RUGACIUNEA-Tatal Nostru-tilcuire-III

O )Tatal nostru-insesi aceste doua cuvinte sunt rugaciune- exprimarea unei dorinte ardente de recapatare a dragostei pierdute.tatal cel prin care am venit la viata ,cel ce nea facut pre noi,cel ce ne indruma si ne pazeste de tot raul,cel ce vegheaza asupra noastra cu tarie sa crestem din putere in putere si sa ajungem la desavirsire,mustrindune cind gresim si pedepsindune cind nu ascultam si repetam gresala .nostru adica al tuturor cind ne rugam in biserica ,iar cind ne rugam deosebi,al meu si alui eva(adam) dinauntrul meu al meu si al sotiei barbatului meu caci mireni casatoriti nu trebuie in general sa se desparta nici la rugaciune,si a ingerului(mireni) sau ingerilor(calugari)ce se roaga impreuna cu mine ,al Duhului Sfint esenta  Dumnezeirii prin care am venit la viata si fara de care nu putem fi, care se roaga pentru si intru noi cu suspine negraite,pentru reimpatrierea mea acolo unde timpul si spatiul nu exista,nici durere nici suspin.

carele esti in ceruri-adica Tu si toate cele ale Tale care Te afli in acelasi moment peste tot nu numai in cerul pe care il localizez cu privirea(ochilor de carne)dar si a cerurilor pe care as putea sa le vad cu ochii cei duhovnicesti sau cel al mintii.

1 ) Sfinteascase numele Tau-e atunci cind prin practicaea rugaciunii inimii(repetarea numelui Iisuse Hriistoase)nil facem prin chemare, locuitor al inimii noastre ,ca sa ne invete sa stam de vorba cu Tatal si sa primim, si cum sa facem sa pastram pe Duhul Sfint,devenind din ce in ce mai nebuni dupa dragostea lui.deci iata ca El Sfintul se sfinteste iarasi odata cu noi cind ne luam crucea si urmam lui.de aceea sa si scris ca – nimic nu puteti face fara de Mine-si nici o religie nu poate sa sustina ca sta de vorba cu Dumnezeu de nu marturiseste pe Fiul,adica de nusi ia cucea si sa urmeze cu fapta pe Iisus Hriistos pazind toata legea(Sfintei traditii,canoanele din pedalion,…) pina azi cea lasata prin Sfintii Lui.-si voi veni Eu si Tatal si Duhul Sfint si vom locui la voi si veti fi biserici vii-deci numai prin Hriistos poate fi marturisit Tatal.

2 )Viie imparatia Ta – am spus deja in tilcuirea I

3 ) Facase voia Ta – adica am constientizat ca facindumi voia mea gresesc caci nu stiu inca ce este binele si raul si deci ma las ghidat de voia Suprema,care lea facut si stie pe toate,fiind convins ca tu Doamne, esti Cel Bun si Milostiv si ma vei conduce prin bezna acestei nopti(aceasta viata)la libertate si viata fara de sfirsit.

5 ) Dane, noaoa astazi, piinea cea spre fiinta – mai intii dane,pt.ca mai intii cerem ,ne rugam , adica rugaciune mai nainte de tot lucrul,astazi, si nu sa lasam pe miine ca miine nu stim ce va fi,si mai departe stii, ca piinea se refera la Hriistos-Eu sint piinea lumii ,cel ce ma va minca pe mine nu va pieri in veci -. atentie!la intelesul prim ,adica a minca patericul = a face ce scrie in el.deci a minca pre Hriistos = a face faptele lui,si al doilea inteles e cu impartasania,caci fapta e mai intii de toate , de nu vom avea fapte impartasania ne va fi spre cadere mai pe fundul iadului.

Ai sa  intelegi importanta adresarii cu rugaciune mai intii Tatalui  inca si mai bine  din taina SfinteiCruci.                                                                  +Iudita

Anunțuri

12 răspunsuri to “RUGACIUNEA-Tatal Nostru-tilcuire-III”

  1. am postat unde nu trebuie, intreb iar: ucenicul trebuie sa tinda la a-si iubi parintele duhovnicesc, precum Fiul isi iubea Tatal, care Una sunt ?

  2. adica judecate pe tine si nu pe parinte ca il judeci pe Tatal,daca una sinteti, si intreaba de ai facut bine judecat bine,iar cind nu gasesti raspuns intreaba pe parintele tau si bucurate ca ai pe cine intreba .ca poate el nu a avut si sia luat scaltoafe multe de la draci pina ce a aflat.

  3. Caut sa inteleg ce spui. Cel care nu judeca pe celalalt are iubire desavarsita pentru el? Sau nejudecata e primu pas ,catre dobandirea iubirii desavarsite?

  4. pentru Hriistos!el(ucenicul) nu mai exista daca sa darut Lui,cind te lepezi si de suflet ceti mai ramine?ci este El care viaza in tine,scrie pe undeva pe la epistole.

  5. de ce scrii Hristos cu doi de i?

  6. caci oprindute la mijloc cu accentuarea,intaresti ca ai credinta in El.ca credinta in El e infipta cu radacini adinci in mijlocul inimii tale,de aceea la cei desavissiti inima isi schimba locul ei natural si se muta in centrul corpului adica in pintece precum sa scris ,ca din pintece vor izvori riuri de apa vie,si altele …..

