ce inseamna „ava” Antonie

Inseamna Antonie care cunoaste pe Dumnezeu. Deaceea sa scris ca nimeni nu poate zice –ava parinte- decit numai in Duhul , adica fiind purtator de Duh. Deci “ava” = cel ce cunoaste pe Cel ce Este.

Anunțuri

9 răspunsuri to “ce inseamna „ava” Antonie”

  1. în icoana aceasta văd sfîntul ca pe o cruce înfiptă în pămînt. ce semnifică veşmintele sfîntului, bastonul şi pergamentul din mîna stîngă?

    • vesmitul = calugar(unit cu Dumnezeu), toiagul= simbolul crucii pe care se sprijina, vesmintul +toiagul=patriarh caci nu intodeauna cei ce sed pe tronul patriarhal sunt patriarhi ci cei ce fac voia lui Dumnezeu intrutotul. pergamentul= luati aminte la cele ce vau scris voaua patriarhii ca sa nu rataciti.ca icoana sa fie cu putere mare trebuie sa contina taina vietii sfintului reprezentat in ea.

  2. in liceu am avut un profesor de istorie care ne punea ca la lectiile lui sa scoatem ca intr-un dictionar toti termenii istorici si toate numele proprii si sa le stim pe acelea dumnezeieste .. la istoria de acum 2000 ani invăţam despre marile civilizatii ale timpului: cea romana si cea greceasca ..tin minte ca dictionarul acela era plin de zei si dumnezei .. oamenii cei mai civilizati aveau zei si dumnezei pt orice lucru: pt pace, razboi, desfriu, betie, frumusete, vin, ape, etc .. parea ca asta era modul cel mai obisnuit al omului de a gindi si intelege .. de a avea zei pt toate .. da cumva brusc zeii astia din sufletele oamenilor au disparut .. de nu se stie cum sau evaporat .. ca in manual nu scrie .. scrie doar ca omul a inceput sa se destepte, sa aiba spitale si scoli
    nu invata scoala ca s-a apropiat Imparatia Cerului de noi .. si ca asa s-au luminat sufletele oamenilor si au iesit de sub halucinatii .. ca la Golgota Domnul Iisus Hristos a aprins focul dreptei intelegeri asupra vietii si Dumnezeirii care s-a intins arzind prostia si mizeria sufleteasca, fiind purtat de sfintii mucenici peste tot iar paginii nu se puteau opune decit ucigînd niste trupuri .. nu invata scoala istoria de aceastea .. de parca nu-s istorie, ci religie .. de sf Constantin cel Mare si sf Elena, nu pomeneste ca au fost primii imparati care nu sau crezut dumnezei atotputernici peste oameni, si care iubind dreapta intelegere multa salbaticie impotriva crestinilor a incetat .. iar cind parazitii sau mutat inauntru credintei drepte si au aparut ereziile tot in vremea lor .. acestia au adunat pe sf parinti in primu sinod de la Nicea .. ca sa pună lumina aceasta in sfesnic, ca sa lumineze pina azi la noi .. prin sfintele canoane ..

    eu mi-am luat bacu, invatind acestea:
    dar deodat-un punct se misca, cel dintii si singur, iata-l
    cum din haos face muma, iară el devine tatăl
    punctul-acela de miscare mult mai slab ca boaba spumii
    e stăpînul fără margini peste marginile lumii

    aceasta este otrava in versuri scrisa de eminescu, care a poftit pe la casele vesticilor apuşi în credinţă, neindestulindu-se cu credinta parinteasca .. aici scrie despre facerea lumii .. asta se propoveduiaste in scoli astazi si e numita stiinta .. credinta in nimic .. un nimic care a explodat si care e in expansiune pina azi sub forma de sori, planete si stele .. iar cind a explodat nimicul s-a auzit un mare bang din care a iesit apoi o ciorba primordiala cu aminoacizi .. care apoi a devenit o tocană organica .. si aşa s-au născut strămoşii noştrii îndepărtaţi: rocile .. care au evoluat în urangutani .. si uite-aşa iata-ne invatind la scoala despre arborele genealogic.. folosindu-ne mintile de maimute
    si e legala, pt ca nu e numita religie ci stiinta .. cartile stintificilor nu sint in acord cu cele intimplate acum 100 ani, sau macar de la revolutie, ca a fost sau nafost, dar sint intr-un acord tacit cu cele intimplate acu 10000cu multe zerouri de ani ..
    mult rahat trebuie sa indese dinainte profesorul in sufletul unui copil la scoala .. sub forma de teorii stintifice – termeni tehnici inventati amestecate cu un soi de rationament logic – ca sa ajunga sa creada timpeniile astea .. fata de cunoasterea curata data de insusi Dumnezeu omului prin evanghelie .. ca omu are trup si suflet .. ca trupu moare si sufletul traieste vesnic .. ca omul e calator pe pamint, ca scopul sau e propasirea sufletului .. ca averile si ceea ce adauga la trup moare si putrezeste .. ca virtutea si rautatea ce o adauga in suflet e pt vesnicie .. ca sint vami in vazduh si e judecata si nimic nu ramine nerasplatit sau nepedepsit .. ca avem iertare si pocainta aici pe pamint .. ca prin botez avem ingeri calauzitori .. ca exista inviere de obste a trupurilor .. si ca Dumnezeu cel in Treime laudat ne cheama catre El ca fii nu ca slugi ..

    Ce scria Mintuitorul pe pămînt .. cînd i-au adus pe muierea care greşise?

    • scria cu degetul in inimile noastre, legea cea inoita, taierea imprejur a inimii, evanghelia mintuirii, „si o alta carte sa deschis care este cartea vietii”.
      imi pare ca tiam mai raspuns la intrebarea asta odata?!

  3. daca ii dau unui flamind un peşte să mănînce e una .. daca ii dau o undita să-şi pescuiască mîncarea e alta .. iar dacă îl şi învăţ să pescuiască e mai mult decît amîndouă ..

    mă gîndesc că aşa este şi cu milostenia faţă de aproapele .. că unii fac milostenie trupească, aţii fac milostenie sufletească, şi cei mai mari ajuntînd cu milostenie duhovnicească .. adică aceia de la care te poţi hrăni cu hrana care satură pe vecie nu doar pt o zi sau două
    dacă eu încerc să fac milostenie trupească, hrănind sau îmbrăcînd pe cineva .. aşa cum cere porunca Domnului .. mă văd cum mi se suie mîndria la cap, cum că fac mare lucru plăcut lui Dumnezeu ..
    De exemplu, dacă mă lipsesc de o pîine, dîndu-o altcuiva, n-am nici o problemă, pt că oricum eu pot să-mi cumpăr alta, si nu sufăr de foame de pe urma milosteniei .. oare e primită la Dumnezeu aceast fel de milostenie? ar trebui oare ca pîinea care i-o dau altuia, să o consider de ca şi cum aş fi mîncat-o eu, iar eu suferind o vreme foamea, să mă satur doar cu gîndul că altcineva o mănîncă pîinea aceea în locul meu? Iar dacă făcînd milostenie, sau alte fapte bune, îmi vine mîndria … adică un fel de mulţumire de sine .. din cauza căreia nu mai pot să-mi văd neputinţa şi nimicnicia, şi ocara de sine nu mai merge, n-o mai simt .. să renunţ oare la porunca Domnului care cere milostenia faţă de ceilalţi? din cauza că eu nu-s în stare să fac milă cu mine, ca să nu mă umflu în pene că fac ceva bun? Dacă refuzînd să mai fac milostenie cu alţii, cu gîndul că trebuie să fac mai întîi milostenie cu mine, ajung la starea în care trecîndu-mi viaţa, nici cu alţii şi nici cu mine să nu fi făcut milă, şi atunci cu ce mă aleg? că nici ce era uşor .. şi nici ce era greu n-am făcut! Şi nici bucuria aceea că .. mai fericit este a da, decît a lua .. n-am trăit-o

    În situaţia asta acuma eu văd aşa: nu voi căuta cu orice preţ să fac milostenie cu cineva, şi aceasta din cauza mîndriei mele .. dar daca se întîmplă ca cineva să-mi ceară ajutorul pe care eu i-l pot da .. după cuvîntul Domnului .. că celui ce cere, dă-i, nu întoarce faţa ta de la el .. aceasta să fac, trecînd peste orice impresie de mîndrie, sau slavă deşartă .. osîndindu-mă atît cît pot pt aceasta, că nu-s în stare a face milă..

    iar a face mila sufleteasca sau duhovnicească cu cineva nu sînt pt măsura mea .. deşi am pornire la a da sfaturi la toţi .. văd că cuvîntul meu şi sufletul meu şi duhul meu sînt încă stricate ..

    ce milă faţă de aproapele făceau părinţii care lepădau toate şi mergeau la pustie?

    • pai e mila aia de care tiam mai spus cu tine insuti ca sa vie si sa locuiasca Dumnezeu la tine dupa care iti va arata cum sa faci mila in toata puterea cuvintului. deci ajungind cineva la nepatimire, face mila si se ridica repede din mindria cum ca a facuto si aceasta nul poate clinti sau clati cum zice la psaltire.

  4. Deci Maria, viind unde era Iisus, şi văzîndu’l pre El, a căzut la picioarele Lui, zicînd Lui: Doamne, de ai fi fost aici, n’ar fi murit fratele meu.
    Iar Iisus dacă o au văzut pre dînsa plîngînd, şi pre iudeii cari veniseră împreună cu dînsa plîngînd, au suspinat cu duhul, şi s’au turburat întru sine;
    Şi au zis: unde l-aţi pus pre el? Zis-au Lui, Doamne, vino şi vezi.
    Şi a lăcrimat Iisus.
    Deci ziceau iudeii: iată cum îl iubia pre el!
    Iar unii dintr’înşii au zis: au nu putea Acesta care au deschis ochii orbului, să facă ca şi acesta să nu moară?
    Deci Iisus iarăş suspinînd întru Sine, au mers la mormînt.
    … şi a urmat că L-a înviat pe Lazar

    de ce S-a tulburat Mîntuitorul întru Sine şi de ce a lăcrimat? că El, care este Domnul Vieţii, care învie cu Cuvîntul Său, n-are teamă cum au oamenii care se despart de un trup şi plîng după cel mort.

    • de cite ori sa tulburat cu duhul a fost pentru ca trebuia sa actioneze in partea nevazuta de toti a imparatiei,iar cind unul ce tinde spre desavirsire (in cazul Lui fiind chiar Cel Desavirsit), lacrimarea care la fata lumii pare plins poate fi si de bucurie sau plins pentru o semnificatie total necunoscuta celor lumesti.

  5. cum se face ascultarea calugarului?
    ca prin manastirile pe care le-am vazut sau altele despre care am auzit, mi se pare mie ca unii asculta de altii mai sus-pusi fara sa gindeasca.. pt ca asa inteleg aceia cuvintul „nu judeca ca sa nu fii judecat” ..

    a nu judeca inseamna a nu gindi?
    a nu judeca imi apare a fi lucru bun .. iar a nu gindi imi apare a fi lucru impotriva firii .. iar daca firea celui ce gindeste eeste complet rea, asa este si gindirea aceluia ..
    sf Simeon spune ca „si daca l-ai vedea pe parintele tau desfrinind, sa nu-l judeci” ci sa-l tii ca parinte sufletesc al tau .. ca Dumnezeu e cel ce ti L-a dat si tot El e cel care te poate desparti de dinsul .. si apoi cum poate cineva sa nu judece curvia parintelui sau necugetind cu mintea sa la cele placute lui Dumnezeu?

    pina unde poate sa mearga nejudecata aceasta? chiar si pina la calcarea de canoane? caci canoanele sint legi pe care omul incalcindule ajunge impotrivitor lui Dumnezeu.. Cuvintul spune „caci cu judecata cu care judeci vei fi judecat” .. de unde reiese ca cel ce nu judeca pe calcatorul de canoane, nici el nu va fi judecat pt calcarea de canoane, iar cel de judeca pe calcatorul de canoane si el va fi judecat pt aceasta ..
    cred ca gindirea aceasta o au calcatorii de canoane si care isi fac ucenici mai intai cu „nejudecata”, adica cu negindirea si nepasarea fata de canoane si fata de Cuvintul lui Dumnezeu in general .. iar mai apoi inselindui pe acestia cu „ascultarea”, adica cu slugarnicia aceluia golit de minte si de orice scop mintuitor
    la pateric cand i-au spus unui avva .. parinte esti curvar .. asa este, a raspuns avva .. esti lacom, mincinos, stricat, eretic, etc … si avva pe toate le-a recunoscut ca le are, afara de eretic, pt ca erezie inseamna despartire de Dumnezeu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: