Arhivă pentru rugaciune

RUGACIUNEA-Tatal Nostru-IV-pentru o intelegere mai amanuntita

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, Despre rugăciune, INTREBARI&RASPUNSURI with tags , , , , , , on Mai 3, 2011 by ariveronica

Catehumen-

Dupa ce sf Ioan Botezatorul la botezat pe Mantuitorul scrie ca “văzu Duhul lui Dumnedzeu pogorînd ca un porumb şi viind spre El”
iar apoi scrie “Atuncea Iisus dus fu de Duhul în pustie, să Să ispitească de diavolul”.

+Iudita-

Mai intii traducerea este gresita deoarece lasa loc de deraieri din  adevar.

Deci in loc de- Sa se ispiteasca- este corect “Sa se cerce”

Apoi tiam mai spus da tia intrat pe urechi si tia iesit pe nas, ca la toti mindrutii de altfel,ca la un anumit nivel de rugaciune este si optiunea de a alege sa cazi de buna voie.

Insusi pogorirea Lui Dumnezeu pre pamint in trup vorbeste despre asta celor ce au urechi sa auda.

Aceasta alegere este a acelor razboinici cei mai puternici ce sau aflat vreodata pre pamint; cei ce sau dus la Domnul stau pururea linga tronul Lui si orice cer de la El le este dat.Fetele lor nu se pot vedea ,asa precum si Domnul a zis “fata mea nimeni nu a vazuto” din cauza stralucirii puterii ce se afla in ei.deci nu ca ar fi interzis cuiva sa vada acestea dar trebuie ca sa aibe in el aceeasi putere pentru acea vedere;de unde rezulta ca de voiesti sa ramii intru smerenie ceartate pre tine pururea ca esti orb sati deschida Dumnezeul minunilor ochii sa poti vedea cea ce mintea nu poate imagina.

 

Catehumen-

La punctul 8 in tilcuire ai scris ca Dumnezeu nu duce in ispita. Dar aici scrie ca Dumnezeu Duhul Sfînt L-a dus pe Mântuitorul ca Să fie ispitit. Iar ispitele au venit de la diavolul. Eu înteleg de aicea ca e voia lui Dumnezeu ca firea omului sa treaca prin ispitele care vin de la diavol.

+Iudita-

Ispitele nu vin de la diavol,ci omul se ispiteste singur cu rautatea si necredinta lui asemaninduse diavolului dar si mai rau decit acesta.

In cazul caderii de buna voie nu este din rautate ci o cercare (cercetare)a celor mai incercati de a intelege cu inima bunatatea lui Dumnezeu.

El sa facut ca unul dintre noi pentru a ne invata cum sa iesim din aceasta:cind a zis-“de voiesti treaca de la mine paharul acesta”deci sa facut ca si cum sar teme prin aceasta atragindusi ispita si pregatindusi caderea de buna voie.

Daca ispitele ar veni de la diavol ar insemna sal recunosti de dumnezeu ceea ce este gresit, caci Dumnezeu, zice psaltirea “putere vam dat sa fitii Dumnezei si voi precum dobitoacele vietuiti”deci tu cind alegi gresit il chemi pe diavol cu ispita pe masura greselii tale si aceasta ti se pare grea deoarece nu vrei sa vezi gravitatea greselii tale.de unde rezulta ca nici insusi Dumnezeu nu mai are putere asupra ta deoarece tia daruit libertatea de a alege.

De aceea noi ne rugam Lui caci stim ca de la El suntem si nu voim sa ne despartim in veci de El,asa ca rugaciunea este o marturie a celor liberi;si cei ce sunt sclavii propriilor pofte nu se roaga de fel.

Atunci cind omul recunoaste (marturiseste) gravitatea greselii lui pedeapsa i se pare mica si deci poate trece cu usurinta peste ispita,calcind pe aspida si vasilic precum sa scris.

Dumnezeu nu mai are vointa asupra ta atita timp ce tia daruit libertatea,ci in vointa ta sta totul.

Catehumen-

Care e folosul ispitei? Ca spui ca tot El, Hriistos, e cel ce biruie pt mine, ca fara El nu pot face nimic. Deci biruind ispitele cu puterea Lui, biruintele Lui mi le da mie? Ce inseamna cresterea “din putere in putere”? Ca puterea cu care El biruie prin mine sau pt mine e din ce in ce mai mare? Si sa cunosc din ce in ce mai mult pe Domnul, vazind marea lui putere pe care o arata sub ochii mei?

+Iudita-

Ispita in sinea ei nu are folos,de aceea nici nu va dura in vesnicie.

El biruie pentru tine la inceput cit esti inca mic apoi pe masura ce puterea Lui este in tine esti din ce in ce mai liber sa faci ce voiesti cu ea de aceea esti cercat(ispitit de nevoie) sau te cerci (ispitit de buna voie)singur daca ai facut bine ce trebuia sa faci cu ea.tiam mai spus ca trebuie sa te lepezi de ideologia marxista de a da vina pe diavol ,ca pe Dumnezeu dai vina in final.

Creste din putere in putere acel ce nu foloseste puterea dupa pofta lui ci lasa pe Dumnezeu so foloseasca caci El stie cei binele si raul fara putinta de a gresi; de aceea El ii adaoga peste sii da mai multa ca inainte deoarece a demonstrat ca e unul ce nu voieste sa gresasca.

 

Din ultima intrebare se vede invidia ta catre Dumnezeu si dorinta luciferica de a fi deasupra lui,caci zici- pe care o arata sub ochii mei deci rezulta ca tu esti mai puternic ca El si deci nu ti se pare interesanta indeajuns demonstratia puterii lui drept care nu vezi sensul demonstratiei.

despre erezie V de ce nu se intorc ereticii…

Posted in Despre rugăciune, INTREBARI&RASPUNSURI, ORTODOXIE VOIESC with tags , , , , , , on Ianuarie 26, 2011 by ariveronica

lui catehumen

spui că un purtator de Duh poate să calce canoane pt oarecare motiv … si intorcindu-se poate adaoga mai multa putere .. nu înteleg treaba asta

e normal sa nu intelegi ca eu nu am spus asa ceva, asta e deductia ta de invidios (si nu mai adaog ca le stii si singur pe celelalte)

spune apostolul ca unora ca acestia toate le sint cu putinta , dar tocmai de aceea puterea sta cu ei ca nu fac uz de ea. Ei acctioneaza doar constrinsi de situatii , iar aceasta constringere este mai mica sau mai mare depinzind de nivelul de rugaciune.eu am spus oarecare dar in mintea ta suna oricare. Mindria schimba intelesul cuvintului, asa citesti si din scripturi si te smintesti in subconstient ca doar constiinta iti spune sa nu o faci ca doar din scripturi citesti; iar apoi te miri ca nu intelegi sau ti se pare ca ai inteles , dar nu poti explica si altora ca sa inteleaga.

ce înteleg e ca canoanele au fost asezate de sfintii parinti ca si călăuze pt noi, adică faruri care sa ne lumineze calea spre mîntuire. cel ce le încalcă sau umblă

incalcarea si umblarea sint de buna voie, ir caderea sau impiedicarea nus de buna voie despre asta spune si psalmistul – laturi au aruncat mie sami prinza piciorul…

în afara canoanelor,

deci nu se poate umbla in afara sau inauntru canoanelor, daca vrei putem sa le comparam cu puncte de referinta sau cu o harta fara de care nuti poti atinge scopul; si sa nu uitam ca sint facute de Dumnezeu Duhul Sfint ceea ce inseamna ca nu sint doar niste cuvinte scrise pe ceva ca altfel am fi ramas la acele legi scrise pe pietre. Canoanele ajungem sa le pazim pe masura cu care faptuim, asa ca repet ele sunt un ghid care semnaleaza ca un far directia pe care trebuie so ia faptele noastre in vederea scopului final – viata cea vesnica. Despre ele putem afla prin scoli dar nu pot fi invatate decit de la Cel ce lea dat – Duhul Sfint. El se afla peste tot insa in purtatorii de Duh sub o forma extrem de perceptibila si asemanatoare Celui ce Este si lui Adam cind a fost sadit in rai. (cum ar fi ca sfintii sint luminile noaptea din orasul portual iar farul este purtatorul de Duh)

se găseşte acolo unde sînt amăgirile, hulele, ereziile si pierzarea sufletului. cel ce ţine canoanele

nu tinutul canoanelor trebuie pus in primul plan ci tinutul lui Hriistos in inima si nestingerea Duhului prin fapte caci acestea ne dau puterea sa le pazim din ce in ce mai bine, fapt din care iti dai seama ca nu teai pierdut ca nu ai ramas impiedicat, cazut.

se găseşte unde este buna înţelegere, dreapta socoteală, dobândirea sufletului. Dumnezeu Cuvîntul a spus: rămâneţi în Mine şi Eu în voi, fără de Mine nu puteţi face nimic. Eu înţeleg de aicea că trebuie să rămân în cuvintul Lui,

tu nu poti sa te afli cu putere in nici un cuvint daca nu ai fixat pe Dumnezeu Cuvintul – pomul cunoasterii, cu radacini adinci – faptele, in inima ta.

în poruncile Lui, în învăţăturile Lui, şi în dragostea Lui mai presus de orice poruncă.

Dragostea nu este porunca ci una din fetele libertatii, aceea care le oglindeste pe toate celelalte, darul suprem daruit noua prin Duhul Sfint.

Cum poate cineva să adaoge mai multă putere, ieşind din Cuvîntul Lui – încălcînd sau stricînd canoanele – pt că fără El nimeni nu poate face nimic, şi e fără de nici o putere?

Si inca odata repet iesirea, incalcarea si stricarea sunt d in voia ta si nui acelas lucru cu impiedicarea si caderea. Straduiestete sa faci sa intre Iparatul Hriistos cu tot si toti ai Lui in inima ta, ca sati ajute sa calci si sa strici toata facatura satanei.

despre sodomia si gomoria de azi…si asa zisii invatatori

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, despre calugari, despre marturisire, Despre rugăciune with tags , , , , , , on Aprilie 25, 2010 by ariveronica

catehumen Spune:
aprilie 22, 2010 la 7:42 pm e

ai scris ca sodomie inseamna a forta pe cineva sati faca tie pofta .. cum sodomeste lumea azi pe Dumnezeu si pe sfinti? .. cum forteaza lumea pe Dumnezeu?

Uitindune asa mai atent ca tot omul care nu e inca duhovnicesc printro lupa sa zicem ca ai facut grozavenie de pacate, nu e cazul tau caci facinduti tie ai pacatuit in biserica ta deci nu e sodomie, dar poate fi gomorie,depinde ce faci.sa zicem ca ai facut oral sex, depinde cu cine faci e sodomie sau si sodomie si gomorie la un loc; chiar daca celalalt a incuviintat; caci sufletul lui care stie de unde vine si cunoaste pe Dumnezeu nu incuviinteaza deci e fortarea lui: acoperindul mai inainte de a face pacatul fizic cu parasirea pazirii legii, caci de maninci in post cirnati si hamburgheri de soia adevarat  iti zic- carne ai mincat; a posti, e a minca ce nuti place sati tii viata de necredincios ca cei ce cred postesc fara a minca nimic si nu de voia lor se apuca de postit chinuinduse sa rabde asa cum o faci la inceput ci pur si simplu nu simt nevoia caci Dumnezeu se ingrijeste de nevoile acestora.oral sex de exemplu  nu fac numai femeile sau cei ce se fac pe ei femei ci si cei ce fac acestora, caci prin participarea la pacat il faci si tu asemenea si teai facut si tu femeie chiar daca te bati cu pumnu in piept ca unii fratiorii ca eu nam facut. Deci in aceste cazuri nu se poate primi preotia(chiar daca ai gindit numai indulcindute cu gindul , ca cum ar fi?)deoarece  va trebui sa povatuiesti pe altii si tu care ai facut cu gura ta asfel de pacate cu ce curaj indraznesti, chiar de nu ai facuto fizic pacatul e acolo in mintea ta in tine in saliva ta si cind vei deschide gura, te vei afla mincinos invatind pe altii, ca ce garantie ai ca ti sa iertat pacatul? Poti oare sa muti muntii din loc?sau altele de gen? si nici atunci nu trebuie sati deschizi gura ta ci sa lasi pe Dumnezeu sa vorbeasca prin minunile lui.si sa nu zici ca nu mai sunt povatuitori, sint, da nui vede si nui aude nimeni iar preoti poate El sa trimita din ceruri sau sa scoata din pietre, numai tu sa te stradui in toate zilele tale sa pazesti legea.Dumnezeu da cuvint cu putere mare celor ce o pazesc pre ea. cind vechii calendaristi au vazut cum propovaduiesc curvele imbracate de calugarite de stil nou sau inversunat a uri pe femei si a le considera ca evreii inferioare barbatului si prin aceasta prostie sau mindrit facinduse pe ei insisi curve inca si mai rele decit primele caci dracul curviei se supune celui al mindriei facindui loc si de aceea ei nu vad curvia lor.asa ca sa stam bine si cu teama ca nu stim voia Domnului dar de vom astepta faptuind intru rabdare o vom afla.ia si citeste pedalionul ca nu exista catehism fara de el si cind nu intelegi ziti tie ca esti prost si intreaba ca sa intelegi ; ca de vei tilcui dupa capul tau chiar daca vei intreba nu vei intelege.si fi convins ca esti prost ca aceasta prostie e dupa Dumnezeu si multi sau imbogatit intru ea.(vezi Pavel cel prost casi zicea luisi ca nu stie sa se roage si spunea dracului sa iasa pentru rugaciunile parintelui lui Antonie cel Mare care sau demonstrat fara efect ca  na vrut sa iasa cind acesta sa rugat,oricum acolo sint mai multe intelesuri ca in toate scrierile patristice dealtfel)iar cind o sa poftesti sa pui mina pe lopata pentru spinarea ta si nu pentru altii atunci am sati explic mai duhovniceste de asa pentru moment sper sa fi inteles ce tiam scris…

PSALTIREA tilcuiri

Posted in PSALTIREA tilcuiri with tags , , , , on Ianuarie 24, 2010 by ariveronica

intrebati aici si nu pe mesanger ca se sterge cind imi cade semnalul si nu ne mai intelegem… ………

RUGACIUNEA-Tatal Nostru-tilcuire

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, Despre rugăciune with tags , , , , , on Ianuarie 21, 2010 by ariveronica

0) Tatal nostru Carele esti in ceruri,

1) sfinteascase numele Tau,

2) viie imparatia Ta,

3) facase voia Ta,

4) precum in ceruri asa si pre pamint.

5) Dane noaoa astazi, piinea cea spre fiinta,

6 ) si ne iarta noaoa gresalele noastre ,

7) precum si noi iertam gresitilor nostri,

8 ) si nu ne lasa pre noi in ispita

9) ci ne ibaveste de cel viclean. A Ta e imparatia si puterea si slava in vecii vecilor.Amin

-cuvintele subliniate ,de obicei le gasim prin carti schimbate,lucru care nu este posibil deoarece  altereaza intelegerea  si deci, puterea rugaciunii, transformindo dea dreptul in rugaciune dracilor pentru intruparea lor,la grija burtii ,la a da vina pe Dumnezeu- ca ne duce in  ispita –deci acceptarea destinului si totodata negarea libertatii, si la eliminarea probabilitatii de existenta a diavolilor.

Rugaciunea este gasita in urmatoarele versiuni:

-«Tatăl nostru Carele eşti în ceriuri, sfinţască-se numele Tău.

10. Vie împărăţiia Ta, fie voia Ta, precum înceriu, şi pre pămînt.

11. Pîinea noastră cea de toate zilele,dă-ne-o noao astăzi.

12. Şi ne iartă noao deatoriile noastre,precum şi noi iertăm deatornicilor noştri.

13. Şi nu ne duce pre noi în ispită, ci ne izbăveaşte de cel rău. Că a Ta easte împărăţiia şi putearea şi mărirea, în veaci. Amin!»

-Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;

Matei 6:10 Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.

Matei 6:11 Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;

Matei 6:12 Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

Matei 6:13 Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

-Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

Luca 11:3. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă în fiecare zi.

Luca 11:4. Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi înşine iertăm tuturor celor ce ne greşesc nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Deci so luam de la 0 cuvintul “carele”nu poate fi inlocuit cu- care -deoarece are o semnificatie mai complexa adica –persoana- care cu toate cele ale ei-, pe cind simplu- care- se refera doar la persoana.

2) “viie”aici nu ne putem lipsi de cel de al doilea- i -deoarece vine eliminat cel deal treilea inteles.deci simplu vie poate insemna ,sa vina,sau ca e vie si nu moarta,pe cind viie mai poate avea si intelesul sa inviie in noi imparatia, ceea ce este cel mai important de fapt sa intelegem.

4)si aici avem marea dilema “ceruri” si nu cer,caci daca zicem prima data ceruri dupa  cum marturiseste si apostolul ca a fost ridicat pina la al treilea cer, fiind mai multe ceruri, de ce sa schimbam apoi cu cer?care dintre ele?ca nu e specificat si daca dam problema spre rezolvare unei inteligente artificiale-compiuter in lipsa specificarii, care cer?el va alege pe primul, adica acesta pe care il vedem cu ochii trupesti ,cum zice tot aostolul prin care zboara stihiile si stapiniile acestei lumi, adica dracii. rezulta ca ne rugam Dumnezeului din ceruri sa ne dea noua draci precum in cer asa si pe pamint- grozavenie!si nimeni din super teologii de azi de se dau in barci  prin toate scolile, nu sezizeaza si nu corecteaza, gresala din cartile de rugaciuni de 12 ani de cind am facut prima oara observatia.e bine sa fim milostivi pina intrasemenea hal ,daca nu mai avem altceva de facut incit sa ne rugam si pentru draci, dar nu face cazul pacatosilor de rind caci aceasta este rugaciune precum am mai spus pentru incepatori si nu pentru cei desavirsiti, dupa cum marturiseste si patristica.si se mai mira unii cum vrajitorii folosesc aceasta  rugaciune cu succes sai insele pe fraieri ca si ei se roaga lui dumnezeu-care?!!!!ca sint multi…..

(va urma)

…………Despre ascultarea cea dupa Dumnezeu-din patericul egiptean:

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, patericul egiptean-tilcuiri with tags , , , , , , , on Decembrie 6, 2009 by ariveronica

Pentru avva Ioan, ucenicul lui avva Pavel

Se spunea despre avva Ioan, ucenicul lui avva Pavel, că avea mare ascultare. „Că erau într-un loc mormânturi şi locuia acolo o leoaică;” iar bătrânul a văzut în locul acela balegi de bou(de cămilă în alte cărţi mai vechi) şi zicea lui Ioan să se ducă să le aducă. Iar el i-a zis: dar ce voi face, avvo, pentru leoaică? Bătrânul glumind a zis: de va veni asupra ta, leag-o şi o adu aici! Deci, s-a dus fratele acolo „seara” şi iată a venit leoaica asupra lui. Iar el, după „cuvântul” bătrânului, s-a repezit să o prindă şi a fugit leoaica. Şi alergând după ea, zicea: aşteaptă părintele meu să te leg. Şi prinzând-o a legat-o. Şi se necăjea bătrânul şi şedea aşteptându-l. Şi iată a venit,  ţinând leoaica legată. Văzând bătrânul, s-a minunat. Şi vrând să-l smerească, L-a lovit zicând: nebunule! Câine nebun mi-ai adus aici? Şi a dezlegat-o îndată bătrânul şi a slobozit-o să se ducă.

Acest cuvînt,ca şi altele dealtfel,sau scris pentru vremurile cele de pe urmă ca nu cumva să se zică că nea părăsit Dumnezeu  în lipsa de duhovnici(purtători de duh),deci oricine voieşte să făptuiască au călăuze pe sf. Părinţi şi negreşit nu se vor pierde.iar lipsa de duhovnici se datorează faptului că noi am părăsit pe Dumnezeu şi nu El pe noi.

Aici avem doi părinţi la două trepte diferite pe calea desăvîrşirii,deaceia am şi separat cu culorile roşu (inclinat) şi violet (ingrosat) pe fiecare,iar galben (intre ghilimele) e ceea ce face diferenţa dintre ei;si anume-moartea.ucenicul,cu care ne putem înfrăţii şi noi-adică săi luăm ezemplu,se află biruind pentru a doua oară moartea(si am insemnat cu roşu,căci e la nivelul primei mucenicii),bătrînul o biruise definitiv căci e gata să moară în orice clipă,ajunsese să cunoască dragostea lui Dumnezeu,deci mucenicia lui nu mai are limite şi de aceea am însemnat cu violet.să clarificăm că nu ascultarea de bătrînul-ci de cuvîntul bătrînului-fiind el purtător de duh,grăia cuvîntul lui Dumnezeu,mai departe:ucenicul a întrebat,nefiind el la înălţimea desăvîrşirii părintelui său,de aici reiese că leoaica mînca oameni.însă orice întrebare denotă o subţire mîndrie,căci în loc să ceară rugăciune de acoperire cu întrebarea nu a făcut decît să ceară socoteală părintelui,că adică-a uitat că leoaica mănincă oameni!? şi invidie că numai pe tine nu te mănîncă drept care spunemi ce să fac cu ea.observăm cum invidia stă întotdeauna la baza a tot păcatul numai că e aproape imperceptibilă în majoritatea cazurilor.prin aceste păcate foarte mici dar în realitate foarte mari,ucenicul şia atras ispita căci părintele la trimis la un lucru imposibil de înfăptuit în lumea materială.înţelegînd el că a greşit(căci toată ziua a lucrat-adică a făcut rugăciune)spre seară,adică văzînduse la apusul vieţii pămînteşti sa pregătit să iasă(din trup)după cuvînt,îndreptînduse spre cimitir unde îl aştepta leoaica adică diavolul la trecerea prin vămi.aşa că cu groază şi lacrimi socotinduşi tote păcatele plîngînd pentru ele,un singur lucru rămînîndui că nu a păzit cuvîntul bărînului,deci se gîndea măcar săi arate lui Dumnezeu că el a încercat să o prindă pe leoaică,dar,ea la mîncat.aşa că văzînd că vine asupra lui,sa repezit să o prindă pînă ce va fi mîncat.aici vedem cum frica de răspunsul ce avea să dea la judecată a biruit frica de leoaică în lumea materială;deci temînduse de Dumnezeu şi leoaica sa temut de el şi fugea.de voim să se teamă duşmanii de noi şi noi trebuie a ne teme să nu greşim la faţa lui Dumnezeu,să putem da răspuns pentru toate.şi mîndrinduse el iarăşi(căci a obosit)-de aceea auzim în biseric㔺i iarăşi şi iarăşi cu pace Domnului să ne rugăm”adică să nu ne pierdem duhul şi iarăşi să punem inceput-alergînd după leoaică,a zis luişi-stai(pînă cînd vei păcătui) că aşteaptă Dumnezeu să intri pe poarta raiului,a zis părintele să te leg(adică pe diavol) deci credinţa că pazind cuvîntul la mîntuit.însă leoaica nu a stat,nu la ascultat,pînă ce nu sa văzut in siguranţă căci auzind că va fi dusă la părintele care cunoştea dragostea sa lăsat legată ştiind că acesta avea să o elibereze,precum nici Hriistos nu ia legat pe diavoli trimiţîndui în iad ci ia lăsat liberi voii lor de a intra în porci.un simplu-stai-şi nu mai păcătui nui de ajuns,căci trebuie să ne smerim şi să mărturisim pe cel ce ne păzeşte pre cale,deci să ne aducem aminte de cel ce ne învaţă să purtăm putere şi săl mărturisim, căci pe Hriistos în adevăr îl pomenim şi iată El va fi cu noi prin el,cel ce ne învaţă.iară cei ce îşi asumă loruşi vre un lucru,ştiut să le fie clar că se înşeală şi nici o putere nu capătă şi nici unde nu ştiu a merge ci orbecăie în iluzia întunericului dumnezeului creat după placul lor,căci mulţi hristoşi se vor arăta…celor ceşi fac voia, chiar de se vor întilni cu cel Adevărat precum dracii,nu voiesc săl recunoască căci voia lor este ocupată şi vor trece pe alăturea,nevăzînd şi neauzind.întorcîndune la începutul textului trebuie să mai detaliem puţin pentru a nu se crede că e umplutură,ci tot ce sa scris are un înţeles tainic de aceea sa scris să nu se modifice nici măcar o cîrta sau o iota(punct sau virgulă)ci cei ce aveau să traduca era musai să fie purtatori de duh pentru a traduce cu cuvinte care să nu blocheze înţelesul tainic.aşa că acel bou sau cămilă din cimitir putea fi chiar unul care trăia precum animalele-adică fără nici o grijă gata sa sufere orice aversitate (bătaie) precum boul,să se hrănească doar cu strictul necesar precum camila bea din cocoaşa ei atit cît îi trebuie,iar faptul că se balega acolo arată că vieţuia acolo-lîngă morminte ca săşi aducă aminte aşi plînge păcatele,de ceasul morţii-ca un mort.deci trimiţindul pe ucenic după baligi la trimis să ia aminte la acel fel de vieţuire.”şi prinzîndo a legato”deci cu alte cuvinte controla rugăciunea  căci putea să o scape. iar necăjala bătrînului nu este ca a noastră ci se ruga cu rugăciune mare care ajungea la tronul lui Hriistos căci şedea,şi aştepta răspuns cu nădejde întru răbdare ştiind că rugăciunea lui va fi auzită,că putea să se ducă după el în cimitir. şi iată ucenicul,a venit pre calea sfinţilor ţinînd dreapta socoteală,iar minunarea bătrînului nu este precum neam mira noi,ci sa aflat in faţa unei adevărate minuni nu pentru că ar fi adus leoaica legată, ci pentru că a văzut pe ucenicul biruitor crescînd în duhul că acestea sunt minunile cele mai mari după cum mărturiseşte sf. Varsanufie cel Mare deşi nouă ni se pare la prima vedere minunea ucenicului mai mare dar în realitate totul se datorează bătrînului.voind săi ficseze smerenia definitiv adică să rabde şi pe nedrept căci întru aceasta se cîştigă puterea,la lovit zicîndui- nebunule(după Hriistos) drac legat miai adus aici şi la dezlegat lăsîndul în voia lui Dumnezeu.iar această ultimă parte o vom detalia mai mult în”despre rugăciunea inimii şi păstrarea ei”după cum puteţi să luaţi aminte,voi ăştia cu articole tari,luavar muma pădurii şi cuvioasa pustiei orice călcare de cuvînt duce inevitabil la lipsirea de duh Sfînt şi mai bună e moartea mîncaţi de leoaică decît lepădarea duhului Sfint;şi să nu vă văitaţi că nu aveţi de cine să faceţi ascultare că voi aţi sodomi şi gomori pe oricine dacă nu puteţi fizic măcar spiritual că e la modă,doar sînteţi căutatori sinceri ai adevărului…………