despre marturisire -lui catehumen

e cea mai mare taina dintre toate, caci fara ea nu se poate face nimic.”marturisimavoiu  Domnului  ca este bun  ca in veci este mila Lui” Ea este de mai multe feluri,sau mai bine zis pe trepte dupa puterea  fiecaruia.a fost lasata de parinti una din trepte ca regula in biserica ,dar ea nu este de o treapta superioara insa nici daunatoare oricui orcit de duhovnicesc ar fi; si pentru faprul ca este regula se pazeste pentru a  fi pilda celor mai slabi chiar daca nu este necesara  celui  ce o face ba chiar pentru infrinarea mindriei,si ca sa fim mai clari cei de sau mintuit prin pustietati cui se spovedeau sub patrafir?dar atunci cind este cu putinta sa fie facuta ea trebuie pentru pazirea legi ce am primito de la parinti daca nu pentru alte motive ,deci sa nu creada nimeni ca poate ajunge la vreun nivel si nu mai are nevoie sa o faca caci se inseala.prin  fiecare pacat marturisit aruncam afara un diavol ce lam crescut in noi facind acel pacat,deci iata ca marturisind creste puterea noastra si nicidecum nu scadem la fata semenilor cum cred majoritatea ca neam arata slabicunile altora , ne face vulnerabili;  dar sa fim clari de la inceput ca marturisire ortodoxa este cind o fac pentru mintuire  cu parere de rau nadajduind in iertarea pacatelor , ca si cum as fi in fata tronului Dumnezeiesc caci altfel impartasania iti este spre mai mare alunecare spre iad, si nu ca sami fac publicitate sau oricare alt motiv chiar daca mi se pare mai mult sau mai putin  folositor.pentru a marturisi ceva spre folosul altora trbuie mare putere duhovniceasca caci prin marturisire se pierde ceea ce marturisesti.spre exemplu, faptuiesti o lucrare pt Dumnezeu si se intimpla o minune chiar,deci marturisindo altora pierzi rasplata pentru acea lucrare si te afli gol fara nici o lucrare sa zicem ca nu mai ai altele, atunci esti atacat de draci ca orice incepator cu toate fortele lor.aceasta marturisire este numita de parinti ca sacrificiu,mucenicie-caci daca pentru unii este greu sa se mentina doar cit de tare trebuie sa fii ca vazind bunatatile Dumnezeiesti sa renunti la ele ,pt. a pune un nou inceput de ca si cum nimic nu ai avea(“fericiti cei saraci cu duhul ca alor e imparatia cerurilor”);iar marturisirea crestinului adevarat sunt faptele lui cele placute lui Dumnezeu.de aceea e scris “marturisitiva unii altora “caci la aceasta marturisire ,de a alerga fiecare catre celalalt ,cu vreo fapta buna( si atunci pacatul nu ar mai avea loc sa intre) trebuie orice crestin sa tinda sa ajunga.de aceea si cererea iertarii fara marturisire este cea mai mare fatarnicie si mizerie sufleteasca,deoarece ajungi sa crezi inauntrul tau ca lai jicnit pe Dumnezeu cum se vede prin traducerile moderne de vieti de sfinti. NU! nu este cu putinta sa fie El  jicnit ca nu e om pacatos , ci Dumnezeu, El poate fi doar infruntat de cei ce se cred mai destepti,pilde ne sunt si Sfintii –urmasii  Lui caci nu au raspuns nimanui cum ca au fost jicniti ci au tinut pe –ca asa se cuvenea pe dreptate sau nedreptate ,pt. invatatura lor sau a altora ,asa ca cel ce se simte jicnit e departe de calea crestinilor.pentru a putea  marturisi cineva direct tronului Lui Dumnezeu trebuie sa stie sa se marturiseasca  curat  si asta e foarte greu de perceput de aceea parintii isi luau atita bataie de la draci in pustie caci se inselau in acest punct de vedere… (va urma)

Reclame

7 răspunsuri to “despre marturisire -lui catehumen”

  1. Părinţii spuneau că „dacă am făcut un păcat le-am făcut pe toate” şi mai spuneau că „pacatele mele ca nisipul de pe fundul mărilor”. Ce înseamnă? Cum să înţeleg?

  2. Nu cunosc parere de rau pt pacatele mele. N-am trait-o niciodata. Roaga-te pt mine

  3. eu cred ca invatatura buna o are cel ce se roaga lui Dumnezeu .. ca toata intelepciunea a Lui e si de la El vine .. cind infatisezi gindul tau Lui, pune si un cuvint pt un vierme

  4. nu stiu .. cu gura nu mi-a spus nimeni .. cele lasate scrise in cartile sfinte arata cum este invatatura ta
    nu stiu nici asta .. alta bucurie nu gasesc afara de cunoasterea lui Dumnezeu .. da parca e mai mult decit o bucurie oarecare, chiar decit dorinta de a viia in veci
    nimeni nu mia spus ca sint vierme .. constiinta imi arata uneori ca faptele
    mele sint vrednice de un vierme .. nu de om ..
    ai spus ca scopul faptelor sint cele care sfintesc faptele sau nu, si am gasit si scris ca asa este .. am cautat scopul faptelor mele si n-am gasit ceva curat, vrednic de omul caruia i s-a binevestit imparatia .. am gasit numai mindrie, slava desarta, pofte animalice si pofte dracesti

    • pina aici rezulta ca crezi sfintilor care au sris cartile , pina acum nai mai citit? de ce nu iai crezut? daca bucuria e scopul tau oricit ar fi de mare e un scop mic deci si periculos ca poti cadea usor in placere sirituala. faptu ca esti vierme poate sa tio spuna si dracul si daca incuviintezi nu ai cum sa simti parere de rau pentru pacate.de ai auzi glasul constiintei in tine nu ai pute sa opresti lacrimile parerii de rau. ia si te mai cerceteaza…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: