…………Despre ascultarea cea dupa Dumnezeu-din patericul egiptean:

Pentru avva Ioan, ucenicul lui avva Pavel

Se spunea despre avva Ioan, ucenicul lui avva Pavel, că avea mare ascultare. „Că erau într-un loc mormânturi şi locuia acolo o leoaică;” iar bătrânul a văzut în locul acela balegi de bou(de cămilă în alte cărţi mai vechi) şi zicea lui Ioan să se ducă să le aducă. Iar el i-a zis: dar ce voi face, avvo, pentru leoaică? Bătrânul glumind a zis: de va veni asupra ta, leag-o şi o adu aici! Deci, s-a dus fratele acolo „seara” şi iată a venit leoaica asupra lui. Iar el, după „cuvântul” bătrânului, s-a repezit să o prindă şi a fugit leoaica. Şi alergând după ea, zicea: aşteaptă părintele meu să te leg. Şi prinzând-o a legat-o. Şi se necăjea bătrânul şi şedea aşteptându-l. Şi iată a venit,  ţinând leoaica legată. Văzând bătrânul, s-a minunat. Şi vrând să-l smerească, L-a lovit zicând: nebunule! Câine nebun mi-ai adus aici? Şi a dezlegat-o îndată bătrânul şi a slobozit-o să se ducă.

Acest cuvînt,ca şi altele dealtfel,sau scris pentru vremurile cele de pe urmă ca nu cumva să se zică că nea părăsit Dumnezeu  în lipsa de duhovnici(purtători de duh),deci oricine voieşte să făptuiască au călăuze pe sf. Părinţi şi negreşit nu se vor pierde.iar lipsa de duhovnici se datorează faptului că noi am părăsit pe Dumnezeu şi nu El pe noi.

Aici avem doi părinţi la două trepte diferite pe calea desăvîrşirii,deaceia am şi separat cu culorile roşu (inclinat) şi violet (ingrosat) pe fiecare,iar galben (intre ghilimele) e ceea ce face diferenţa dintre ei;si anume-moartea.ucenicul,cu care ne putem înfrăţii şi noi-adică săi luăm ezemplu,se află biruind pentru a doua oară moartea(si am insemnat cu roşu,căci e la nivelul primei mucenicii),bătrînul o biruise definitiv căci e gata să moară în orice clipă,ajunsese să cunoască dragostea lui Dumnezeu,deci mucenicia lui nu mai are limite şi de aceea am însemnat cu violet.să clarificăm că nu ascultarea de bătrînul-ci de cuvîntul bătrînului-fiind el purtător de duh,grăia cuvîntul lui Dumnezeu,mai departe:ucenicul a întrebat,nefiind el la înălţimea desăvîrşirii părintelui său,de aici reiese că leoaica mînca oameni.însă orice întrebare denotă o subţire mîndrie,căci în loc să ceară rugăciune de acoperire cu întrebarea nu a făcut decît să ceară socoteală părintelui,că adică-a uitat că leoaica mănincă oameni!? şi invidie că numai pe tine nu te mănîncă drept care spunemi ce să fac cu ea.observăm cum invidia stă întotdeauna la baza a tot păcatul numai că e aproape imperceptibilă în majoritatea cazurilor.prin aceste păcate foarte mici dar în realitate foarte mari,ucenicul şia atras ispita căci părintele la trimis la un lucru imposibil de înfăptuit în lumea materială.înţelegînd el că a greşit(căci toată ziua a lucrat-adică a făcut rugăciune)spre seară,adică văzînduse la apusul vieţii pămînteşti sa pregătit să iasă(din trup)după cuvînt,îndreptînduse spre cimitir unde îl aştepta leoaica adică diavolul la trecerea prin vămi.aşa că cu groază şi lacrimi socotinduşi tote păcatele plîngînd pentru ele,un singur lucru rămînîndui că nu a păzit cuvîntul bărînului,deci se gîndea măcar săi arate lui Dumnezeu că el a încercat să o prindă pe leoaică,dar,ea la mîncat.aşa că văzînd că vine asupra lui,sa repezit să o prindă pînă ce va fi mîncat.aici vedem cum frica de răspunsul ce avea să dea la judecată a biruit frica de leoaică în lumea materială;deci temînduse de Dumnezeu şi leoaica sa temut de el şi fugea.de voim să se teamă duşmanii de noi şi noi trebuie a ne teme să nu greşim la faţa lui Dumnezeu,să putem da răspuns pentru toate.şi mîndrinduse el iarăşi(căci a obosit)-de aceea auzim în biseric㔺i iarăşi şi iarăşi cu pace Domnului să ne rugăm”adică să nu ne pierdem duhul şi iarăşi să punem inceput-alergînd după leoaică,a zis luişi-stai(pînă cînd vei păcătui) că aşteaptă Dumnezeu să intri pe poarta raiului,a zis părintele să te leg(adică pe diavol) deci credinţa că pazind cuvîntul la mîntuit.însă leoaica nu a stat,nu la ascultat,pînă ce nu sa văzut in siguranţă căci auzind că va fi dusă la părintele care cunoştea dragostea sa lăsat legată ştiind că acesta avea să o elibereze,precum nici Hriistos nu ia legat pe diavoli trimiţîndui în iad ci ia lăsat liberi voii lor de a intra în porci.un simplu-stai-şi nu mai păcătui nui de ajuns,căci trebuie să ne smerim şi să mărturisim pe cel ce ne păzeşte pre cale,deci să ne aducem aminte de cel ce ne învaţă să purtăm putere şi săl mărturisim, căci pe Hriistos în adevăr îl pomenim şi iată El va fi cu noi prin el,cel ce ne învaţă.iară cei ce îşi asumă loruşi vre un lucru,ştiut să le fie clar că se înşeală şi nici o putere nu capătă şi nici unde nu ştiu a merge ci orbecăie în iluzia întunericului dumnezeului creat după placul lor,căci mulţi hristoşi se vor arăta…celor ceşi fac voia, chiar de se vor întilni cu cel Adevărat precum dracii,nu voiesc săl recunoască căci voia lor este ocupată şi vor trece pe alăturea,nevăzînd şi neauzind.întorcîndune la începutul textului trebuie să mai detaliem puţin pentru a nu se crede că e umplutură,ci tot ce sa scris are un înţeles tainic de aceea sa scris să nu se modifice nici măcar o cîrta sau o iota(punct sau virgulă)ci cei ce aveau să traduca era musai să fie purtatori de duh pentru a traduce cu cuvinte care să nu blocheze înţelesul tainic.aşa că acel bou sau cămilă din cimitir putea fi chiar unul care trăia precum animalele-adică fără nici o grijă gata sa sufere orice aversitate (bătaie) precum boul,să se hrănească doar cu strictul necesar precum camila bea din cocoaşa ei atit cît îi trebuie,iar faptul că se balega acolo arată că vieţuia acolo-lîngă morminte ca săşi aducă aminte aşi plînge păcatele,de ceasul morţii-ca un mort.deci trimiţindul pe ucenic după baligi la trimis să ia aminte la acel fel de vieţuire.”şi prinzîndo a legato”deci cu alte cuvinte controla rugăciunea  căci putea să o scape. iar necăjala bătrînului nu este ca a noastră ci se ruga cu rugăciune mare care ajungea la tronul lui Hriistos căci şedea,şi aştepta răspuns cu nădejde întru răbdare ştiind că rugăciunea lui va fi auzită,că putea să se ducă după el în cimitir. şi iată ucenicul,a venit pre calea sfinţilor ţinînd dreapta socoteală,iar minunarea bătrînului nu este precum neam mira noi,ci sa aflat in faţa unei adevărate minuni nu pentru că ar fi adus leoaica legată, ci pentru că a văzut pe ucenicul biruitor crescînd în duhul că acestea sunt minunile cele mai mari după cum mărturiseşte sf. Varsanufie cel Mare deşi nouă ni se pare la prima vedere minunea ucenicului mai mare dar în realitate totul se datorează bătrînului.voind săi ficseze smerenia definitiv adică să rabde şi pe nedrept căci întru aceasta se cîştigă puterea,la lovit zicîndui- nebunule(după Hriistos) drac legat miai adus aici şi la dezlegat lăsîndul în voia lui Dumnezeu.iar această ultimă parte o vom detalia mai mult în”despre rugăciunea inimii şi păstrarea ei”după cum puteţi să luaţi aminte,voi ăştia cu articole tari,luavar muma pădurii şi cuvioasa pustiei orice călcare de cuvînt duce inevitabil la lipsirea de duh Sfînt şi mai bună e moartea mîncaţi de leoaică decît lepădarea duhului Sfint;şi să nu vă văitaţi că nu aveţi de cine să faceţi ascultare că voi aţi sodomi şi gomori pe oricine dacă nu puteţi fizic măcar spiritual că e la modă,doar sînteţi căutatori sinceri ai adevărului…………

Reclame

2 răspunsuri to “…………Despre ascultarea cea dupa Dumnezeu-din patericul egiptean:”

  1. Inteleg acum, ca ucenicul Ioan nu facea ascultare fata de batran ci fata de cuvantul batranului, batranul fiind purtator de Duh, el graia cuvantul lui Dumnezeu – adica ascultarea nu era fata de om ci fata de Dumnezeu Cuvantul care locuia inauntru acelui om. Spun Parintii ca ascultarea e mucenicie, pt ca e taiere a voii.
    Cand am citit in pateric acestea, nu am gasit decat o poveste stintifico-fantastica pt zilele noastre, ca virtutiile sfinteniei sunt rupte din rai si nu sunt pt noi cei de jos. La celalalt pasaj din pateric, cum ca celor din vremurile de pe urma o sa le vina ispita, intelesesem ceva de genu “mantuirea e treaba grea, oamenii de azi sunt slabi si li se va cere mai putin ca sa se mantuie, ca cei dintai lucreaza toata ziua pt un dinar iar cei de pe urma, care vin in ceasul al 11-lea lucreaza un ceas si primesc tot un dinar” (De fapt aud peste tot cum se propovaduieste asta – e suficient sa fii scufundat de trei ori, sa tii legatura cu popa si sa mai aduni texte de prin carti, eventual le mai si citesti pt urechile altora, ca sa te numesti si „marturisitor” si vine si mantuirea). In talcuire ai subliniat ca cele lucrate de Parinti sunt cu noi astazi, scrise in carti, si sunt putere care ne poate aduce cinstea unei mantuiri dupa care multi din Parintii de demult tanjeau. Socotesc acum ca noi cei din Biserica luptatoare ar trebui sa fim manuitori ai puterii cuvantului lasat noua de Biserica biruitoare, in lucrarea mantuirii noastre, in lupta cu ispita.
    Cu toate acestea, cu atatea carti citite si predici auzite, nu am putut sa le patrund cu propria ratiune, “filtru mintii” mele se pare ca filtreza lumina si vede intunericul ca pe lumina. In problema mantuirii matematica, stiintele nu mai functioneaza. Logica cereasca e alta decat logica pamanteasca. Cartile de astazi sunt tot mai poluate in pas cu noua moda teologica, care are ca scop de a zapaci pe oricine citeste; texte din Sfintii Parinti (talmacite si rastalmacite) sunt folosite pentru a sminti si a ascunde tot felul de patimi bolnave ale sufletului, dupa cum se poate vedea si in discutiile/articolele de pe bloguri. Nevoie e inca de luminatori, de duhovnici, purtatori ai Duhului Adevarului. Dar unde mai gasesc astfel de luminatori? Si cum pot sa-i caut daca lumina mea e intuneric? Spune Domnul sa ne ferim de lupi in piei de oaie, pt ca orb pe orb duce la groapa! Ne-a zis Domnul ca-i putem recunoaste pe acestia dupa roadele lor, dar cum vad eu roade, daca umblu in bezna si lumina mea e intuneric?
    Gasesc in asa-zisele biserici urmatoarea situatie: mireanu/calugaru asculta de popa/”duhovnic”, popa/”duhovnicu” asculta de “episcop”, “episcopu” de “mitropolit”/”patriarh”, “mitropolitu”/”patriarhu” asculta fie de “canoanele” papei, fie de pogoraminte la canoane, fie de guvern pt lefe si constructii, fie de canoanele proprii ca sa umfle randurile enoriasilor contribuabili. Cum sa mai patrunzi intr-o astfel de structura, cautand un duhovnic, mai ales necunoscand canoanele Bisericii, necunoscand duhul sf.Parinti? Si mai auzi ca fiecare face ascultare si nimeni nu greseste in credinta si nu calca canoane, pentru ca sunt pogoraminte de tot felul, si ca “iconomia” canoanelor a ajuns stiinta complexa numai de nasul episcopilor? Prin ce difera ascultarea asta fata de ascultarea unui hot fata de sefu bandei?
    Se mai spune si ca prin neascultare a cazut omul, neascultand Adam de Dumnezeu, a cunoscut moartea.

  2. Cartile sfinte nu sint ca celelalte carti in special pentru cei ce cred ,caci se spune ca pe ce le vei citi si rasciti pe aceea te vei sfinti. De aceea se lupta toti prosti sa faca scoli de teologie azi, ca apoi sa strice cartile cu invatatura lor nestiind ei ca teolog e cel ce se roaga si ajunge la cunoastere prin rugaciune iar scoala fara rugaciune este nimic altceva decit ingimfare.deci ca sa devii minuitor al cuvintului si teolog adevarat ,trebuie sa porti pe Dumnezeu Cuvintul in inima.si asta nu se face mergind la scoala si nici stind acasa si citind carti si asteptind cu gura deschisa sa ploua cu cuvinte din ceruri,e musai sa pui in practica cele ce citesti,mai mult sau mai putin depinde de fiecare,si prin credinta in cuvintul sfintilor parinti vei birui mai lesne.nu este alta cale decit a faptui.ca sa iesi din bezna trebuie sa te rogi,nu trebuie sa pretinzi ca esti vrednic sa te intilnesti cu unul ce merge pe calea sfinteniei si nici sa judeci pe popi ca sint liberi sa mearga la iad daca vor.deci vezite pe tine sa te inveti toata legea si sa te rogi cu simplitate sa te lumineze Dumnezeu sa intelegi ce citesti.la inceput nu intelegi poate mai nimic dar faptuind pe cit iti este cu putinta si recitind vei intelege din ce ince mai mult.cauta sa fii vrednic de un duhovnic,si cind vei fi tu gata ,dumnezeu se va ingriji sa te puna fata in fata cu el,cind intri intro biserica cauta sa te lupti cu judecata si ziti spre ex:vai mie dintre acestia se vor scula si vor alerga si se vor mintui inaintea mea,iar eu nu stiu ce raspuns voi da.sa stii ca daca judeci toata osteneala rugaciuni o pierzi,nu uita ca esti incepator.nu te uita sa vezi daca ai ajuns la vre un nivel ca vei cadea negresit si va trebui sa pui inceput (so iei de la capat).tu ia si fa ascultare de sfintii parinti daca de astia te simntesti si vei gasi negresit si pe vreunul adevarat cind vei fi mai pregatit ,del vei judeca si pe acela ca pe ceilalti la ce sal mai afli.
    Diferenta intre banditi si aia de mai sus enumerati de tine e ca banditii se imbata dupa ce sau vazut cu sacul plin,ceilalti umbla beti in permanenta ziua si noaptea.trebuie sa pun in clar ca sint mai multe feluri de betie:ca te poti imbata cu votka,dar si cu apa daca bei mai mult decit trebuie si cea mai grava betie e aia cu iluzii ca de aici pleaca toata rautatea si acestia umbla beti si cu supermercatu dupa ei dei imbata si pe altii.
    Ascultarea de vre un batrin,ava,duhovnic sa rinduit ca sa se invete atletul lui Hriistos(cum spune scararul)sa asculte (auda)pe Dumnezeu cind ii vorbeste,(caci nu toti au taria sa mearga in pustietate sa sio ia pe coja de la draci) glasul Lui e deosebit de pasnic si suav ca omul nul mai aude.orice este in jurul tau e Dumnezeu si iti vorbeste numai ca teai facut surd cu pacatele si deaceea nu auzi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: