Arhivă pentru patericul egiptean

pentru ava Zosima-patericul egiptean

Posted in despre marturisire, patericul egiptean-tilcuiri with tags , , , , , , , on Martie 3, 2010 by ariveronica

catehumen Spune:
februarie 24, 2010 la 4:10 am e
În pateric, la avva Zosima, ce lecţie incredibilă:
… Că odată aveam în lavra aceasta iubit cu adevărat pe un diacon care nu ştiu de unde a luat prepus asupra mea pentru un lucru care îi aducea lui scârba. Deci a început a se purta către mine cu posomorâre. Iar eu văzându-l pe el posomorât asupra mea, l-am întrebat ca să ştiu pricina scârbei. Iar el mi-a zis: lucrul acesta l-ai făcut şi pentru aceasta sunt mâhnit asupra ta. Iar eu neştiind în sine-mi un lucru ca acesta, precum zicea acela că am făcut, îl încredinţam că n-am nicidecum ştire de lucrul acela. Iar el nu se pleca, ci mi-a zis: iartă-mă, nu cred! Deci, ducându-mă la chilie, mă încercam pe mine mai cu deadinsul, de am făcut un lucru ca acesta şi nu aflam. După aceea l-am văzut pe el ţinând sfântul potir şi împărtăşind pe fraţi şi l-am încredinţat pe el cu aceasta, zicând: nu mă ştiu să fi făcut ceea ce zici. Şi nici aşa nu s-a plecat. Deci iar venindu-mi întru sine şi aducându-mi aminte de cuvintele acestea ale sfinţilor părinţi şi crezându-le cu adevărat, am întors puţin gândul; şi am zis întru sine: diaconul cu adevărat mă iubeşte şi în dragoste pornindu-se, mi-a arătat ceea ce avea inima lui pentru mine, ca să mă trezesc şi să nu mai fac acest lucru. Însă, ticăloase suflete, de vreme ce zici că nu ai făcut acest lucru, adu-ţi aminte de celelalte rele care ai făcut şi nu le ţii minte şi socoteşte, că, precum cele ce ai făcut ieri şi alaltăieri le-ai uitat, aşa şi acest lucru, l-ai făcut şi l-ai uitat. Deci, din gândul acesta mi-am plecat inima aşa, cum că cu adevărat l-am făcut şi l-am uitat, ca şi pe cele mai dinainte. Apoi am început să mulţumesc lui Dumnezeu şi diaconului că printr-însul m-am învrednicit să-mi cunosc greşeala şi să mă pocăiesc pentru dânsa. Deci sculându-mă cu astfel de gânduri, m-am dus la chilia diaconului, ca să-i fac lui metanie şi să cer iertaciune, precum şi să-i mulţumesc. Şi stând lângă uşă, am bătut într-însa. Şi acela deschizând şi văzându-mă, mi-a pus îndată întâi el metanie, zicându-mi: iartă-mă, că de draci am fost batjocorit, bănuindu-te pentru lucrul acela! Căci cu adevărat m-a încredinţat Dumnezeu, că tu cu nimic nu eşti părtaş la acest lucru, nici nu ştii câtuşi de puţin pentru el. Dar începând şi eu să răspund pentru acesta şi să-l încredinţez, acela mi-a tăiat cuvântul zicând: nu este trebuinţă! Deci a adăugat fericitul Zosima zicând: iată smerenia cea adevărată, cum a arătat-o pe ea inima celui ce o iubeşte! Căci nu numai că nu s-a smintit asupra diaconului, una, că a presupus pentru dânsul ceea ce nu ştia şi fără de cuvânt s-a scârbit asupra lui iar alta, că nu a primit încredinţarile lui, care în aşa fel erau că puteau să plece şi pe un vrăjmaş, şi cu cât mai vârtos pe un prieten adevărat. Nu numai dar pentru aceasta nu s-a smintit, precum am zis, ci şi asupra sa şi-a luat greşala care n-a făcut-o, socotind cuvântul aceluia mai vrednic de credinţă decât inima sa şi nu numai atâta dar s-a ispitit a se pocăi înaintea lui, şi-i mulţumea că printr-însul s-a izbăvit de păcatul pe care nicidecum nu-l ştia.
Răspunde

ariveronica Spune:
februarie 24, 2010 la 10:42 pm e
cum adica incredibila ,deaia ai postato sa vezi daca noi credem sau nu ? incredibil = de necrezut, deci crezi sau nu crezi ce citesti? mai dati o spalata la vocabular sau la mindrie ca altfel cum o sa ajungi sa faci si tu asemenea, daca nu stii ce spui-scrii.
Răspunde

catehumen Spune:
februarie 25, 2010 la 9:56 am e
Iartă-mă! Cu puţine cuvinte am scris o mare minciună, cu care am etichetat acest text sfânt. Cu puţina înţelegere ce o am, văd acest text mai mult decât minunat. Nu găsesc cuvânt ca sa-l calific sau să-l asemui. Aş vrea să-mi arăti lumina din adâncurile lui şi să-l tâlcuieşti, căci nu ştiu dacă sunt blocat la literă.
Răspunde
o
ariveronica Spune:
februarie 26, 2010 la 12:14 pm e
Dumnezeul minunilor sa te ierte!da mai intii trebuie sa til comentezi singur ,sau vrei para malaiata in gura lui natafleata.sau cum vei afla daca gresesti sau cit de mult intelegi sau nu.si daca e minunat si vezi lumina de ce trebuie sa tio mai arat si eu.eu intru bezna ma vad si caut lumina si de imi pare ca am vazut ceva ma tem sa ma bucur -ci zic -vai mie, ca inca nu ma pierdut Dumnezeu ci iar sa milostivit de mine- si pling de rusine ca nu merit sa vad nici o lumina.

catehumen Spune:
martie 1, 2010 la 9:19 pm e
S-a aflat călugărul pe sine învinuit de o faptă pe care n-o făcuse, şi a căutat să se îndreptaţească. Apoi şi-a venit întru sine, că până atunci petrecuse în afara sa, căutând la faţa diaconului ca să se găsească drept în ochii aceluia.Iar în sinea sa a găsit pe urmă cuvântul Părinţilor cum că: cel ce se învinovăţeşte pe sine în tot locul află odihnă.
Şi crezând şi-a întors gândul său. Şi s-a văzut pe sine dezvinovăţindu-se de un păcat, în timp ce înlăuntrul său şedeau multe alte păcate uitate care-l învinovăţeau în faţa dreptăţii. Şi a socotit păcatul acesta deopotrivă cu acelea, pe care le-a făcut şi le-a uitat.
Şi şi-a întors apoi şi inima întru pocăinţă, începând a-şi urî sufletul pentru nedreptatea sa în faţa lui Dumnezeu, apoi a găsit dragoste şi purtare de grijă la diacon faţă de dânsul. Şi a început a mulţumi lui Dumnezeu.
Şi şi-a întors bătrânul apoi şi fapta, mergând la diacon cu inima înfrântă şi smerită, pentru iertăciune şi mulţumire.
Dar Dumnezeu atotputernic, i-a arătat prin gura diaconului, nu că nu făcuse acea faptă de scârbă, ci că îl iertase pentru inima sa cea smerită, lăsândul pe bătrân în odihnă. Şi astfel cuvântul Sfinţilor Părinţi adeverindu-se: cel ce se învinovăţeşte pe sine în tot locul află odihnă. Că aşa cum putea bătrânul să rămână îndărătnic diaconului, la fel şi Dumnezeu putea să scoată la vedere, fapta sa vrednică de osândă pe drept cuvânt.

iata cum te inseli pre tine crezind ca ai inteles mare lucru, si de fapt ce era fundamental ca mesaj, si in publicatie si in textul patristic cu care ai venit aici; adica ca facind un pacat leai facut pre toate – nu lai inteles.
deci calugarul dupa ce mai intii sa desvinovatit neaflindusi pacea a rimpiatat pe locul intii dragostea zicindusi ca diaconul il iubeste si din dragoste ii arata ce a gresit ca nu cumva sa plece din lumea asta neplingindusi pacatul. dupa care a cautat sa se convinga intrun fel, cum ca la facut(pacatul) adaugindul la cele ce lea facut si a uitat, desi stia ca nul facuse , ca altfel nu sar fi desvinovatit mai intii. deci ia venit lui aceasta incercare pentru a se putea ridica iarasi intru desavirsire, pe o treapta mai inalta; si anume aceea de a purta pacat strain. Si plingindusi el pacatul acesta, sa intors pacea in inima lui si cunoscind aceasa stare ca unul incercat ce era, a transpus bucuria in mersul de asi cere iertare si multumi ca prin el la miluit Dumnezeu, deci smerenia este de a ne vedea pre noi mai rai decit ni se pare ca sintem si dragostea de a lua asupra noastra , nu numai cele de Care sintem invinuiti ci in primu rind cele ce zicem ca nefacindule cu fapta, nu leam facut de fel. Insa mai sunt si dintra ceia care ajungind la un oarecare nivel de desavirsire iau asupra lor pacatele altora , dupa cum am mai spus.deci aici in exemplul acesta din pateric avem a vedea acea treapta de trecere catre a deveni adevarati urmasi ai lui Hriistos.deci ia aminte cum parintii cind se intimpla lor bucurie , foloseau acest elan in multumire si smerenie cu fapta- aceasta caracterizindul pe crestin, caci daca fapte nu avem nimic nu avem intru noi.

În Pateric scrie că…………

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, patericul egiptean-tilcuiri with tags , , , , , , , , on Decembrie 6, 2009 by ariveronica

Textul de mai jos este răsmodificat dupa placul unora de stil nou

În Pateric scrie că Sfinţii Părinţi ai Schitului au profeţit despre neamul cel de pe urmă. A întrebat unul: Ce lucrăm noi? Şi răspunzând unul dintre dânşii, Marele Avă Ishirion a zis: noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu. Şi iarăşi întrebând a zis: cei de după noi ce vor face oare? Şi a zis: vor face numai pe jumătate din cât am lucrat noi. Dar cei de după dânşii ce vor face? Şi a zis: neamul acela nu va putea face nimic; ci le va veni ispită şi cei care se vor afla încercaţi în vremea aceea vor fi mai mari decât noi şi decât părinţii noştri.Ce ispită înfricoşătoare va fi oare, să se arate lămuriţi cu toate că nu vor avea nici o lucrare şi vor fi mai mari decât pustnicii cei mai minunaţi?Ispita neamului celui de pe urmă a şi sosit, mai grozav acum, cu apropierea venirii lui Antihrist încât ameninţă să-i piardă pe cei aleşi.Şi nu-i atât de periculoasă ispita care vine de la vrăjmaşii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pământeşti sau de la cei destrăbălaţi cari nu pot uşor să vatăme pe creştini. Pericolul vine de la fraţii cei mincinoşi, cari sunt duşmani ascunşi cu atât mai periculoşi, cu cât cred că ei sunt fraţi curaţi. Predică şi ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată şi prefăcută după placul lumii acesteia şi a stăpânitorului acestei lumi.

Replică la textul de mai sus:

Cei ce au schimbat cuvintele din pateric sînt suflete jegoase….. ascunse şi m.periculoase şi prefăcute,iată mai jos textul din pateric şi am să vă arăt ce se înţelege din ambele texte:

Pentru avva Ishirion

Fraţii părinţi ai Schitului au proorocit pentru neamul cel de pe urmă. Ce am lucrat noi?, ziceau ei. Şi răspunzând unul din ei, mare cu viaţa şi cu numele, avva Ishirion, a zis: noi poruncile lui Dumnezeu le-am făcut. Şi răspunzând fraţii au zis: dar cei după noi, oare ce vor face? Şi a zis: vor să vină la jumătatea lucrului nostru. Şi au zis fraţii: dar cei după dânşii? A zis avva Ishirion: nu au nicidecum lucru cei ai neamului şi rândului aceluia, ci va să le vină lor ispită. Şi cei ce se vor afla lămuriţi în vremea aceea, mai mari şi decât noi şi decât părinţii noştri se vor afla.

Deci au întrebat toţi că scrie-ziceau ei-apoi scrie-ce am lucrat-că dacă încă mai lucrează şi acum înseamnă că nu sînt sfinţi că incă mai au de lucru.ava Ishirion a întărit-leam făcut-adică leam finalizat,iar din primul text se înţelege că au lucrat dar nu şi că au finalizat lucrarea.auzi ce blasfemie:că ceilalţi vor face numai pe jumate că se vede erau handicapaţi. dincolo zice: că vor veni la jumătatea lucrului nostru- ce înseamnă că experienţa lor avea săi ajute iar aceia trebuia să continue jumatea cealaltă păzind ce au primit.iar neamul de pe urmă se mîntuie în automat nefăcind nimic!stai că scrie că le vine ispită-ceo fi aia?!le iese bau-bau în cale,ei zic doamne păzeşte,doamne fereşte şi gata să mîntuie!sic!  păi din textul original se înţelege altceva:nu că nu trebuie sau că nu pot să mai facă nimic, ci se referă că taina desăvîrşirii a fost desfăcuta şi e ascunsă în vieţile sfintilor în care vom fi ispitiţi a crede sau nu deci credinţa se probează în punerea în practică cît de puţin din toate ce leau facut sfinţii astfel păzind rînduiala neschimbată.eee!!!cam greu ce ziceţi?păi deaia sa şi zis cei de pe urmă vor fi cei dintîi.nu cumva voi credeaţi că locurile din faţă se cîştigă aşa pe dea moaca,alea uşor de cîştigat sau ocupat;acui acu,fricoşilor ce să vă fac dacă vă ghiftuiţi cu pifteluţe pufoase de cartofi în post prajite în margarină 100%vegetală.de ce vă e frică!?simplu-naveţi catehismul făcut.oaa!ceo fi aia că doar sînteţi creştini domnule,sînteţi gata toţi să vă daţi viaţa pt. Hriistos numa că mucenicia e valabilă cînd ştiţi pt.cine vă daţi la moarte.botezu fără catehism zice la canoane că nu e botez că orice creştin trebuie să cunoască legea bisericii-hoplaaa!e grele?păi da- că voi naveţi timp, că vă criticaţi unii pe alţii fără să vă aduceţi nici o învăţatură decît delea de vă conduc spre iad,dacă sar face o cursă care ajunge primu la iad aţi cîştiga toţi în fotografie.sînt unii care îşi fac şi autocritica în public de fapt fac circ auzi „sîntem o biserică de mămăligă”nu există aşa ceva,poate o mămăligă pusă întro formă de biserică da nu prea am auzit,poate de cozonac.de fapt ăştia sînt unii care învîrt la mămăligă,da şi cînd so termina mălaiu oaaa!ceo să mai postească numa că postu ăla nu se pune,sîc!aici vam dat un mic rezumat la cuvînt căci sunt f. Multe de detaliat am raspuns doar aşa pentru negarea sfintilor şi perversiunea schimonosirii cuvintului lăsat noua pt.mîntuire,neruşinaţilor naveţi iertare nici în veacul acesta nici în cele ce vor să fie.

…………Despre ascultarea cea dupa Dumnezeu-din patericul egiptean:

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, patericul egiptean-tilcuiri with tags , , , , , , , on Decembrie 6, 2009 by ariveronica

Pentru avva Ioan, ucenicul lui avva Pavel

Se spunea despre avva Ioan, ucenicul lui avva Pavel, că avea mare ascultare. „Că erau într-un loc mormânturi şi locuia acolo o leoaică;” iar bătrânul a văzut în locul acela balegi de bou(de cămilă în alte cărţi mai vechi) şi zicea lui Ioan să se ducă să le aducă. Iar el i-a zis: dar ce voi face, avvo, pentru leoaică? Bătrânul glumind a zis: de va veni asupra ta, leag-o şi o adu aici! Deci, s-a dus fratele acolo „seara” şi iată a venit leoaica asupra lui. Iar el, după „cuvântul” bătrânului, s-a repezit să o prindă şi a fugit leoaica. Şi alergând după ea, zicea: aşteaptă părintele meu să te leg. Şi prinzând-o a legat-o. Şi se necăjea bătrânul şi şedea aşteptându-l. Şi iată a venit,  ţinând leoaica legată. Văzând bătrânul, s-a minunat. Şi vrând să-l smerească, L-a lovit zicând: nebunule! Câine nebun mi-ai adus aici? Şi a dezlegat-o îndată bătrânul şi a slobozit-o să se ducă.

Acest cuvînt,ca şi altele dealtfel,sau scris pentru vremurile cele de pe urmă ca nu cumva să se zică că nea părăsit Dumnezeu  în lipsa de duhovnici(purtători de duh),deci oricine voieşte să făptuiască au călăuze pe sf. Părinţi şi negreşit nu se vor pierde.iar lipsa de duhovnici se datorează faptului că noi am părăsit pe Dumnezeu şi nu El pe noi.

Aici avem doi părinţi la două trepte diferite pe calea desăvîrşirii,deaceia am şi separat cu culorile roşu (inclinat) şi violet (ingrosat) pe fiecare,iar galben (intre ghilimele) e ceea ce face diferenţa dintre ei;si anume-moartea.ucenicul,cu care ne putem înfrăţii şi noi-adică săi luăm ezemplu,se află biruind pentru a doua oară moartea(si am insemnat cu roşu,căci e la nivelul primei mucenicii),bătrînul o biruise definitiv căci e gata să moară în orice clipă,ajunsese să cunoască dragostea lui Dumnezeu,deci mucenicia lui nu mai are limite şi de aceea am însemnat cu violet.să clarificăm că nu ascultarea de bătrînul-ci de cuvîntul bătrînului-fiind el purtător de duh,grăia cuvîntul lui Dumnezeu,mai departe:ucenicul a întrebat,nefiind el la înălţimea desăvîrşirii părintelui său,de aici reiese că leoaica mînca oameni.însă orice întrebare denotă o subţire mîndrie,căci în loc să ceară rugăciune de acoperire cu întrebarea nu a făcut decît să ceară socoteală părintelui,că adică-a uitat că leoaica mănincă oameni!? şi invidie că numai pe tine nu te mănîncă drept care spunemi ce să fac cu ea.observăm cum invidia stă întotdeauna la baza a tot păcatul numai că e aproape imperceptibilă în majoritatea cazurilor.prin aceste păcate foarte mici dar în realitate foarte mari,ucenicul şia atras ispita căci părintele la trimis la un lucru imposibil de înfăptuit în lumea materială.înţelegînd el că a greşit(căci toată ziua a lucrat-adică a făcut rugăciune)spre seară,adică văzînduse la apusul vieţii pămînteşti sa pregătit să iasă(din trup)după cuvînt,îndreptînduse spre cimitir unde îl aştepta leoaica adică diavolul la trecerea prin vămi.aşa că cu groază şi lacrimi socotinduşi tote păcatele plîngînd pentru ele,un singur lucru rămînîndui că nu a păzit cuvîntul bărînului,deci se gîndea măcar săi arate lui Dumnezeu că el a încercat să o prindă pe leoaică,dar,ea la mîncat.aşa că văzînd că vine asupra lui,sa repezit să o prindă pînă ce va fi mîncat.aici vedem cum frica de răspunsul ce avea să dea la judecată a biruit frica de leoaică în lumea materială;deci temînduse de Dumnezeu şi leoaica sa temut de el şi fugea.de voim să se teamă duşmanii de noi şi noi trebuie a ne teme să nu greşim la faţa lui Dumnezeu,să putem da răspuns pentru toate.şi mîndrinduse el iarăşi(căci a obosit)-de aceea auzim în biseric㔺i iarăşi şi iarăşi cu pace Domnului să ne rugăm”adică să nu ne pierdem duhul şi iarăşi să punem inceput-alergînd după leoaică,a zis luişi-stai(pînă cînd vei păcătui) că aşteaptă Dumnezeu să intri pe poarta raiului,a zis părintele să te leg(adică pe diavol) deci credinţa că pazind cuvîntul la mîntuit.însă leoaica nu a stat,nu la ascultat,pînă ce nu sa văzut in siguranţă căci auzind că va fi dusă la părintele care cunoştea dragostea sa lăsat legată ştiind că acesta avea să o elibereze,precum nici Hriistos nu ia legat pe diavoli trimiţîndui în iad ci ia lăsat liberi voii lor de a intra în porci.un simplu-stai-şi nu mai păcătui nui de ajuns,căci trebuie să ne smerim şi să mărturisim pe cel ce ne păzeşte pre cale,deci să ne aducem aminte de cel ce ne învaţă să purtăm putere şi săl mărturisim, căci pe Hriistos în adevăr îl pomenim şi iată El va fi cu noi prin el,cel ce ne învaţă.iară cei ce îşi asumă loruşi vre un lucru,ştiut să le fie clar că se înşeală şi nici o putere nu capătă şi nici unde nu ştiu a merge ci orbecăie în iluzia întunericului dumnezeului creat după placul lor,căci mulţi hristoşi se vor arăta…celor ceşi fac voia, chiar de se vor întilni cu cel Adevărat precum dracii,nu voiesc săl recunoască căci voia lor este ocupată şi vor trece pe alăturea,nevăzînd şi neauzind.întorcîndune la începutul textului trebuie să mai detaliem puţin pentru a nu se crede că e umplutură,ci tot ce sa scris are un înţeles tainic de aceea sa scris să nu se modifice nici măcar o cîrta sau o iota(punct sau virgulă)ci cei ce aveau să traduca era musai să fie purtatori de duh pentru a traduce cu cuvinte care să nu blocheze înţelesul tainic.aşa că acel bou sau cămilă din cimitir putea fi chiar unul care trăia precum animalele-adică fără nici o grijă gata sa sufere orice aversitate (bătaie) precum boul,să se hrănească doar cu strictul necesar precum camila bea din cocoaşa ei atit cît îi trebuie,iar faptul că se balega acolo arată că vieţuia acolo-lîngă morminte ca săşi aducă aminte aşi plînge păcatele,de ceasul morţii-ca un mort.deci trimiţindul pe ucenic după baligi la trimis să ia aminte la acel fel de vieţuire.”şi prinzîndo a legato”deci cu alte cuvinte controla rugăciunea  căci putea să o scape. iar necăjala bătrînului nu este ca a noastră ci se ruga cu rugăciune mare care ajungea la tronul lui Hriistos căci şedea,şi aştepta răspuns cu nădejde întru răbdare ştiind că rugăciunea lui va fi auzită,că putea să se ducă după el în cimitir. şi iată ucenicul,a venit pre calea sfinţilor ţinînd dreapta socoteală,iar minunarea bătrînului nu este precum neam mira noi,ci sa aflat in faţa unei adevărate minuni nu pentru că ar fi adus leoaica legată, ci pentru că a văzut pe ucenicul biruitor crescînd în duhul că acestea sunt minunile cele mai mari după cum mărturiseşte sf. Varsanufie cel Mare deşi nouă ni se pare la prima vedere minunea ucenicului mai mare dar în realitate totul se datorează bătrînului.voind săi ficseze smerenia definitiv adică să rabde şi pe nedrept căci întru aceasta se cîştigă puterea,la lovit zicîndui- nebunule(după Hriistos) drac legat miai adus aici şi la dezlegat lăsîndul în voia lui Dumnezeu.iar această ultimă parte o vom detalia mai mult în”despre rugăciunea inimii şi păstrarea ei”după cum puteţi să luaţi aminte,voi ăştia cu articole tari,luavar muma pădurii şi cuvioasa pustiei orice călcare de cuvînt duce inevitabil la lipsirea de duh Sfînt şi mai bună e moartea mîncaţi de leoaică decît lepădarea duhului Sfint;şi să nu vă văitaţi că nu aveţi de cine să faceţi ascultare că voi aţi sodomi şi gomori pe oricine dacă nu puteţi fizic măcar spiritual că e la modă,doar sînteţi căutatori sinceri ai adevărului…………