despre marturisire -lui catehumen II

Cum tiam mai spus sint mai multe feluri de marturisire , mirenii in general marturisesc pacatele care le realizeaza cu fapta si mai putin cu gindul; azi si asa zisii calugari fac la fel , dar nu a fost asa dintodeauna ci si mireni stiau sa se marturiseasca curat pe vremuri.asta din lipsa de catehism si a celor ce pot sal faca cu putere.adica sa fie purtatori de Duh.catehismul nu este o invatatura despre traditie, sau reguli, sau istorie crestina,ci dea drept-cuvintul o marturisire de credinta .deci e important de la cine primim a fi catehizati, caci credinta si puterea aeluia ni se vor implanta si noua in inima,dintru inceput. si iar vedem cum marturisirea si aici isi are locul ei. parintii isi cautau cu mare sirguinta pe acela care sai calauzeasca ca sa fie siguri ca nu se vor pierde(azi majoritatea cred ca merg la rai). tot ce facem e marturisire de credinta sau necredinta,chiar si aerul cind il respiram(ca intrun fel il respia crestinul –spre mintuire,spre viata vesnica si altfel asa zisul-calugar chaolin spre indracire ,spre moarte vesnica.)dar sa ne intoarcem la marturisirea curata cea care ne poarta spre sfintire. A se marturisi omul curat inseamna a intelege cu toata fiinta sa, ca facind un pacat lea facut pe toate, la inceput e foarte greu de purtat cuvintul acesta insa cu ajutorul lui Dumnezeu toate se fac cu putinta.sa detaliem deci :sa zicem ca neam imbatat, se poate cu vin, cu apa de bem peste masura (3pahare ),sau cu iluzii. Si daca neam imbatat cu cine am facuto cu Hriistos? nu! ca nu am pastrat cumpatarea, deci cu dracii ca de ei am ascultat sau chiar de facem de capul nostru multe rautati ca nu trebuie dat vina pe draci cind nam ajuns la deosebirea gindurilor , avem si la pateric ex.cu oul copt la luminare dupa use.oricum dracii sint prezenti oriunde se intoarce omul de la Dumnezeu. asa ca de am baut cu dracii am si curvit cu ei ca la bautura mai stii ce spui sau ce faci ?mai rar se duce omu si se culca, da si atunci nu e ca a facut vreo fapta de sfintire.si daca am curvit cu dracii pe ei iam iubit si pe Hriistos lam urit, ca asa zice predania ,si de lam urit, lam si omorit (rastignit) caci ura naste crima (crima cu gindul)de aceea avem porunca sa ne iubim dusmanii. si daca am facut crima am facut si pacat impotriva Sfintului Duh.si de aici de se detaliaza inca, se vede cum au toate legatura ,cum am furat judecata lui Dumnezeu si chiar lam sodomit, fortindul fara sa intrebam ce facem (adica fara sa stam la rugaciune)dezbracindul de trup sufletul ale carui legaturi nu leam infaptuito noi, desi stiam ca nu trebuie facut. si tot ce stim ca nu trebuie facut si facem, iar e pacat impotriva Sfintului Duh,si omorire a constiintei si a vietii ce este in noi. cind parintii zic- ca nisipul de pe fundul marilor , pacatele de multe – e ca omul pe ce se curata si isi plinge pacatele ce le vede incepe a le vedea si pe celelalte de care nusi mai aduce aminte sau care i se par neinfaptuite de el si greu de acceptat ca lear fi facut; caci legaturile mentale dintre ele sint foarte imperceptibile si este nevoie de trezvie cum spun parintii ca mintea sa ramina curata transparenta pentru a se putea percepe si vedea legatura dintre toate intre ele si mai ales cu Dumnezeirea care vorbeste fiecarei celule in acelasi timp si dinauntrul ei si din afara. deci dracii se straduie in general sa ne ascunda pacatele, iar cele ce nu le vedem , intru prostime zicem ca fiind facute cu gindul dintre ele sint mici ,dar nu este asa ;ci toate ce nu le vedem in principiu sint mari si le vedem doar pe cele mici. de aceea spun parintii ca ceea mai mare vedere si dar e sasi vada omul pacatul. aceasta inseamna ca neam scos birna di ochi. insa mai este si pentru ca parintii purtau pacatele altora, altii ale poporului lor, ba chiar a tot pamintul, cum exemplu a dat Mintuitorul purtind neputintele oamenilor , iata deci care este rolul calugarilor . de aceea omul de rind cu teama si cutremur ar trebui sa umble prin preajma acestora ca nu stie care dintre acesti vietuitori ce viaza intre cele doua lumi vazuta si nevazuta poarta pacatele neputintei lui. acestia sit razboinici infricosati ce lupta impotriva stihiilor si stapiniilor acestei lumi . in inceputurile vietuirii lor se izoleaza , pentru ca la fata lumii , lupta lor indirjita cu demonii e infricosatoare la aratare pina ce ajung sa se deprinda in purtarea tuturor armelor biruintei precum spune apostolul si sa supuna pe diavol cu ajutorul lui Hriistos , deci ei nu se retrag in pustietati asa precum cred majoritatea naivilor pentru recreere si liniste(aceia nu sint calugari adevarati).acea liniste si pace despre care vorbeste sfinta traditie la care parintii ajungeau era in inima lor iar de afara diavolul todeauna ia pindit si scrisnit din dinti ziua si noaptea ca nu este ragaz unora ca acestia, numai de nu ii ia Dumnezeu prin locurile unde ochiul nu a vazut si urechia nu a auzit acolo unde nu este spatiu si timp.
Marturisirea trebuie facuta cu luare aminte ca in fata tronului judecatii cu fringere de inima , sa voiesti ati fringe inima in doua pentru a o curatii cu parerea de rau pentru fapta cea rea, atuul marilor razboinici e sasi asume lor pacate pe care nu leau facut; exemple sint multe in sfinta traditie cele mai cunoscute poate in scara raiului.insa pentru aceasta mare razboi de la draci se ridica, ba chiar si de la oamenii ce slujesc dracilor caci acest lucru e cel mai infricosat pentru ei si nu facerea de minuni sau vindecarile sau prevestirea viitorului care sint minuni, dar nu duc pe om la rai caci e cu putinta sa se intoarca la mai rele foarte curind dupa ce lea vazut,insa de va vedea omul ca se poare ridica va simti pina in esenta lui mila lui Dumnezeu si puterea ce se afla in robii Lui si va dorii si el sa se faca asemenea cautind sa se invete a se ridica si singur(caci acesta e scopul uceniciei) si aici diavolul la pierdut de slujbas. iata de ce e important cui ne marturisim ca daca acela nu va putea purta pacatele noastre ne va fi f greu si aflati in mare pericol. efectul marturisirii curate nu e simtamintul de plutire ca esti usor si dracu poate sati dea asemena senzatii,ci cind vezi ca nu te mai poti indrepta sa faci pacatul care pina atunci era obisnuinta ,si te scirbesti de el foarte, vazindute in toata spendoarea prostiei ce te aflai facindul…..(va urma)