despre marturisire lui catehumen – III

Deci trebuie cu orice pret sa cauti a te scirbi grozav de tine insuti cel care facea pacatele, si sa cauti sa fugi ca de un altul. Iar de vezi ca ispita te pindeste inseamna ca inca nai fugit cu destula viteza, nu teai prigonit indeajuns, nu teai urgisit, umilit, indeajuns, (si nu mai zic plins ca azi nu prea mai are nimeni lacrimi decit impinsi de draci) nu teai tinguit pe masura cu care ai fost masurat in principiu. Deci este un semn ca poti mai mult, si nicidecum ca ai fi neputincios cum incearca satana sa te pacaleasca. Faptul ca te simti slab e un adevar dar nu uita ca exista Hriistos de la care poti cumpara putere. El nu iti va cere bani si nici ceea ce tu nu poti sai dai ci fiecaruia ce ii e in putinta caci El este Bunul. noi cu nimic nui vom putea rasplati dar prin faptele noastre demonstram ca cu adevarat voim a fi cu El, imbracati cu darurile Lui, invatati de El in fiecare moment cum este bine a folosi aceste daruri. Daca nu ne vom lupta sa ne despartim de lume, de materie, de trup, nu vom putea purta darurile caci ele sint purtate de suflet cind acesta e gata in orice clipa sa iasa din trup, darurile se fac aripile sufletului. Si trupul fiind curat in acest caz e gata si el a urma sufletului, caci nu mai este un pamint din lume ci unul curatit(vezi psaltirea). Asa ca scoalate si urastete pe tine cel pacatos si dati razboi pina ce nuti va veni razboi mare din afara si te vei vedea prabusit si poate nu vei mai avea nici un chef sa te ridici.pune mina pe bici si intra in inima si rivneste a pazii toata legea ca aceasta am mostenit de voim sa ne numim crestini si nu cum fac majoritatea precum a zis si sfintul Ioan Iacob, crezind ca isi lucreaza mintuirea se indreapta spre poarta cea larga a iadului.cel ce are haina murdara si incearca socurete imbracat fiin cu ea se inseala, ci trebuie musai so dezbrace.(va urma)

Reclame

3 răspunsuri to “despre marturisire lui catehumen – III”

  1. catehumen Says:

    Intr-un comentariu anterior am scris ca sunt un mare labagiu. Acum cand scriu a doua oara asta, e mai usor. Rusinea e mai mica. Dar rusinea aceasta ar fi mult mai mare daca as face cunoscut acest lucru in fata cunoscutilor si necunoscutilor, faţă către faţă. Daca as avea puterea sa exteriorizez tot ceea ce este rau in mine, ma gandesc ca n-as mai putea trai in aceasta lume printre oameni. Aproape nimeni n-ar putea suporta sa-i spun de pilda: nu-mi place de fata ta, ma enervezi de-mi vine sa te bat cu lopata, nu ma intereseaza sentimentele tale si viata ta pt ca eu am interesele mele care sunt singurele care conteaza. Iar daca ar reactiona in vreun fel, nu stiu daca as avea puterea sa-mi iau palmele si picioarele pe care le merit, ci mai degraba sa le dau şi îndărăt. Poate de aceea parintii au recomandat curatirea in taina si marturisirea catre un doctor de suflete. Nu stiu. Pe de alta parte daca as tainui acestea, cum se intampla de fapt, vad cum necuratia din suflet ia proportii, nerusinarea in fata pacatelor creste si ea, examinarea constintei si a sufletului dispare, pentru ca paralizeaza simtul acela care ma face sa ma uit inlauntrul meu si sa-mi vad patimile si sa-mi constinetizez pacatele. Iar când ajung în faţa duhovnicului mă văd pe scena la o piesă de teatru, în care regia spune că trebuie să plâng sau să-mi pară rău de cele mărturisite. Deci marturisirea rusinii in public o vad mai buna.
    Ma uit la cei care au facut ceva de genu asta deja. Adica au scris carti despre experientele lor pacatoase si nepacatoase, si le-au vandut. Alti au jurnale pe bloguri, care pot fi citite de oricine, cunoscuti sau necunoscuti de-ai lor. Insa nu simt ca ar face parte din pocainta lor. Ci mai degraba reclama. Unii chiar ajung sa se vada pe ei înşişi acei „doctori de suflete” pentru ca au avut „curajul de a se marturisi public”. Insa in sfaturile lor eu nu gasesc nici o doctorie pentru bolile mele. Au înlocuit bolile sufletesti, acelea multe, povestite în jurnale cu altele mai grave, pe care nu ştiu dacă ei le bănuiesc măcar, pt a se mai vindeca vreodată. Ei vorbesc împotriva unor păcate şi patimi, pe care le-au mărturisit sau pe care le văd la ceilalţi, şi fără să realizeze propagă alte păcate şi patimi mai grave către cei care îi citesc sau îi ascultă. N-aş vrea să ajung nici aici cu mărturisirile mele publice. Ci vreau să ajung după cuvântul apostolului: staţi drept aceea, încingându-vă mijlocul vostru cu adevărul. Cum să fac?

  2. catehumen Says:

    DA. calugar dupa Cuvantul apostolului, vreau sa fiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: