RUGACIUNEA-Tatal Nostru-IV-pentru o intelegere mai amanuntita

Catehumen-

Dupa ce sf Ioan Botezatorul la botezat pe Mantuitorul scrie ca “văzu Duhul lui Dumnedzeu pogorînd ca un porumb şi viind spre El”
iar apoi scrie “Atuncea Iisus dus fu de Duhul în pustie, să Să ispitească de diavolul”.

+Iudita-

Mai intii traducerea este gresita deoarece lasa loc de deraieri din  adevar.

Deci in loc de- Sa se ispiteasca- este corect “Sa se cerce”

Apoi tiam mai spus da tia intrat pe urechi si tia iesit pe nas, ca la toti mindrutii de altfel,ca la un anumit nivel de rugaciune este si optiunea de a alege sa cazi de buna voie.

Insusi pogorirea Lui Dumnezeu pre pamint in trup vorbeste despre asta celor ce au urechi sa auda.

Aceasta alegere este a acelor razboinici cei mai puternici ce sau aflat vreodata pre pamint; cei ce sau dus la Domnul stau pururea linga tronul Lui si orice cer de la El le este dat.Fetele lor nu se pot vedea ,asa precum si Domnul a zis “fata mea nimeni nu a vazuto” din cauza stralucirii puterii ce se afla in ei.deci nu ca ar fi interzis cuiva sa vada acestea dar trebuie ca sa aibe in el aceeasi putere pentru acea vedere;de unde rezulta ca de voiesti sa ramii intru smerenie ceartate pre tine pururea ca esti orb sati deschida Dumnezeul minunilor ochii sa poti vedea cea ce mintea nu poate imagina.

 

Catehumen-

La punctul 8 in tilcuire ai scris ca Dumnezeu nu duce in ispita. Dar aici scrie ca Dumnezeu Duhul Sfînt L-a dus pe Mântuitorul ca Să fie ispitit. Iar ispitele au venit de la diavolul. Eu înteleg de aicea ca e voia lui Dumnezeu ca firea omului sa treaca prin ispitele care vin de la diavol.

+Iudita-

Ispitele nu vin de la diavol,ci omul se ispiteste singur cu rautatea si necredinta lui asemaninduse diavolului dar si mai rau decit acesta.

In cazul caderii de buna voie nu este din rautate ci o cercare (cercetare)a celor mai incercati de a intelege cu inima bunatatea lui Dumnezeu.

El sa facut ca unul dintre noi pentru a ne invata cum sa iesim din aceasta:cind a zis-“de voiesti treaca de la mine paharul acesta”deci sa facut ca si cum sar teme prin aceasta atragindusi ispita si pregatindusi caderea de buna voie.

Daca ispitele ar veni de la diavol ar insemna sal recunosti de dumnezeu ceea ce este gresit, caci Dumnezeu, zice psaltirea “putere vam dat sa fitii Dumnezei si voi precum dobitoacele vietuiti”deci tu cind alegi gresit il chemi pe diavol cu ispita pe masura greselii tale si aceasta ti se pare grea deoarece nu vrei sa vezi gravitatea greselii tale.de unde rezulta ca nici insusi Dumnezeu nu mai are putere asupra ta deoarece tia daruit libertatea de a alege.

De aceea noi ne rugam Lui caci stim ca de la El suntem si nu voim sa ne despartim in veci de El,asa ca rugaciunea este o marturie a celor liberi;si cei ce sunt sclavii propriilor pofte nu se roaga de fel.

Atunci cind omul recunoaste (marturiseste) gravitatea greselii lui pedeapsa i se pare mica si deci poate trece cu usurinta peste ispita,calcind pe aspida si vasilic precum sa scris.

Dumnezeu nu mai are vointa asupra ta atita timp ce tia daruit libertatea,ci in vointa ta sta totul.

Catehumen-

Care e folosul ispitei? Ca spui ca tot El, Hriistos, e cel ce biruie pt mine, ca fara El nu pot face nimic. Deci biruind ispitele cu puterea Lui, biruintele Lui mi le da mie? Ce inseamna cresterea “din putere in putere”? Ca puterea cu care El biruie prin mine sau pt mine e din ce in ce mai mare? Si sa cunosc din ce in ce mai mult pe Domnul, vazind marea lui putere pe care o arata sub ochii mei?

+Iudita-

Ispita in sinea ei nu are folos,de aceea nici nu va dura in vesnicie.

El biruie pentru tine la inceput cit esti inca mic apoi pe masura ce puterea Lui este in tine esti din ce in ce mai liber sa faci ce voiesti cu ea de aceea esti cercat(ispitit de nevoie) sau te cerci (ispitit de buna voie)singur daca ai facut bine ce trebuia sa faci cu ea.tiam mai spus ca trebuie sa te lepezi de ideologia marxista de a da vina pe diavol ,ca pe Dumnezeu dai vina in final.

Creste din putere in putere acel ce nu foloseste puterea dupa pofta lui ci lasa pe Dumnezeu so foloseasca caci El stie cei binele si raul fara putinta de a gresi; de aceea El ii adaoga peste sii da mai multa ca inainte deoarece a demonstrat ca e unul ce nu voieste sa gresasca.

 

Din ultima intrebare se vede invidia ta catre Dumnezeu si dorinta luciferica de a fi deasupra lui,caci zici- pe care o arata sub ochii mei deci rezulta ca tu esti mai puternic ca El si deci nu ti se pare interesanta indeajuns demonstratia puterii lui drept care nu vezi sensul demonstratiei.

Anunțuri

4 răspunsuri to “RUGACIUNEA-Tatal Nostru-IV-pentru o intelegere mai amanuntita”

  1. catehumen Says:

    „Destoinic iaste Mielul cel omorît să ia puteare şi bogăţie şi înţelepciune şi tărime şi cinste şi slavă şi blagoslovenie”
    Ce este cinstea şi ce este slava? Cum se dă cinstea şi cum se dă slava?
    Despre cinste am că se dă sfinţilor şi icoanelor şi moaştelor. Celor din vechime li s-a zis: cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta… iar mai pe urmă a lăsat Dumnezeu că: mamă şi frate e oricine care face voia Tatălui ceresc
    Iar după ce a risipit Dumnezeu idolatria cea văzută de pe pămînt, prin sfinţii apostoli, mucenici, părinţi, li s-a părut unora că icoanele şi moaştele sfinţilor nu trebuie cinstite, după cuvîntul din vechime „să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare” lăsat celor scoşi dintre egiptenii închinători la şerpi, la soare, la idoli, halucinaţii, etc .. şi atunci sfinţii părinţi au vorbit despre cinstirea icoanelor, moaştelor..
    cum se aduce această cinstire? e aducere aminte, cercetare, mărturisire a faptelor celor din icoană, închinare prin plecarea genunchilor? ai zis ca în duh sînt mai multe feluri de închinări sau închinăciuni .. că îngerul din apocalipsă l-a oprit pe sf Ioan să-i aducă închinare, ci lui Dumnezeu să i se închine
    Şi cum se cade să dau slavă lui Dumnezeu? De a da slavă sfinţilor în ortodoxie n-am auzit (poate mai nou, da) ..slavă e aceeaşi cu mărire? .. că se zice „mărire Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh” şi „slavă Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh” .. iar mărirea e mă recunoaşte pe mine cu cele ale mele mici, iar pe Dumnezeu cu cele ale Sale mari? ..
    slavă înseamnă laudă? că în bibliile noi scrie scrie:
    „cel care vorbeşte de la sine îşi caută slava sa”, „cum puteţi voi să credeţi, cînd primiţi slavă unii de la alţii” iar în scriptură veche scrie „cela ce grăiaşte de sine laudă şie caută”, „cum puteţi voi creade, aşteptînd laudă unul de la alalt, şi slava carea-i numai de la Dumnezău nu căutaţi” .. din scriptura veche îmi rezultă că lauda e omenească iar slava e de la Dumnezeu .. si mai poate da slavă omul lui Dumnezeu sau poate doar să aducă laudă?
    se poate pune în cuvinte ce simte cel ce dă slavă lui Dumnezeu în adevăr?

    • ai pus multe intrebari si trebuie raspunsuri clare ca apoi iar intrebi acelas lucru;daca nu gasesti raspuns e simplu -intrebi- ca de cauti alte explicatii draci pot sati ofere miliarde si apoi te miri de ce cind te rogi nu te slabesc gindurile.joaca -hai sa vedem daca mai ghicim ceva,ca mai apoi sati dai vinturi ce tare esti nu te face decit sa te inscrii la asociatia vrajitorilor…

  2. Cum e mai bine a mă ruga: a cere milă și mântuire totdeauna? sau a cere și lucruri mici de care mă folosesc în viața de zi cu zi cum ar fi: ușurarea unei dureri trupești, a da vreme bună pt vreo recoltă sau vreo călătorie, paza de răufăcători, reușita la vreun examen… ? Eu știu ca Dumnezeu știe nevoia mea din tot ceasul si ca n-ar fi nevoie să i le cer cu cuvinte multe, dar poate că El vrea ca eu să mă pun înaintea Lui în tot lucrul folosindu-mi firea cuvîntătoare după cuvîntul Apostolului: „prin toată rugăciunea și cererea rugîndu-vă în toată vremea întru Duhul, și la însăși aceasta priveghind cu toată răbdarea și rugăciunea pt toți sfinții”. Când mă rog doar cu „Doamne Iisuse Hriistoase, mântuiește-mă (sau miluiește-mă) pre mine păcătosul” parcă nu l-aș implica pe El în toate lucrurile și nimicniciile mele în care vrînd-nevrînd îmi petrec zilele. Ar fi ca și când i-aș aloca lui Dumnezeu doar o parte din gandurile mele sau doar cateva ore Duminica sau câteva minute seara, dimineața sau în timpul zilei.

    Încercând să adaug cuvintele Apostolului la întrebarea de mai sus am gasit în textele noi ale Bibliei scris așa: „Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.” (Efeseni 6). Pe de altă parte Domnul nostru Iisus Hristos spune: „Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El” (Matei 6). În textele mai vechi ale Bibliei nu apare expresia „tot felul de rugăciuni si de cereri” ci este scris cu „toată rugăciunea și cererea”.

    Cum se înțeleg acestea?

    • simplu cine vre sa fie mic sus se roaga cu mici s.a.m.d.numai ca sau cam terminat cu locurile mici sus asa ca straduiestete pentru cele mari,pare ca ai inceput sa intrebi ca sa te afli in treaba,au nu stii ca sa scris pentru toti si pilde sau dat pt toti si mici si mari?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: