Arhivă pentru catehism

RUGACIUNEA-Tatal Nostru-IV-pentru o intelegere mai amanuntita

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, Despre rugăciune, INTREBARI&RASPUNSURI with tags , , , , , , on Mai 3, 2011 by ariveronica

Catehumen-

Dupa ce sf Ioan Botezatorul la botezat pe Mantuitorul scrie ca “văzu Duhul lui Dumnedzeu pogorînd ca un porumb şi viind spre El”
iar apoi scrie “Atuncea Iisus dus fu de Duhul în pustie, să Să ispitească de diavolul”.

+Iudita-

Mai intii traducerea este gresita deoarece lasa loc de deraieri din  adevar.

Deci in loc de- Sa se ispiteasca- este corect “Sa se cerce”

Apoi tiam mai spus da tia intrat pe urechi si tia iesit pe nas, ca la toti mindrutii de altfel,ca la un anumit nivel de rugaciune este si optiunea de a alege sa cazi de buna voie.

Insusi pogorirea Lui Dumnezeu pre pamint in trup vorbeste despre asta celor ce au urechi sa auda.

Aceasta alegere este a acelor razboinici cei mai puternici ce sau aflat vreodata pre pamint; cei ce sau dus la Domnul stau pururea linga tronul Lui si orice cer de la El le este dat.Fetele lor nu se pot vedea ,asa precum si Domnul a zis “fata mea nimeni nu a vazuto” din cauza stralucirii puterii ce se afla in ei.deci nu ca ar fi interzis cuiva sa vada acestea dar trebuie ca sa aibe in el aceeasi putere pentru acea vedere;de unde rezulta ca de voiesti sa ramii intru smerenie ceartate pre tine pururea ca esti orb sati deschida Dumnezeul minunilor ochii sa poti vedea cea ce mintea nu poate imagina.

 

Catehumen-

La punctul 8 in tilcuire ai scris ca Dumnezeu nu duce in ispita. Dar aici scrie ca Dumnezeu Duhul Sfînt L-a dus pe Mântuitorul ca Să fie ispitit. Iar ispitele au venit de la diavolul. Eu înteleg de aicea ca e voia lui Dumnezeu ca firea omului sa treaca prin ispitele care vin de la diavol.

+Iudita-

Ispitele nu vin de la diavol,ci omul se ispiteste singur cu rautatea si necredinta lui asemaninduse diavolului dar si mai rau decit acesta.

In cazul caderii de buna voie nu este din rautate ci o cercare (cercetare)a celor mai incercati de a intelege cu inima bunatatea lui Dumnezeu.

El sa facut ca unul dintre noi pentru a ne invata cum sa iesim din aceasta:cind a zis-“de voiesti treaca de la mine paharul acesta”deci sa facut ca si cum sar teme prin aceasta atragindusi ispita si pregatindusi caderea de buna voie.

Daca ispitele ar veni de la diavol ar insemna sal recunosti de dumnezeu ceea ce este gresit, caci Dumnezeu, zice psaltirea “putere vam dat sa fitii Dumnezei si voi precum dobitoacele vietuiti”deci tu cind alegi gresit il chemi pe diavol cu ispita pe masura greselii tale si aceasta ti se pare grea deoarece nu vrei sa vezi gravitatea greselii tale.de unde rezulta ca nici insusi Dumnezeu nu mai are putere asupra ta deoarece tia daruit libertatea de a alege.

De aceea noi ne rugam Lui caci stim ca de la El suntem si nu voim sa ne despartim in veci de El,asa ca rugaciunea este o marturie a celor liberi;si cei ce sunt sclavii propriilor pofte nu se roaga de fel.

Atunci cind omul recunoaste (marturiseste) gravitatea greselii lui pedeapsa i se pare mica si deci poate trece cu usurinta peste ispita,calcind pe aspida si vasilic precum sa scris.

Dumnezeu nu mai are vointa asupra ta atita timp ce tia daruit libertatea,ci in vointa ta sta totul.

Catehumen-

Care e folosul ispitei? Ca spui ca tot El, Hriistos, e cel ce biruie pt mine, ca fara El nu pot face nimic. Deci biruind ispitele cu puterea Lui, biruintele Lui mi le da mie? Ce inseamna cresterea “din putere in putere”? Ca puterea cu care El biruie prin mine sau pt mine e din ce in ce mai mare? Si sa cunosc din ce in ce mai mult pe Domnul, vazind marea lui putere pe care o arata sub ochii mei?

+Iudita-

Ispita in sinea ei nu are folos,de aceea nici nu va dura in vesnicie.

El biruie pentru tine la inceput cit esti inca mic apoi pe masura ce puterea Lui este in tine esti din ce in ce mai liber sa faci ce voiesti cu ea de aceea esti cercat(ispitit de nevoie) sau te cerci (ispitit de buna voie)singur daca ai facut bine ce trebuia sa faci cu ea.tiam mai spus ca trebuie sa te lepezi de ideologia marxista de a da vina pe diavol ,ca pe Dumnezeu dai vina in final.

Creste din putere in putere acel ce nu foloseste puterea dupa pofta lui ci lasa pe Dumnezeu so foloseasca caci El stie cei binele si raul fara putinta de a gresi; de aceea El ii adaoga peste sii da mai multa ca inainte deoarece a demonstrat ca e unul ce nu voieste sa gresasca.

 

Din ultima intrebare se vede invidia ta catre Dumnezeu si dorinta luciferica de a fi deasupra lui,caci zici- pe care o arata sub ochii mei deci rezulta ca tu esti mai puternic ca El si deci nu ti se pare interesanta indeajuns demonstratia puterii lui drept care nu vezi sensul demonstratiei.

Anunțuri

despre erezie IV de ce nu se intorc ereticii…

Posted in Despre rugăciune, INTREBARI&RASPUNSURI, rugaciunea inimii with tags , , , , , , , on Ianuarie 23, 2011 by ariveronica

E simpla istoria ereziilor cum e simpla toata biblia de altfel; atit de simpla, ca se vede clar cum de multe ori se repeta versetele sau cum pildele au in final acelasi inteles , cum Evangheliile marturisesc una pe cealalta si nefiind identice ating inima fiecaruia care binevoieste,  in acelas loc – adica acolo unde trebuie sa sada Hriistos pe tron in inima omului.

Pina se va salasui definitiv Imparatul inimilor noastre, trebuie neincetat sa ne gindim la El si cum si ce sa facem sa vina sa sada pe tron ca sa ne invete cum se face judecata, cum e facuta lumea si cele nevazute si cum pulseaza El, Viata in toate; cum noi omorim acesta Viata mult mai salbatic decit au facuto altii 2000 de ani in urma, mai ales  cu nepasarea noastra.

Orice gind care nu intreaba pe Dumnezeu este judecata, iar cel ce vorbeste de obicei cu Dumnezeu nu sta de vorba cu lumea sau o judeca caci Sfintii au judecato inainte. Deci cel care a capatat rugaciunea si in a carui inima Iisus sade pe tron aude judecata sfintilor caci au fost judecati sa aibe parte cu dreptii – de catre faptele lor – Hriistos a zis : nu am venit sa judec! Si prin urmare orice biserica vie cu judecata sfintilor judeca cu care se afla in legatura directa prin Hriistos Dumnezeu.

Cine nu are rugaciunea cea mare, adica nui biserica vie, si se desparte de ceilalti- am mai spuso odata se afla cazut in groapa si isi cauta alta groapa pe fundul acesteia si se arunca in ea(ce este mai ridicol e – ca este  convins ca a gasit calea). bisericile vii nu au de ce sa se desparta (caci legatura lor e definitiva cu tot ceea ce este prin Hriistos) insa daca o fac este foarte grav pentru cei de care sau despartit de fapt de ele si de Dumnezeu bineinteles; caci prin parasirea terenului material este explicata parasirea lor de Duhul deoarece au devenit lumesti si ascultatori ai stapinului acestei lumi.

Sa zicem ca in zilele de azi faci ascultare de un purtator de Duh si el calca canoane pentru oarecare motiv , si tu te duci de la el fara sa fi probat cu staruinta de sar intoarce, iar dupa acesta intorcinduse mai multa putere adaogind tu ce vei face? Unde vei gasi pe altul? Oricum sami spui si mie sa viu si eu sal vaz…

Din cite stiu eu nu mai exista minastiri, si daca aflu vre una nam sati spui ca mie groaza ca sa nuti vina un atac de turism religios. Mai bine roagate so gasesti singur daca vrei, intrun colt al inimii tale se afla o harta de vei vedea sa o citesti ai si gasit minastirea ce o cautai.

Mia spus unul pe care il fugareau dracii prin sanatoriul lui din care nu poate pleca deoarece face ascultare (deaia de care zici tu) ca : ce stii tu femeie ce dulci sint cuvintele psaltirii…? Si eu va zic : adevarat este ca nu stiu, ca eu nu am lins psaltirea, ci am mincato pur si simplu (faptuind cele scrise in ea) deci sa nu cumva sa va luati astfel de obiceiuri sa umblati cu limbile scoase dupa dulcegarii.

despre sodomia si gomoria de azi…si asa zisii invatatori

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, despre calugari, despre marturisire, Despre rugăciune with tags , , , , , , on Aprilie 25, 2010 by ariveronica

catehumen Spune:
aprilie 22, 2010 la 7:42 pm e

ai scris ca sodomie inseamna a forta pe cineva sati faca tie pofta .. cum sodomeste lumea azi pe Dumnezeu si pe sfinti? .. cum forteaza lumea pe Dumnezeu?

Uitindune asa mai atent ca tot omul care nu e inca duhovnicesc printro lupa sa zicem ca ai facut grozavenie de pacate, nu e cazul tau caci facinduti tie ai pacatuit in biserica ta deci nu e sodomie, dar poate fi gomorie,depinde ce faci.sa zicem ca ai facut oral sex, depinde cu cine faci e sodomie sau si sodomie si gomorie la un loc; chiar daca celalalt a incuviintat; caci sufletul lui care stie de unde vine si cunoaste pe Dumnezeu nu incuviinteaza deci e fortarea lui: acoperindul mai inainte de a face pacatul fizic cu parasirea pazirii legii, caci de maninci in post cirnati si hamburgheri de soia adevarat  iti zic- carne ai mincat; a posti, e a minca ce nuti place sati tii viata de necredincios ca cei ce cred postesc fara a minca nimic si nu de voia lor se apuca de postit chinuinduse sa rabde asa cum o faci la inceput ci pur si simplu nu simt nevoia caci Dumnezeu se ingrijeste de nevoile acestora.oral sex de exemplu  nu fac numai femeile sau cei ce se fac pe ei femei ci si cei ce fac acestora, caci prin participarea la pacat il faci si tu asemenea si teai facut si tu femeie chiar daca te bati cu pumnu in piept ca unii fratiorii ca eu nam facut. Deci in aceste cazuri nu se poate primi preotia(chiar daca ai gindit numai indulcindute cu gindul , ca cum ar fi?)deoarece  va trebui sa povatuiesti pe altii si tu care ai facut cu gura ta asfel de pacate cu ce curaj indraznesti, chiar de nu ai facuto fizic pacatul e acolo in mintea ta in tine in saliva ta si cind vei deschide gura, te vei afla mincinos invatind pe altii, ca ce garantie ai ca ti sa iertat pacatul? Poti oare sa muti muntii din loc?sau altele de gen? si nici atunci nu trebuie sati deschizi gura ta ci sa lasi pe Dumnezeu sa vorbeasca prin minunile lui.si sa nu zici ca nu mai sunt povatuitori, sint, da nui vede si nui aude nimeni iar preoti poate El sa trimita din ceruri sau sa scoata din pietre, numai tu sa te stradui in toate zilele tale sa pazesti legea.Dumnezeu da cuvint cu putere mare celor ce o pazesc pre ea. cind vechii calendaristi au vazut cum propovaduiesc curvele imbracate de calugarite de stil nou sau inversunat a uri pe femei si a le considera ca evreii inferioare barbatului si prin aceasta prostie sau mindrit facinduse pe ei insisi curve inca si mai rele decit primele caci dracul curviei se supune celui al mindriei facindui loc si de aceea ei nu vad curvia lor.asa ca sa stam bine si cu teama ca nu stim voia Domnului dar de vom astepta faptuind intru rabdare o vom afla.ia si citeste pedalionul ca nu exista catehism fara de el si cind nu intelegi ziti tie ca esti prost si intreaba ca sa intelegi ; ca de vei tilcui dupa capul tau chiar daca vei intreba nu vei intelege.si fi convins ca esti prost ca aceasta prostie e dupa Dumnezeu si multi sau imbogatit intru ea.(vezi Pavel cel prost casi zicea luisi ca nu stie sa se roage si spunea dracului sa iasa pentru rugaciunile parintelui lui Antonie cel Mare care sau demonstrat fara efect ca  na vrut sa iasa cind acesta sa rugat,oricum acolo sint mai multe intelesuri ca in toate scrierile patristice dealtfel)iar cind o sa poftesti sa pui mina pe lopata pentru spinarea ta si nu pentru altii atunci am sati explic mai duhovniceste de asa pentru moment sper sa fi inteles ce tiam scris…

despre marturisire lui catehumen – III

Posted in despre marturisire with tags , , , , , , , , , , , , , on Martie 18, 2010 by ariveronica

Deci trebuie cu orice pret sa cauti a te scirbi grozav de tine insuti cel care facea pacatele, si sa cauti sa fugi ca de un altul. Iar de vezi ca ispita te pindeste inseamna ca inca nai fugit cu destula viteza, nu teai prigonit indeajuns, nu teai urgisit, umilit, indeajuns, (si nu mai zic plins ca azi nu prea mai are nimeni lacrimi decit impinsi de draci) nu teai tinguit pe masura cu care ai fost masurat in principiu. Deci este un semn ca poti mai mult, si nicidecum ca ai fi neputincios cum incearca satana sa te pacaleasca. Faptul ca te simti slab e un adevar dar nu uita ca exista Hriistos de la care poti cumpara putere. El nu iti va cere bani si nici ceea ce tu nu poti sai dai ci fiecaruia ce ii e in putinta caci El este Bunul. noi cu nimic nui vom putea rasplati dar prin faptele noastre demonstram ca cu adevarat voim a fi cu El, imbracati cu darurile Lui, invatati de El in fiecare moment cum este bine a folosi aceste daruri. Daca nu ne vom lupta sa ne despartim de lume, de materie, de trup, nu vom putea purta darurile caci ele sint purtate de suflet cind acesta e gata in orice clipa sa iasa din trup, darurile se fac aripile sufletului. Si trupul fiind curat in acest caz e gata si el a urma sufletului, caci nu mai este un pamint din lume ci unul curatit(vezi psaltirea). Asa ca scoalate si urastete pe tine cel pacatos si dati razboi pina ce nuti va veni razboi mare din afara si te vei vedea prabusit si poate nu vei mai avea nici un chef sa te ridici.pune mina pe bici si intra in inima si rivneste a pazii toata legea ca aceasta am mostenit de voim sa ne numim crestini si nu cum fac majoritatea precum a zis si sfintul Ioan Iacob, crezind ca isi lucreaza mintuirea se indreapta spre poarta cea larga a iadului.cel ce are haina murdara si incearca socurete imbracat fiin cu ea se inseala, ci trebuie musai so dezbrace.(va urma)

pentru ava Zosima-patericul egiptean

Posted in despre marturisire, patericul egiptean-tilcuiri with tags , , , , , , , on Martie 3, 2010 by ariveronica

catehumen Spune:
februarie 24, 2010 la 4:10 am e
În pateric, la avva Zosima, ce lecţie incredibilă:
… Că odată aveam în lavra aceasta iubit cu adevărat pe un diacon care nu ştiu de unde a luat prepus asupra mea pentru un lucru care îi aducea lui scârba. Deci a început a se purta către mine cu posomorâre. Iar eu văzându-l pe el posomorât asupra mea, l-am întrebat ca să ştiu pricina scârbei. Iar el mi-a zis: lucrul acesta l-ai făcut şi pentru aceasta sunt mâhnit asupra ta. Iar eu neştiind în sine-mi un lucru ca acesta, precum zicea acela că am făcut, îl încredinţam că n-am nicidecum ştire de lucrul acela. Iar el nu se pleca, ci mi-a zis: iartă-mă, nu cred! Deci, ducându-mă la chilie, mă încercam pe mine mai cu deadinsul, de am făcut un lucru ca acesta şi nu aflam. După aceea l-am văzut pe el ţinând sfântul potir şi împărtăşind pe fraţi şi l-am încredinţat pe el cu aceasta, zicând: nu mă ştiu să fi făcut ceea ce zici. Şi nici aşa nu s-a plecat. Deci iar venindu-mi întru sine şi aducându-mi aminte de cuvintele acestea ale sfinţilor părinţi şi crezându-le cu adevărat, am întors puţin gândul; şi am zis întru sine: diaconul cu adevărat mă iubeşte şi în dragoste pornindu-se, mi-a arătat ceea ce avea inima lui pentru mine, ca să mă trezesc şi să nu mai fac acest lucru. Însă, ticăloase suflete, de vreme ce zici că nu ai făcut acest lucru, adu-ţi aminte de celelalte rele care ai făcut şi nu le ţii minte şi socoteşte, că, precum cele ce ai făcut ieri şi alaltăieri le-ai uitat, aşa şi acest lucru, l-ai făcut şi l-ai uitat. Deci, din gândul acesta mi-am plecat inima aşa, cum că cu adevărat l-am făcut şi l-am uitat, ca şi pe cele mai dinainte. Apoi am început să mulţumesc lui Dumnezeu şi diaconului că printr-însul m-am învrednicit să-mi cunosc greşeala şi să mă pocăiesc pentru dânsa. Deci sculându-mă cu astfel de gânduri, m-am dus la chilia diaconului, ca să-i fac lui metanie şi să cer iertaciune, precum şi să-i mulţumesc. Şi stând lângă uşă, am bătut într-însa. Şi acela deschizând şi văzându-mă, mi-a pus îndată întâi el metanie, zicându-mi: iartă-mă, că de draci am fost batjocorit, bănuindu-te pentru lucrul acela! Căci cu adevărat m-a încredinţat Dumnezeu, că tu cu nimic nu eşti părtaş la acest lucru, nici nu ştii câtuşi de puţin pentru el. Dar începând şi eu să răspund pentru acesta şi să-l încredinţez, acela mi-a tăiat cuvântul zicând: nu este trebuinţă! Deci a adăugat fericitul Zosima zicând: iată smerenia cea adevărată, cum a arătat-o pe ea inima celui ce o iubeşte! Căci nu numai că nu s-a smintit asupra diaconului, una, că a presupus pentru dânsul ceea ce nu ştia şi fără de cuvânt s-a scârbit asupra lui iar alta, că nu a primit încredinţarile lui, care în aşa fel erau că puteau să plece şi pe un vrăjmaş, şi cu cât mai vârtos pe un prieten adevărat. Nu numai dar pentru aceasta nu s-a smintit, precum am zis, ci şi asupra sa şi-a luat greşala care n-a făcut-o, socotind cuvântul aceluia mai vrednic de credinţă decât inima sa şi nu numai atâta dar s-a ispitit a se pocăi înaintea lui, şi-i mulţumea că printr-însul s-a izbăvit de păcatul pe care nicidecum nu-l ştia.
Răspunde

ariveronica Spune:
februarie 24, 2010 la 10:42 pm e
cum adica incredibila ,deaia ai postato sa vezi daca noi credem sau nu ? incredibil = de necrezut, deci crezi sau nu crezi ce citesti? mai dati o spalata la vocabular sau la mindrie ca altfel cum o sa ajungi sa faci si tu asemenea, daca nu stii ce spui-scrii.
Răspunde

catehumen Spune:
februarie 25, 2010 la 9:56 am e
Iartă-mă! Cu puţine cuvinte am scris o mare minciună, cu care am etichetat acest text sfânt. Cu puţina înţelegere ce o am, văd acest text mai mult decât minunat. Nu găsesc cuvânt ca sa-l calific sau să-l asemui. Aş vrea să-mi arăti lumina din adâncurile lui şi să-l tâlcuieşti, căci nu ştiu dacă sunt blocat la literă.
Răspunde
o
ariveronica Spune:
februarie 26, 2010 la 12:14 pm e
Dumnezeul minunilor sa te ierte!da mai intii trebuie sa til comentezi singur ,sau vrei para malaiata in gura lui natafleata.sau cum vei afla daca gresesti sau cit de mult intelegi sau nu.si daca e minunat si vezi lumina de ce trebuie sa tio mai arat si eu.eu intru bezna ma vad si caut lumina si de imi pare ca am vazut ceva ma tem sa ma bucur -ci zic -vai mie, ca inca nu ma pierdut Dumnezeu ci iar sa milostivit de mine- si pling de rusine ca nu merit sa vad nici o lumina.

catehumen Spune:
martie 1, 2010 la 9:19 pm e
S-a aflat călugărul pe sine învinuit de o faptă pe care n-o făcuse, şi a căutat să se îndreptaţească. Apoi şi-a venit întru sine, că până atunci petrecuse în afara sa, căutând la faţa diaconului ca să se găsească drept în ochii aceluia.Iar în sinea sa a găsit pe urmă cuvântul Părinţilor cum că: cel ce se învinovăţeşte pe sine în tot locul află odihnă.
Şi crezând şi-a întors gândul său. Şi s-a văzut pe sine dezvinovăţindu-se de un păcat, în timp ce înlăuntrul său şedeau multe alte păcate uitate care-l învinovăţeau în faţa dreptăţii. Şi a socotit păcatul acesta deopotrivă cu acelea, pe care le-a făcut şi le-a uitat.
Şi şi-a întors apoi şi inima întru pocăinţă, începând a-şi urî sufletul pentru nedreptatea sa în faţa lui Dumnezeu, apoi a găsit dragoste şi purtare de grijă la diacon faţă de dânsul. Şi a început a mulţumi lui Dumnezeu.
Şi şi-a întors bătrânul apoi şi fapta, mergând la diacon cu inima înfrântă şi smerită, pentru iertăciune şi mulţumire.
Dar Dumnezeu atotputernic, i-a arătat prin gura diaconului, nu că nu făcuse acea faptă de scârbă, ci că îl iertase pentru inima sa cea smerită, lăsândul pe bătrân în odihnă. Şi astfel cuvântul Sfinţilor Părinţi adeverindu-se: cel ce se învinovăţeşte pe sine în tot locul află odihnă. Că aşa cum putea bătrânul să rămână îndărătnic diaconului, la fel şi Dumnezeu putea să scoată la vedere, fapta sa vrednică de osândă pe drept cuvânt.

iata cum te inseli pre tine crezind ca ai inteles mare lucru, si de fapt ce era fundamental ca mesaj, si in publicatie si in textul patristic cu care ai venit aici; adica ca facind un pacat leai facut pre toate – nu lai inteles.
deci calugarul dupa ce mai intii sa desvinovatit neaflindusi pacea a rimpiatat pe locul intii dragostea zicindusi ca diaconul il iubeste si din dragoste ii arata ce a gresit ca nu cumva sa plece din lumea asta neplingindusi pacatul. dupa care a cautat sa se convinga intrun fel, cum ca la facut(pacatul) adaugindul la cele ce lea facut si a uitat, desi stia ca nul facuse , ca altfel nu sar fi desvinovatit mai intii. deci ia venit lui aceasta incercare pentru a se putea ridica iarasi intru desavirsire, pe o treapta mai inalta; si anume aceea de a purta pacat strain. Si plingindusi el pacatul acesta, sa intors pacea in inima lui si cunoscind aceasa stare ca unul incercat ce era, a transpus bucuria in mersul de asi cere iertare si multumi ca prin el la miluit Dumnezeu, deci smerenia este de a ne vedea pre noi mai rai decit ni se pare ca sintem si dragostea de a lua asupra noastra , nu numai cele de Care sintem invinuiti ci in primu rind cele ce zicem ca nefacindule cu fapta, nu leam facut de fel. Insa mai sunt si dintra ceia care ajungind la un oarecare nivel de desavirsire iau asupra lor pacatele altora , dupa cum am mai spus.deci aici in exemplul acesta din pateric avem a vedea acea treapta de trecere catre a deveni adevarati urmasi ai lui Hriistos.deci ia aminte cum parintii cind se intimpla lor bucurie , foloseau acest elan in multumire si smerenie cu fapta- aceasta caracterizindul pe crestin, caci daca fapte nu avem nimic nu avem intru noi.

despre marturisire -lui catehumen II

Posted in despre calugari, despre marturisire with tags , , , , , , , , , , , , on Februarie 19, 2010 by ariveronica

Cum tiam mai spus sint mai multe feluri de marturisire , mirenii in general marturisesc pacatele care le realizeaza cu fapta si mai putin cu gindul; azi si asa zisii calugari fac la fel , dar nu a fost asa dintodeauna ci si mireni stiau sa se marturiseasca curat pe vremuri.asta din lipsa de catehism si a celor ce pot sal faca cu putere.adica sa fie purtatori de Duh.catehismul nu este o invatatura despre traditie, sau reguli, sau istorie crestina,ci dea drept-cuvintul o marturisire de credinta .deci e important de la cine primim a fi catehizati, caci credinta si puterea aeluia ni se vor implanta si noua in inima,dintru inceput. si iar vedem cum marturisirea si aici isi are locul ei. parintii isi cautau cu mare sirguinta pe acela care sai calauzeasca ca sa fie siguri ca nu se vor pierde(azi majoritatea cred ca merg la rai). tot ce facem e marturisire de credinta sau necredinta,chiar si aerul cind il respiram(ca intrun fel il respia crestinul –spre mintuire,spre viata vesnica si altfel asa zisul-calugar chaolin spre indracire ,spre moarte vesnica.)dar sa ne intoarcem la marturisirea curata cea care ne poarta spre sfintire. A se marturisi omul curat inseamna a intelege cu toata fiinta sa, ca facind un pacat lea facut pe toate, la inceput e foarte greu de purtat cuvintul acesta insa cu ajutorul lui Dumnezeu toate se fac cu putinta.sa detaliem deci :sa zicem ca neam imbatat, se poate cu vin, cu apa de bem peste masura (3pahare ),sau cu iluzii. Si daca neam imbatat cu cine am facuto cu Hriistos? nu! ca nu am pastrat cumpatarea, deci cu dracii ca de ei am ascultat sau chiar de facem de capul nostru multe rautati ca nu trebuie dat vina pe draci cind nam ajuns la deosebirea gindurilor , avem si la pateric ex.cu oul copt la luminare dupa use.oricum dracii sint prezenti oriunde se intoarce omul de la Dumnezeu. asa ca de am baut cu dracii am si curvit cu ei ca la bautura mai stii ce spui sau ce faci ?mai rar se duce omu si se culca, da si atunci nu e ca a facut vreo fapta de sfintire.si daca am curvit cu dracii pe ei iam iubit si pe Hriistos lam urit, ca asa zice predania ,si de lam urit, lam si omorit (rastignit) caci ura naste crima (crima cu gindul)de aceea avem porunca sa ne iubim dusmanii. si daca am facut crima am facut si pacat impotriva Sfintului Duh.si de aici de se detaliaza inca, se vede cum au toate legatura ,cum am furat judecata lui Dumnezeu si chiar lam sodomit, fortindul fara sa intrebam ce facem (adica fara sa stam la rugaciune)dezbracindul de trup sufletul ale carui legaturi nu leam infaptuito noi, desi stiam ca nu trebuie facut. si tot ce stim ca nu trebuie facut si facem, iar e pacat impotriva Sfintului Duh,si omorire a constiintei si a vietii ce este in noi. cind parintii zic- ca nisipul de pe fundul marilor , pacatele de multe – e ca omul pe ce se curata si isi plinge pacatele ce le vede incepe a le vedea si pe celelalte de care nusi mai aduce aminte sau care i se par neinfaptuite de el si greu de acceptat ca lear fi facut; caci legaturile mentale dintre ele sint foarte imperceptibile si este nevoie de trezvie cum spun parintii ca mintea sa ramina curata transparenta pentru a se putea percepe si vedea legatura dintre toate intre ele si mai ales cu Dumnezeirea care vorbeste fiecarei celule in acelasi timp si dinauntrul ei si din afara. deci dracii se straduie in general sa ne ascunda pacatele, iar cele ce nu le vedem , intru prostime zicem ca fiind facute cu gindul dintre ele sint mici ,dar nu este asa ;ci toate ce nu le vedem in principiu sint mari si le vedem doar pe cele mici. de aceea spun parintii ca ceea mai mare vedere si dar e sasi vada omul pacatul. aceasta inseamna ca neam scos birna di ochi. insa mai este si pentru ca parintii purtau pacatele altora, altii ale poporului lor, ba chiar a tot pamintul, cum exemplu a dat Mintuitorul purtind neputintele oamenilor , iata deci care este rolul calugarilor . de aceea omul de rind cu teama si cutremur ar trebui sa umble prin preajma acestora ca nu stie care dintre acesti vietuitori ce viaza intre cele doua lumi vazuta si nevazuta poarta pacatele neputintei lui. acestia sit razboinici infricosati ce lupta impotriva stihiilor si stapiniilor acestei lumi . in inceputurile vietuirii lor se izoleaza , pentru ca la fata lumii , lupta lor indirjita cu demonii e infricosatoare la aratare pina ce ajung sa se deprinda in purtarea tuturor armelor biruintei precum spune apostolul si sa supuna pe diavol cu ajutorul lui Hriistos , deci ei nu se retrag in pustietati asa precum cred majoritatea naivilor pentru recreere si liniste(aceia nu sint calugari adevarati).acea liniste si pace despre care vorbeste sfinta traditie la care parintii ajungeau era in inima lor iar de afara diavolul todeauna ia pindit si scrisnit din dinti ziua si noaptea ca nu este ragaz unora ca acestia, numai de nu ii ia Dumnezeu prin locurile unde ochiul nu a vazut si urechia nu a auzit acolo unde nu este spatiu si timp.
Marturisirea trebuie facuta cu luare aminte ca in fata tronului judecatii cu fringere de inima , sa voiesti ati fringe inima in doua pentru a o curatii cu parerea de rau pentru fapta cea rea, atuul marilor razboinici e sasi asume lor pacate pe care nu leau facut; exemple sint multe in sfinta traditie cele mai cunoscute poate in scara raiului.insa pentru aceasta mare razboi de la draci se ridica, ba chiar si de la oamenii ce slujesc dracilor caci acest lucru e cel mai infricosat pentru ei si nu facerea de minuni sau vindecarile sau prevestirea viitorului care sint minuni, dar nu duc pe om la rai caci e cu putinta sa se intoarca la mai rele foarte curind dupa ce lea vazut,insa de va vedea omul ca se poare ridica va simti pina in esenta lui mila lui Dumnezeu si puterea ce se afla in robii Lui si va dorii si el sa se faca asemenea cautind sa se invete a se ridica si singur(caci acesta e scopul uceniciei) si aici diavolul la pierdut de slujbas. iata de ce e important cui ne marturisim ca daca acela nu va putea purta pacatele noastre ne va fi f greu si aflati in mare pericol. efectul marturisirii curate nu e simtamintul de plutire ca esti usor si dracu poate sati dea asemena senzatii,ci cind vezi ca nu te mai poti indrepta sa faci pacatul care pina atunci era obisnuinta ,si te scirbesti de el foarte, vazindute in toata spendoarea prostiei ce te aflai facindul…..(va urma)

INTREBARE

Posted in INTREBARI&RASPUNSURI with tags , , , , , , , , , on Decembrie 24, 2009 by ariveronica

pentru catehumen:

Ce inseamna pentru tine,biserica luptatoare?ca am vazut ca te crezi facind parte.