  7. judecata mea imi spune ca tu ai alt Hriistos decat Hristos-ul celorlalti si ca are legatura cu Avram al oamenilor care a devenit Avraam, sau Isac care a devenit Isaac

  8. pai a fost mai intii avram si dupa ce si a pus copilul pe jertfelnic a devenit Avraam caci a demonstrat cu fapta credinta lui prin sacrificiul maxim pe care putea sal faca pt. Dumnezeu si atumci cuvintul lui a avut tarie din neam in neam in cei ce au faptuit dupa el.de aceea Hriistos a zis ca voi nu sunteti fiii lui Avraam ci ai tatalui vostru satana caci farisei spuneau adevarul ,dar nu aveau fapte.tiam spus ca si dracii spun adevarul cind nu au incotro,totusi asta nu ii mintuie.

  9. constantin Says:

    aici gasiti informatii in legatura cu Manasitrea Celic Dere din ceea ce am postat eu! http://www.romanianmonasteries.org/ro/alte-manastiri/manastiri-dobrogea/celic-dere

  10. Când scriu pe blog, mă gândesc că alţii vor citi cuvintele mele. De gându ăsta văd că nu pot fugi, că mă urmăreşte tot timpul, ca şi acum când scriu cuvintele acestea. Când sunt între oameni, simt când ochii celorlalti sunt aţintiţi asupra mea şi mă comport după placul fiecăruia ca să creez impresie, sa fiu admirat. Urmăresc cu interes părerile celorlalţi despre mine şi caut să le modelez după placul meu. Şi reuşesc să scot de la ei că: sunt un om deştept, că sunt un om bun, că sunt un om credincios, sau am mai păcălit pe unii care au zis chiar că sunt sfânt. Cum aş putea să spun acestor oameni apreciază un labagiu notoriu adică unu care s-a masturbat ani de-a rândul ca un sălbatec. Da, la propriu. În taină mă închideam în baie şi făceam ruşinea, iar când ieşeam afară eram omul „bun”, „deştept”, „blând”, „sfânt”. Mi-e ruşine să le spun adevărul şi să mă arăt aşa cum sunt, şi nici acuma nu fac asta, ci doar mă ascund în spatele unui nume care scrie pe net, faţa mea n-o vede nimeni. Nu sunt în stare să-mi scriu pe frunte „LABAGIUL” ca să mă vadă toţi cunoscuţii şi necunoscuţii aşa cum sunt la faţa lui Dumnezeu, în faţa cerurilor, a sfinţilor, a Preacuratei Maicii Domnului şi a tuturor îngerilor care văd tot ce fac în taină. Cel mai cinstit ar fi ca oamenii să mă ştie aşa cum sunt, cu bolile mele ca să nu se molipsească, că au ajuns în ziua de astăzi să nu mai deosebească între sfinţi şi labagii. Şi sunt multe alte boli de care sufăr, aş putea să le enumăr aici cu neruşinare. Pe unele dintre ele le-a enumerat cu bunăcuviinţă sfântul apostol Pavel. Toată viaţa mea e o minciună. N-am fost niciodată sincer sau smerit, şi nici acuma când scriu nu sunt, că parcă joc o scenă de teatru ordinar, cum ţi-ai dat şi tu seama, că pe tine n-am putut să te păcălesc cu impresiile. Dacă mor mâine, iadul mă paşte. Îngerii, prietenii omului, vor plânge din cauza mea că nu vor găsi ceva bun în viaţa mea ca să pună împotriva păcatelor mele. Şi nici eu nu mă pot duce la rai, în halul asta. Nu concep ca sufletul meu spurcat şi ticălos să întineze locul sfinţilor şi iubiţilor lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt! I-am murdărit Numele destul aici pe pământ, cu „propovăduirile” mele, în timp ce pe din dos păcătuiam ca un nemernic. Sfinţească-se Numele Său! Iadul îl merit, acolo să mă trimită Dumnezeu, dar nu veşnic, ci doar ca să-mi plătesc ticăloşiile, să mă curăţ de patimi. Iar apoi să mă ia acolo lângă El, să nu mă lase.
    Când ţi-am zis că gândurile mele nu se pot odihni pe cuvintele rugăciunii, mi-a plăcut că mi-ai spus, că ele – cuvintele rugăciunii – trebuie să devină însăşi gândirea mea. Şi cu fiecare ocazie pe care ai avut-o am simţit cum îmi dai brânci ca să mă rog lui Dumnezeu – că strigi neîncetat să mă trezesc şi să mă rog. Mai scrie despre rugăciune.

    • Sint dintre cei care nu sau marturisit niciodata sau care considera o prostie crasa sa spui altora intimitatile tale considerind ca au de pierdut in acest caz,chiar justificinduse ca e deajuns ca stie Dumnezeu nu mai tr.sa spun si altuia.am sati scriu citeceva despre marturisire daca tot ai ajuns la gradul asta de dementa cum ar zice lumea de azi,care nu stie ca o marturisire totala in public cu conditia sa fie si duhovnicul prezent si care sa nu fie din propria ta initiativa(ca altminteri tiar fi spre mindrie),ca nu esti rege ca David sa te umileasca intrun mod extrem,dar avem caz in scara raiului,face sa se stearga de la zapis toate pacatele instantaneu….am sati continui despre marturisire…..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: