Arhivă pentru tilcuiri

Intrebari&raspunsuri-tilcuiri

Posted in Apocalipsa - tilcuiri, Comentariile mele la Sfanta tradiţie, INTREBARI&RASPUNSURI with tags , , , on mai 19, 2011 by ariveronica

Catehumen:

“Destoinic iaste Mielul cel omorît să ia puteare şi bogăţie şi înţelepciune şi tărime şi cinste şi slavă şi blagoslovenie”

+Iudita:

Mielul poate fi  orice calugar adevarat care urmeaza intocmai lui Hriistos,iar destoinic foarte bine pregatit.

aduti aminte ce zic scriprurile despre Maica Domnului, caci ea iubind atit de mult starea acelei fecioare despre care vorbeau profetiile, cu atit de imensa umilinta ca voia sa fie serva ei numai de ar intilnio, sa aflat fiind ea insusi cea aleasa caci sa ales singura cu nemasurata ei iubire.nu ca altcineva nar fi putut ajunge caci nu este predestinare cum multi au tendinta sa creada ,  dar la o asa iubire numai ea a ajuns la vremea ei; si azi de ar ajunge altcineva la acelas nivel, locul e ocupat, deaceea trebuie fiecare sa intrebe si sa caute sa afle ce ii ieste lui mai bine caci nu stie ce locuri mai sint libere si care i sar potrivi lui cel mai bine.
Catehumen:

Ce este cinstea şi ce este slava? Cum se dă cinstea şi cum se dă slava?

+Iudita

Cinstea e ceva foarte complex, sa zicem asa onoarea ortodoxa aici pot sati dau un exemplu insa onoare ortodoxa o poate avea doar cel ce a fost catehizat cum trebuie si deci nimeni nu mai poate smulge de la el adevarul decit numai de se leapada de la el insusi,adica stiind ce este bine si facind raul,aceasta virtute este extrem de rara in ziua de azi …..
Catehumen:

Despre cinste am că se dă sfinţilor şi icoanelor şi moaştelor. Celor din vechime li s-a zis: cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta… iar mai pe urmă a lăsat Dumnezeu că: mamă şi frate e oricine care face voia Tatălui ceresc
Iar după ce a risipit Dumnezeu idolatria cea văzută de pe pămînt, prin sfinţii apostoli, mucenici, părinţi, li s-a părut unora că icoanele şi moaştele sfinţilor nu trebuie cinstite, după cuvîntul din vechime “să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare” lăsat celor scoşi dintre egiptenii închinători la şerpi, la soare, la idoli, halucinaţii, etc .. şi atunci sfinţii părinţi au vorbit despre cinstirea icoanelor

+Iudita: (este purtarea de grije, ca ceea ce ele simnifica sa nu fie uitat denaturat,schimbat si precum acea icoana are pe ea reprezentate simboluri ale tainelor crestine si nu trebuie scoase sau sterse ca atunci se uriteste si saraceste icoana asa si crestinul trebuie sa se pazeasca sa nu piarda nimic din credinta lui ci sa caute so impodobeasca so infrumuseteze,deci cinstirea este acea fapta care demonstreaza  spoririea spirituala  si nu poate sa se manifeste la cei ce nu sporesc -pe scurt cind cineva e cinstitor e o certitudine ca sporeste spiritual ca este pe cale de a deveni un adevarat crestin)

Catehumen:

si , moaştelor..
cum se aduce această cinstire? e aducere aminte, cercetare, mărturisire a faptelor celor din icoană, închinare prin plecarea genunchilor? ai zis ca în duh sînt mai multe feluri de închinări sau închinăciuni ..

+Iudita:

(felurimea inchinarilor difera de nivelul spiritual si motivul pentru care ne inchinam,acestea nu inseamna cinstire.poate in cazuri mai speciale)  Catehumen:

că îngerul din apocalipsă l-a oprit pe sf Ioan să-i aducă închinare, ci lui Dumnezeu să i se închine 

+Iudita:

(aceasta e o dovada clara ca era Ingerul lui Dunmezeu caci diavolul nu ar fi spus asta dar si un prilej ca sa creasca prin neacceptarea a ceea ce nu i se cuvine deci o atentionare tainica pentru noi ca o tentatie poate veni chiar din partea cuiva bineintentionat care se afla crescind din putere in putere; si trebuie refuzata) aici mai adaog un detaliu foarte important pentru ca acesta este un exemplu clar de ce nu trebuie sa idolatrizam pe duhovnici ,sfinti,ingeri, deoarece ne intindem singuri valul intunecarii, caci idolatria inseamna mindrie. acea siduranta ca duhovnicul e sfint(de ex.) ma aduce in starea de a sti, a cunoaste deci asemenea lui Dumnezeu si iata ca iam luat locul intrun mod foarte subtil nesimtitor. REZULTA CA CEEA IN CARE TREBUIE SA RAMINEM E INTREBAREA PERMANENTA LUCRU PE CARE NICI ADAM NU LA FACUT  ATRAGINDUSI CADEREA SI MAI APOI NEPUTINTA RIDICARII IMEDIATE.
Catehumen:

Şi cum se cade să dau slavă lui Dumnezeu?

+Iudita:

Nu poti de nu se odihneste peste tine Duhul Sfint,caci Slava e din esenta Lui Dumnezeu si deci ea nu poate ramine decit unde locuieste El in esenta. Catehumen:

De a da slavă sfinţilor în ortodoxie n-am auzit (poate mai nou, da)

+Iudita:

nu se poate da ceva Celui ce e datatorul acelui ceva..

Catehumen:

slavă e aceeaşi cu mărire? .. că se zice “mărire Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh” şi “slavă Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh

+Iudita

(marire cind exprimam dorinta de a se marii puterea in noi si imparatia,iar slava mai are si intelesul de datorita , de recunostinta,dar nu trebuie sa inlocuiasca intelesul principal ) ..

Catehumen:

iar mărirea e mă recunoaşte pe mine cu cele ale mele mici, iar pe Dumnezeu cu cele ale Sale mari?

+Iudita

..asta e prostie pe care o poate scorni doar un invidios – cel peste care odihneste Duhul poarta in el si imparatia (raiul si iadul)deci prin deductie logica numi pare unul ca acesta asa de mic.deci tu nu trebuie sa te recunosti ci sa te vezi cum esti acum ca doar sper ca nu voiesti sa ramii asa!
Catehumen:

slavă înseamnă laudă? că în bibliile noi scrie scrie:
“cel care vorbeşte de la sine îşi caută slava sa”, “cum puteţi voi să credeţi, cînd primiţi slavă unii de la alţii” +Iudita:(e gresit ) iar în scriptură veche scrie “cela ce grăiaşte de sine laudă şie caută”, “cum puteţi voi creade, aşteptînd laudă unul de la alalt, şi slava carea-i numai de la Dumnezău nu căutaţi”+Iudita :..(-adica nu cautati sa fiti biserici vii) din scriptura veche îmi rezultă că lauda e omenească iar slava e de la Dumnezeu .. si mai poate da slavă omul lui Dumnezeu sau poate doar să aducă laudă? +Iudita:(poate unui alt om a lui Dumnezeu dar nu prin vorbe )
se poate pune în cuvinte ce simte cel ce dă slavă lui Dumnezeu în adevăr? PAZESTE TOATA LEGEA.orice se poate pune in cuvinte problema e ca pentru cine? nu e interesat nimen sa inteleaga…tot ce sa scris spus e pentru ca au fost cei ce au voit sa implineasca toata legea.

RUGACIUNEA-Tatal Nostru-IV-pentru o intelegere mai amanuntita

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, Despre rugăciune, INTREBARI&RASPUNSURI with tags , , , , , , on mai 3, 2011 by ariveronica

Catehumen-

Dupa ce sf Ioan Botezatorul la botezat pe Mantuitorul scrie ca “văzu Duhul lui Dumnedzeu pogorînd ca un porumb şi viind spre El”
iar apoi scrie “Atuncea Iisus dus fu de Duhul în pustie, să Să ispitească de diavolul”.

+Iudita-

Mai intii traducerea este gresita deoarece lasa loc de deraieri din  adevar.

Deci in loc de- Sa se ispiteasca- este corect “Sa se cerce”

Apoi tiam mai spus da tia intrat pe urechi si tia iesit pe nas, ca la toti mindrutii de altfel,ca la un anumit nivel de rugaciune este si optiunea de a alege sa cazi de buna voie.

Insusi pogorirea Lui Dumnezeu pre pamint in trup vorbeste despre asta celor ce au urechi sa auda.

Aceasta alegere este a acelor razboinici cei mai puternici ce sau aflat vreodata pre pamint; cei ce sau dus la Domnul stau pururea linga tronul Lui si orice cer de la El le este dat.Fetele lor nu se pot vedea ,asa precum si Domnul a zis “fata mea nimeni nu a vazuto” din cauza stralucirii puterii ce se afla in ei.deci nu ca ar fi interzis cuiva sa vada acestea dar trebuie ca sa aibe in el aceeasi putere pentru acea vedere;de unde rezulta ca de voiesti sa ramii intru smerenie ceartate pre tine pururea ca esti orb sati deschida Dumnezeul minunilor ochii sa poti vedea cea ce mintea nu poate imagina.

 

Catehumen-

La punctul 8 in tilcuire ai scris ca Dumnezeu nu duce in ispita. Dar aici scrie ca Dumnezeu Duhul Sfînt L-a dus pe Mântuitorul ca Să fie ispitit. Iar ispitele au venit de la diavolul. Eu înteleg de aicea ca e voia lui Dumnezeu ca firea omului sa treaca prin ispitele care vin de la diavol.

+Iudita-

Ispitele nu vin de la diavol,ci omul se ispiteste singur cu rautatea si necredinta lui asemaninduse diavolului dar si mai rau decit acesta.

In cazul caderii de buna voie nu este din rautate ci o cercare (cercetare)a celor mai incercati de a intelege cu inima bunatatea lui Dumnezeu.

El sa facut ca unul dintre noi pentru a ne invata cum sa iesim din aceasta:cind a zis-“de voiesti treaca de la mine paharul acesta”deci sa facut ca si cum sar teme prin aceasta atragindusi ispita si pregatindusi caderea de buna voie.

Daca ispitele ar veni de la diavol ar insemna sal recunosti de dumnezeu ceea ce este gresit, caci Dumnezeu, zice psaltirea “putere vam dat sa fitii Dumnezei si voi precum dobitoacele vietuiti”deci tu cind alegi gresit il chemi pe diavol cu ispita pe masura greselii tale si aceasta ti se pare grea deoarece nu vrei sa vezi gravitatea greselii tale.de unde rezulta ca nici insusi Dumnezeu nu mai are putere asupra ta deoarece tia daruit libertatea de a alege.

De aceea noi ne rugam Lui caci stim ca de la El suntem si nu voim sa ne despartim in veci de El,asa ca rugaciunea este o marturie a celor liberi;si cei ce sunt sclavii propriilor pofte nu se roaga de fel.

Atunci cind omul recunoaste (marturiseste) gravitatea greselii lui pedeapsa i se pare mica si deci poate trece cu usurinta peste ispita,calcind pe aspida si vasilic precum sa scris.

Dumnezeu nu mai are vointa asupra ta atita timp ce tia daruit libertatea,ci in vointa ta sta totul.

Catehumen-

Care e folosul ispitei? Ca spui ca tot El, Hriistos, e cel ce biruie pt mine, ca fara El nu pot face nimic. Deci biruind ispitele cu puterea Lui, biruintele Lui mi le da mie? Ce inseamna cresterea “din putere in putere”? Ca puterea cu care El biruie prin mine sau pt mine e din ce in ce mai mare? Si sa cunosc din ce in ce mai mult pe Domnul, vazind marea lui putere pe care o arata sub ochii mei?

+Iudita-

Ispita in sinea ei nu are folos,de aceea nici nu va dura in vesnicie.

El biruie pentru tine la inceput cit esti inca mic apoi pe masura ce puterea Lui este in tine esti din ce in ce mai liber sa faci ce voiesti cu ea de aceea esti cercat(ispitit de nevoie) sau te cerci (ispitit de buna voie)singur daca ai facut bine ce trebuia sa faci cu ea.tiam mai spus ca trebuie sa te lepezi de ideologia marxista de a da vina pe diavol ,ca pe Dumnezeu dai vina in final.

Creste din putere in putere acel ce nu foloseste puterea dupa pofta lui ci lasa pe Dumnezeu so foloseasca caci El stie cei binele si raul fara putinta de a gresi; de aceea El ii adaoga peste sii da mai multa ca inainte deoarece a demonstrat ca e unul ce nu voieste sa gresasca.

 

Din ultima intrebare se vede invidia ta catre Dumnezeu si dorinta luciferica de a fi deasupra lui,caci zici- pe care o arata sub ochii mei deci rezulta ca tu esti mai puternic ca El si deci nu ti se pare interesanta indeajuns demonstratia puterii lui drept care nu vezi sensul demonstratiei.

rugaciunea inimi”RUGATIVA NEINCETAT” -VI-

Posted in CONVORBIRI IN DIRECT, despre calugari, Despre rugăciune, INTREBARI&RASPUNSURI, rugaciunea inimii with tags , , , , , , , , , on martie 17, 2011 by ariveronica

Catehumen:

mirenii merg la serviciu in fiecare zi, ca sa cistige bani pt trup .. calugarii se ocupa cu rugaciune, post, priveghere, meseria lor zilnica pt suflet.

+Iudita:

calugarii se ocupa cu toate si ei au cunoastere de la Hriisos de toate meseriile ,cei ce vor sa se faca calugari incep cu ce ai zis tu.calugarii nu merg doar cu sufletul in rai ci si cu trupul.meseria de baza a calugarului e sa faca voia lui Dumnezeu si prin asta le poate face pe toate dar in forma si acctiune care au un singur scop –sa pastreze pe Dumnezeu in el pt.todeauna.
catehumen:

eu am avut aspiratii si fapte de mirean .. acum am aspiratii de calugar si faptele de mirean .. nu vreau sa ma intoarc la aspiratii de mirean si vreau sa am fapte de calugar

+Iudita:

de aceea trebuie rugaciune sati dea Dumnezeu putere sa le poti face. Majoritatea aspira tot felul de informatii si apoi se iluzioneaza ca sint calugari, informatiile nu sint rele in sinea lor ci rau este ca nu le poti deosebi care iti fac bine si care rau daca le accepti. Pentru asta trebuie rugaciune sa ajungi sa te umbresca Duhul Sfint todeauna, atunci vei putea sa deosebesti binele de rau si sa ai fapte dar ele nu se vad nici de cel ce le face nici de altii numai Hriistos Dumnezeul Cel Adevarat le poate cintari ca a Lui e Puterea si Slava….
catehumen:

inainte vedeam de la 10 metri cu ochelari, acuma vad de la 30 de metri fara ochelari .. si daca ma apropii sa privesc de la 10 metri vad ca vederea de la 30 e peste vederea mea dinainte .. la fel stau lucrurile si cu intelegerea mintii ..

+Iudita:

inca nu vezi nimic ci te iluzionezi la fel ca si mai inainte doar pe o tema diversa, ai primit semintele Imparatesti, iar ca sa vezi ele trebuie sa dea roade. Acele roade le asteapta Dumnezeu de la tine si abi atunci vei capata vederea cea adevarata…….

Catehumen:

am auzit ca privegherea aduce stravederea mintii .. postirea ma scoate din nesimtire si imi da vlaga .. si prin rugaciune imi vin roadele

+Iudita:

nu privegherea aduce asta ci lupta ta cu lenea ,nu postirea ci lupta ta cu taierea primordialelor pofte si placeri. Rugacuinea este strigatul de ajutor catre Dumnezeu cind intri in disperare ca te vezi neputincios pentru asta este disperarea ca sa te faca sal chemi pe Cel ce te poate ajuta cu adevarat…roadele nu vin de nicaieri, ci sunt faptele tale dupa voia lui Dumnezeu.

Catehumen:
au fost parinti care toata viata lor s-au straduit sa dobindeasca rugaciunea mintii si a inimii si sa nu le piarda .. tu mi-ai vorbit de 12 trepte de rugaciune, in care rugaciunea inimii e pe treapta intai .. ca iadul smereniei e pe treapta a 2-a, ca rugaciunea a 4-a e nebunia pt Hriistos .. ca antihrist nu mai poate birui pe cel ce a trecut de rugaciunea a 4-a .. ca putini sfinti au ajuns dincolo de rugaciunea 4 .. ca Maica Domnului calauzeste pasii pina la rugaciunea a 8-a .. si Maica Domnului singura care are toate cele 12 rugaciuni ..

+Iudita: MAI INTII URIT LUCRU CUM INTELEGI SI TIAM MAI SPUS CA NU ASTA AM SPUS CI AI INTELES CUM TIA PLACUT TIE CA NU VREI SA LUCREZI ASA SAU INTERPRETAT SI SCRIERILE BIBLICE SI ALE SFINTILOR CUM FACI TU ACUM SI APOI TE MIRI CUM DE SUNT GRESITE CARTILE…..(nici macar nu ai o memorie vizuala prea buna ca nu te intereseaza de fapt un scop bun tiai fixat scopuri gresite in legatura cu Dumnezeu vezi ce faci cu ele ca te orbesc..)

atunci erau alte vremuri, de aceea sa scris ca greu va fi celor din urma si pentru un ceas se va da lor aceiasi plata si ca vor fi cei dintii, pentru ca nu numai rugaciunea inimii trebuie so capeti azi ca sati scapi sufletul de sclavie .

rugaciunea mintii este pe treapta 0 (de aceea multi traducatori nepracticanti au confundato cu a inimii care e pe treapta 1),deci trebuie sa anulezi in ea tot ce ai ingramadit in minte rugind pe Dumnezeu sati dea o minte noua curata dar sa ramina curata trebuie impinsa sabia de foc numele lui Dumnezeu Iisus Hriistos in inima la locul Lui (de aceia a luat biciul in templu caci era murdar acolo)a 2 a este convorbirea cu Tatal,iar iadul smereniei este a 5 a.Dumnezeu cind daruieste ceva nu ia inapoi pierderea rugaciunii este un termen gresit abordat de cei care nu stiu nimic despre rugaciune ci detin doar unele informatii.esti tu cel care te afunzi cu capul in jos la iad si in bezna si nu mai poti vedea. Antihrist nu poate birui pe cei ce au capatato pe a 5 a deci au ajuns la a 6 a , Maica a fost singurul vietuitor pe pamint constient de rugaciune, adica toate treptele pentru asta sau scris ca sabie va trece prin inima ei dar aceste lucruri sunt greu de perceput fara lucrare. Ea poate sa calauzeasca pasii orcui eu am spus ca tine de mina pe cel ce voieste sa se faca calugar adevarat. Oricine poate ajunge la orice nivel de rugaciune fie prin vointa sau disperare dar a fi constient de ele esti abi dupa ce Maica iti da drumul din mina ei adica trebuie sa ajungi la a9a atunci incepi sa vezi ca atunci cind se ridica ceata aburinda a diminetii cind rasare soarele…..

catehumen:

mi-ai vorbit de rugaciune mai puternica decit bomba atomica, sau de rugaciune care opreste timpul in loc .. de cel ce se naste care va lupta cu dracul mandriei sau cu antihrist care se va incarna de curind .. preotie dupa rinduiala lui Melchisedec .. taina crucii care s-a dezlegat si care oricine poate s-o invete .. femeia din apocalipsa si cel nascut dintr-insa .. sfintul Ioan e pe pamint de 2000 ani si pina la sfirsitul lumii .. pt mine acestea sint lucruri tari care nu le-am gasit scrise in carti, despre care tu mi-ai zis ca sint balene pe care eu nu pot sa le inghit dintr-odata
mai spune-mi despre rugaciune!

+Iudita:

oricine se naste si are vointa se poate lupta cu diavolul mindriei insa mai intii trebuie sa devina crestin caci puterea pentru aceasta lupta numai acestia o capata. Antihrist nu se incarneaza ca nu suntem yoghini sa folosim astfel de termene ,citeodata se fac comparatii dar nu ca sa se ramina la comparatii ci trebuie cautate intelesurile. Antihristi au fost de la rastignire mereu ciclic dar nici unul nu a ajuns la virsta de 30 de ani.cel de pe urma va fi lasat sa ajunga caci lumea il doreste nui place de Dumnezeu, in acel trup se va salasui insusi lucifer ca si in cele dinainte numai ca puterea lui va fi dezlegata pentru dragostea celor cei slujesc el ar trebui deja sa fie in virsta de 13 ani si creste in minastire. preot dupa rinduiala lui Melchisedec este orice calugar adevarat. Femeia din apocalipsa nu naste fizic ci spiritual, daca sa dezlegat puterea satanei sa dezlegat si taina ca nu se va da voua ispita pe care sa nu o puteti purta (sa scris). Ele sunt scrise in carti insa nu pot intelege cartile cei ce nu se roaga. Nu poti pt ca nu vrei oricine vrea sa cunoasca pe Dumnezeu poate de aceea sa scris unii in 3 ore altii in 3 zile altii in 3 luni altii in 3ani altii in 30 de ani altii in 70 altii in 100 …………

trebuie sa cauti in timp ce mintea se sprijina pe numele Lui Dumnezeu sa armonizezi orice faci si sa te misti asa de repede incit sa nu ai timp sa gindesti ex: cum te ridici si cum te asezi de pe scaun daca teai oprit gindindute cum sa faci mai bine atunci cazi in idolatrie. Daca te misti rapid nu inseamna ca trebuie sa darimi tot imprejur , la Dumnezeu toate danseaza insa nu e vizibil decit celor ce sunt rugatori, deci trebuie sa ai acea teama ca toate sunt ale Lui si nu trebuie sa le daunezi cumva. Aceasta este trezvia adica debarasarea de lene pe care parintii o impingeau adeseori pina la moarte facind mai ales ce nu le placea sa faca in acel moment. Deti zice gindul ca sa nu maninci de lene ca sati pregatesti scola si maninca fara sa dai atentie ci zicinduti (ex.)vai mie ca iar ma indop si voi mosteni iadul , deti vine gind ca tie somn ie si citeste sau altceva fa,de vin toate si dau navala stai intrun loc si  ie de striga la Hriistos sa te miluiasca ca esti neputincios, apoi nu putrezi iar acolo in lene ci te scoala si ie de fa altceva…

catehumen:

Ca sa constientizez cuvintele rugaciunii vad ca am mult de lucru.
Primu lucru care il vad e ca trebuie sa imi placa sa zic rugaciunea. Iar eu sint greoi aci, pt ca caut sa pun adinc in mine raspunsul la intrebarea: cum imi foloseste mie rugaciunea?

+Iudita:

nu poate sati placa atita timp ce ai educat alte placeri, si nici nu trebuie sa ajungi sati placa ca iar dai in idolatrie; si daca iti place ce lupta mai e? iar daca nu e lupta ce cistigi?rugaciunea nu trebuie sati foloseasca caci tu te folosesti de ea sa te apropii de Dumnezeu.nu trebuie sa constientizezi (atentie ce intelegi prin acest cuvint!) cuvintele rugaciunii ci in fiecare cuvint trebuie sa pui cit mai multe informatii despre el ca sa poti opri navala gindurilor si sa dai putere acelui cuvint prin credinta in el in semnificatia lui in faptul ca doresti si tu sa fii asemenea.
catehumen:

In trecut au fost multe pacatosenii pe care le faceam si acuma nu le mai fac, pt ca a intrat in mine un inteles care m-a convins sa renunt la pacat. Ca sa renunt la ceva dulce, vad din experienta ca trebuie sa am un inteles mai tare decit gustarea dulcelui. La fel se intampla si cu lucrurile care nu le-am facut in trecut si trebuie sa le fac in viitor. Acestea se intampla pe masura intelesurilor pe care le adun.
Din tot ce am citit, imi razulta ca nu se poate mantui omu fara rugaciune, pt ca la vointa omului trebuie sa se adauge harul lui Dumnezeu, adica rugatorului trebuie sa i se adauge raspunsul rugaciunii. Nu exista mantuire fara amindoua acestea.

+Iudita:

raspunsul este deja in tine nu trebuie sal cauti, trebuie doar sa faci curat sa demonstrezi ca voiesti aceasta de aceea se cer fapte, la inceput ele nu sint tocmai perfecte aidoma vointei lui Dumnezeu de aceea trebuie sa cauti din ce in ce si fara incetare sa le perfectionezi caci El Este Perfect.El se uita la intentia ta si nu la fapta dar ca sa fii sigur de intentia ta reala si nu ca te afli in iluzii, faptuiesti si mai tirziu vei intelege din fapte de avansezi sau nu; sau mai bine spus imprejurarile iti vor arata.

Catehumen:
Vad ca acest inteles nu e de ajuns pt mine ca sa imi dea bucuria rugaciunii. Greu ma urnesc sa ma rog. Oare de ce? E posibil sa-mi lipseasca vreun inteles? Tu ai dat mai sus un inteles la cuv. mantuire, pe care il simt adevarat? Ce-mi trebuie ca sa ma bucur mai mult de mantuirea sufletului meu, si sa alerg catre Viata? Multe din cuvintele pe care le rostesc nu au in mintea mea inteles care sa ma traga la mintuire asa cum rezulta din intelesurile tale. Cine a ascuns de la mine si mi-a dinamitat semnificatiile cuvintelor de nu gasesc in ele puterea de a dori viata si a ma bucura de rugaciune mantuitoare?Al doilea lucru pe care il vad, din cauza caruia nu constientizez rugaciunea, e ca ma vad pe mine dezmembrat si fara control. Eu nu sint stapinul mintii mele, inima n-o simt parca nici nu e exista ca sa-i dau vreo importanta, gindirea mea e o adunatura de imaginatii, superstitii, magnet pt desertaciunile din jur, plina de mandrie si toate celelate patimi .. trupul meu e un consumator de placeri, un degustator de dulceturi care imi consuma tot timpul si taria .. ochii mei tresar la erotisme si pornografii, si umbla cu viteza maxima ca sa gaseasca greselile altuia .. deschid gura numai ca sa dau sfaturi si sa-mi atrag lauda oamenilor .. de auzit nu aud intreg cind imi vorbeste cineva, numai frinturi, si nu inteleg bine cele ce mi se spun de catre altii, pt ca gindurile mele imi disturba atentia de ascultator.
Cum am ajuns in halu asta?
eu trebuia sa fiu un om intreg .. cu inima sa simt.. cu mintea sa discern .. cu picioarele sa alerg catre Viata .. cu mainile sa-mi lucrez cele de trebuinta .. cu urechile sa aud cele ce mi se spun de catre altii ca sa caut cele spre folos .. cu ochii sa-mi vad greselile si dâra de haos pe care o las pe unde trec

+Iudita:

nu trebuie sa cauti bucuria rugaciunii caci trebuie sa treci dincolo de ea, tiam spus mai sus trebuie lupta  sa te debarasezi de lene.tu ti leai ascuns cu obisnuintele ,obiceiurile altor placeri dracesti. Puterea o capeti cind cu mult chin te stradui sa te rogi si te vezi pe tine total neputincios si strigi cu tot eserele tau la Hriistos dupa ajutor.demoleaza babilonul din tine si dai foc, apoi din lacrimi si cenusa construieste iar cu ajutorul Celui ce Este Adevarat.ai ajuns dindute cu sania la vale acum cind te urci iti pare ca e mai greu dar de fapt frumos e cind urci si cind ajungi in virf de bucurie iar te dai la vale ca sa te poti urca iar mai repede.tu tiai creat placere din datu la vale si nu din urcat aice e diferenta.iesi din iluzia ta.dira lasi cind te dai la vale,cind urci lasi urme iar cei mai experimentati razboinici nu lasa nici pe acelea…….

Catehumen:

Cind ma rog cu aceasta rugaciune “Doamne Iisuse Hriistoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuieşte-mă pe mine păcătosul” .. vad ca trebuie sa ma preocup serios ca sa o zic pana la capat cu toate silabele ei, ca sa nu o trunchiez si sa o abandonez din cauza imprastierii minţii .. si sa-i urmaresc doar un inteles simplu, prin care, macar sa nu uit ca ma rog lui Dumnezeu. Vad ca sint doi inauntru care lucreaza cind ma rog: cel ce vegheaza si cel ce se sileste. Cel ce vegheaza are grija ca cel ce se sileste sa spuna rugaciunea intreaga, si continuu sa nu o abandoneze. Cel ce sileste spune rugaciunea in soapta cu gura intre-deschisa, misca limba uneori si tine gitu incordat. Cuvintele rugaciunii merg incet. Ca sa mearga mai repede l-am pus pe cel ce se sileste sa gindeasca rugaciunea, nu sa o zica, iar pe cel ce vegheaza sa fie atent la gind, nu la vorba. Gindu pare mai inauntru, vorba mai in afara. Dar cel ce vegheaza nu poate sta prea mult inauntru neintrerupt, si atunci el sare cind inauntru, cind afara, cind pe ganduri cind pe vorba. Imi rezulta ca trebuie sa mai insist, ca cel ce se sileste sa miste gindu, nu vorba la rugaciune, iar cel ce vegheaza sa stea si el mai inauntru. Constientizarea cuvintelor rugaciunii pare a fi treaba celui ce vegheaza, numai ca el nu poate face inca asta pt ca e ocupat ca cel ce se sileste sa-si faca treaba neincetat. Iar de simtirea rugaciunii nici nu poate fi vorba.

+Iudita:

tiam mai spus ca peste fiecare cuvint trebuie sa suprapui informatii despre el, la inceput merge mai greu apoi mintea se obisnuieste sa alerge din ce ince mai repede.daca vezi 2 inauntru sunt draci, inauntru nu e decit eva dar nu o poti vedea inca decit cind capeti rugaciunea mintii ca iti pare ca o banda ca se roaga in mintea ta iar mai apoi cind sa invatat la rugaciune lepadinduse de lume, doar ce vei vrea numai sa gindesti ceva ce nu trebuie ea te apostrofeaza zicinduti dobitocule ia si te roaga(ia aminte ca nu e vocea constiintei caci constiinta e ca un cutit dar eva iti vorbeste ca cineva pe care il cunosti demult si te bucuri ca tia adus aminte cum te bucuri de un prieten cati salveaza viata). trebuie sa te unesti cu ea in rugaciune altfel nu merge in jos in inima. Tu nu poti sa pui nimic sau ai uitat ca esti neputincios ai ajuns la curvie spirituala cu acestea, si gura inchisa ca te vad dracii ce faci sii intariti fara motiv. E normal sa sara ca dracii topaie incontinuu, rezulta ca metoda care tiai inventato singur trebuie abandonata degraba, toti cei ce curvesc cu dracii sint nesimtiti e logic.ma faci sa rid , teai indulcit cu toate mizeriile si acum vrei dulceturi din rai. Scoateti dulcegariile din cap si bucuriile pune ca sa terminat cu ele pentru todeauna altfel nu te vei putea ruga niciodata….

despre erezie V de ce nu se intorc ereticii…

Posted in Despre rugăciune, INTREBARI&RASPUNSURI, ORTODOXIE VOIESC with tags , , , , , , on ianuarie 26, 2011 by ariveronica

lui catehumen

spui că un purtator de Duh poate să calce canoane pt oarecare motiv … si intorcindu-se poate adaoga mai multa putere .. nu înteleg treaba asta

e normal sa nu intelegi ca eu nu am spus asa ceva, asta e deductia ta de invidios (si nu mai adaog ca le stii si singur pe celelalte)

spune apostolul ca unora ca acestia toate le sint cu putinta , dar tocmai de aceea puterea sta cu ei ca nu fac uz de ea. Ei acctioneaza doar constrinsi de situatii , iar aceasta constringere este mai mica sau mai mare depinzind de nivelul de rugaciune.eu am spus oarecare dar in mintea ta suna oricare. Mindria schimba intelesul cuvintului, asa citesti si din scripturi si te smintesti in subconstient ca doar constiinta iti spune sa nu o faci ca doar din scripturi citesti; iar apoi te miri ca nu intelegi sau ti se pare ca ai inteles , dar nu poti explica si altora ca sa inteleaga.

ce înteleg e ca canoanele au fost asezate de sfintii parinti ca si călăuze pt noi, adică faruri care sa ne lumineze calea spre mîntuire. cel ce le încalcă sau umblă

incalcarea si umblarea sint de buna voie, ir caderea sau impiedicarea nus de buna voie despre asta spune si psalmistul – laturi au aruncat mie sami prinza piciorul…

în afara canoanelor,

deci nu se poate umbla in afara sau inauntru canoanelor, daca vrei putem sa le comparam cu puncte de referinta sau cu o harta fara de care nuti poti atinge scopul; si sa nu uitam ca sint facute de Dumnezeu Duhul Sfint ceea ce inseamna ca nu sint doar niste cuvinte scrise pe ceva ca altfel am fi ramas la acele legi scrise pe pietre. Canoanele ajungem sa le pazim pe masura cu care faptuim, asa ca repet ele sunt un ghid care semnaleaza ca un far directia pe care trebuie so ia faptele noastre in vederea scopului final – viata cea vesnica. Despre ele putem afla prin scoli dar nu pot fi invatate decit de la Cel ce lea dat – Duhul Sfint. El se afla peste tot insa in purtatorii de Duh sub o forma extrem de perceptibila si asemanatoare Celui ce Este si lui Adam cind a fost sadit in rai. (cum ar fi ca sfintii sint luminile noaptea din orasul portual iar farul este purtatorul de Duh)

se găseşte acolo unde sînt amăgirile, hulele, ereziile si pierzarea sufletului. cel ce ţine canoanele

nu tinutul canoanelor trebuie pus in primul plan ci tinutul lui Hriistos in inima si nestingerea Duhului prin fapte caci acestea ne dau puterea sa le pazim din ce in ce mai bine, fapt din care iti dai seama ca nu teai pierdut ca nu ai ramas impiedicat, cazut.

se găseşte unde este buna înţelegere, dreapta socoteală, dobândirea sufletului. Dumnezeu Cuvîntul a spus: rămâneţi în Mine şi Eu în voi, fără de Mine nu puteţi face nimic. Eu înţeleg de aicea că trebuie să rămân în cuvintul Lui,

tu nu poti sa te afli cu putere in nici un cuvint daca nu ai fixat pe Dumnezeu Cuvintul – pomul cunoasterii, cu radacini adinci – faptele, in inima ta.

în poruncile Lui, în învăţăturile Lui, şi în dragostea Lui mai presus de orice poruncă.

Dragostea nu este porunca ci una din fetele libertatii, aceea care le oglindeste pe toate celelalte, darul suprem daruit noua prin Duhul Sfint.

Cum poate cineva să adaoge mai multă putere, ieşind din Cuvîntul Lui – încălcînd sau stricînd canoanele – pt că fără El nimeni nu poate face nimic, şi e fără de nici o putere?

Si inca odata repet iesirea, incalcarea si stricarea sunt d in voia ta si nui acelas lucru cu impiedicarea si caderea. Straduiestete sa faci sa intre Iparatul Hriistos cu tot si toti ai Lui in inima ta, ca sati ajute sa calci si sa strici toata facatura satanei.

despre copiii nascuti din pacat si cei de la Domnul, despre erezia predestinarii, vietuirea crestina…II

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, ORTODOXIE VOIESC with tags , , , , , , , , , on aprilie 16, 2010 by ariveronica

catehumen Spune:
martie 24, 2010 la 8:12 am e

Mărturiseşte Sfîntul Ioan Damaschin, vorbind aşa către sfinţii şi drepţii dumnezeieşti părinţi: “O, fericită însoţire, Ioachime şi Ano! din rodul pîntecelui vostru cu adevărat fără de prihană v-aţi cunoscut!” După cuvîntul Domnului: “Din rodurile lor îi veţi cunoaşte pe dînşii”. Aţi rînduit viaţa voastră precum a fost plăcut lui Dumnezeu. Pentru că vieţuind în curăţie şi cuvioşie aţi răsărit vistieria fecioriei, pe Fecioara aceea ce a fost mai înainte de naştere fecioară, cu mintea, cu sufletul şi după naştere fecioară şi totdeauna fecioară, cu mintea, cu sufletul şi trupul de-a pururea feciorind.
Deci şi Maica a avut o naştere deosebită, din credinţa sfinţilor părinţi Ioachim şi Ana.
Cum se înţelege totuşi că, chiar şi pruncii născuţi prin credinţa părinţilor lor, moştenesc păcatul lui Adam? bineînţeles afară de Mântuitorul, întrupat de la Sfântului Duh, născut din Maică neavând vreun păcat, care a luat asupra Sa păcatele lumii.
Că ereticul pelaghie spunea că pruncii se nasc fără de păcat, şi astfel făcea ca botezul nou-născuţilor să fie mincinos, deoarece botezul se face întru iertarea păcatelor. În sinodul de la Cartagina, Părinţii au desfinţat erezia aceasta aduncând împotrivă cuvântul Apostolului: “Printr-un om păcatul a intrat în lume şi prin păcat moartea. Şi aşa la toţi oamenii a trecut, pentru care toţi au păcătuit” (Romani 5, 12).

Este dumnezeu Atotputernic ?Este !atunci poate orice,nu ?cind sa pogorit prin Fecioara Maria a facuto prin minune deci ca Dumnezeu ce este nu avea nevoie de singele ei trupesc ca sa traiasca in Ea ,in oricecaz nu sa unit cu saminta din Ea ,nu avea logica, sa presupunem ca ar fi crescut in pintece din trupul ei, sa nu uitam ca Ea de mica a fost invatata de catre ingeri in altar cum sa se pastreze feciorelnica, Ea fiind singura cunoscatoare (adica care a constientizat- inteles), intreaga taina a desavirsirii.altceva este cind El se pogoara dind viata semintelor de parte femeiasca sau barbateasca,dar acestea fac parte din trupul omului cu acele informatii genetice de la facere, deci incluzind si pacatul lui Adam ;care a pacatuit prin neascultare –caci nemaivorbind(nemairuginduse Lui) cu Dumnezeu ,ci cu Eva care era inauntru lui in principiu sa facut primul curvar cu gindul : deaceea a venit Hriistos ca sa arate  legea(sa o implineasca cum spun parintii) care era fireasca dintru inceput ,dar greu de perceput pentru majoritatea, sa nu gresim precum Adam. ca nu numai cel ce va fi cu alta femeie ci si cel ce o va pofti cu gindul a facut pacatul si acesta e mai mare decit celalalt pentru cei ce stiu si il fac pe el(ca sa nu mai zic ca se si numesc pe ei crestini-adica cunoscatori-practicanti ai legii)…..(va urma)

despre copiii nascuti din pacat si cei de la Domnul, despre erezia predestinarii, vietuirea crestina…

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, Despre rugăciune, ORTODOXIE VOIESC with tags , , , , , , , , , , , , on martie 7, 2010 by ariveronica

catehumen Spune:
martie 3, 2010 la 8:49 pm e
Cum e cu copii ce se nasc din pacat si cei ce se nasc de la Domnul?

sint de mai multe feluri si unii si altii, omul are in el chemarea de al cunoaste pe Dumnezeu, insa el se limiteaza in general la idolatrie . crestinii sint cei care cauta cu adevarat sal cunoasca, dar au ramas foarte putini. dintre cei ce au informatii crestinesti sint multi si se autointituleaza crestini, dar nu pun in practica si deci acestia se fac cum zic parintii la canoane mai rai si decit paginii .cei ce pun in practica doar unele legi care le plac lor si calca pe altele chiar si numai pe una, tot in categoria asta se numara. caci au stiut si nau binevoit sa faca decit ce le place; si nu au voit a cunoaste, ca ce le place e rau , deoarece nu sau lepadat de voia lor cea rea spre a cunoaste pe Dumnezeu care ii invata ce este bine lor; adica sa traiasca vesnic, ca pentru asta a facut Dumnezeu pre om si nu ca sa moara, dar ia dat libertate de alegere ca altfel nu sar mai putea numi viata si nimic nu ar mai avea sens daca credem in predestinare, asa cum cred toti asa-zisii crestini de azi -vezi la sacsiv pe blogul lui si comentariile de acolo.( Dar nu toţi sunt făcuţi să fie călugări. Unii sunt făcuţi să… să se înmulţească. –declaratia lui sacsiv de credinta in predestinare.) insa acesta e cel mai naiv poate dintre toti ca sia luat o alta teapa-nadajduiesc sa nu ramina infipt acolo. sint alte bloguri unde se semneaza ca preoti teologi, ieromonahi toti de finta bineinteles si pecetluiesc aceasta erezie a predestinarii in ei si cu asta nu sint cu nimic mai prejos de acei evrei care au rastignit pe Hriistos, si care ziceau ca sunt fiii lui Avraam , dar au primit raspuns ca sint fii ai lui satana .
Apostolul Pavel spune ca el voieste ca toti sa fie ca el (calugari ) iar daca in el locuia Hriistos si avea mintea LUI si vointa inseamna ca era tot a LUI Hriistos. in Noul Testament de la 1648 zice asa:cartea I lui Pavel Apostol la corinteni; cap.7, vers.7 “Ca as vrea toti oamenii sa fie cumu-s si eu , ce fietes carele are darul al sau , de la Dumnezau, unul asa, iara altul intr-alt chip.” Deci teologi de azi se pot duce sa se mai plimbe pe la scoli ca astfel de teologie nu se invata decit la scoala rugaciunii , ei vor plati infricosat aceste titluri pe care si leau luat . numele pe care il pot folosi e de scoliti in teologia sfintilor parinti si trebuie sa se abtina de la comentarii proprii caci cu acestea se ocupa calugarii ce lucreaza legea pazindo pre ea. Din textul vechi se intelege clar pentru cine voieste sa inteleaga –ca el voieste ca toti-ce inseamna ca fiecare are darul la sine din principiu , unul asa ca de la Dumnezeu adica duhovnicesc , iara altul dupa alt chip si nu dupa asemanarea Dumnezeirii ci a animalelor sau dracilor precum citim si in Sfintul Lazar de Sfintul Velimirovici postata si aici pe blog. Iara darul cel mai mare este- libertatea– de a alege intre acestea trei si pentru cei ce au ales sa se iubeasca unul pe altul precum animalele si nu pre Dumnezeu precum spune la prima porunca, Bunul lea mai lasat o portita de scapare casatoria-care are regulile ei sai ajute sa iasa din starea de animale, pazindule- ca doara vazind ca acea cale e mai grea poate se vor intoarce catre prima sau macar pe copiii lor vor invata cu teama de Dumnezeu ca aceasta si lor lear fi fost mai usoara si mai buna dar sau inselat in alegerea lor si nu au cautat indeajuns sa capete puterea de a urma calea calugariei ; iar la porunca a doua stiti ce zice …numai sa nu va inselati ca puteti iubi pe aproapele cu iubirea lui Hriistos de nu veti pazi pre prima caci a doua porunca vine ca o implinire a primei (deoarece nu stii cum sa iubesti cu adevarat de nu va locui Hriisos in inima ta sati arate), asa ca de va va invata vreunul imbracat in haina calugareasca sa va casatoriti asa sa stiti ca acela nui calugar ci lup in piele de oaie care va minte pre voi. Si daca aveti gind si pofta sa va casatoriti nu umblati pe la calugari sai intrebati ci intrebati pe cei de mir ca si acestia de se vor afla in dificultate sa va raspunda vor intreba cu teama de Dumnezeu pre calugari (presupunind ca mai exista calugari sa poata fi intrebati), iar de nu sa pliga fitescare pina ce va afla raspuns .(vezi la cartea Sfintului Varsanufie Cel Mare-aici pe blog – doua raspunsuri clare ale sfintului pt. cei casatoriti si cu copii in privinta calugariei) Dumnezeu nu a lasat ca oamenii sa se impreuneze ci chiar a avertizat ca aceasta cale e mai dureroasa ….caci cu durere mare se vor desparti de trup, adica de materie; dar din cauza necredintei, ei siau ales aceasta . citi dintre cei ce mutau muntii din loc sau impreunat? asadar sa cerem mai intii credinta inainte de a alege sa nu ne caim apoi de sila. Si stiut este si ca cei mai mari sfinti si vechi si noi nu din impreunare au venit pe lume ci pentru rugaciunea lor intru suferinta si umilinta, sa milostivit Dumnezeu de ei. altfel Sara femeia lui Avraam de ce ar fi ris ? oare fara motiv ? si Zahariia oare de ce a cerut semn? cei naivi si neduhovnicesti isi cauta scuze pentru placerile lor si citesc in litera si alearga la popi dulcici sa se linga cu ei in consolari ca la psiholog dar care nui ajuta cu nimic in realitate decit sa alunece mai lin la iad, Duhul se descopera tuturor celor ce se straduie sal capete cautindul pe Hriistos din tota inima si tot sufletul lor. celor ce le place impreunarea mai mult decit cunoasterea trebuie sa se teama de cei ce siau ales cunoasterea si sa stea in ascultare fata de acestia si sa nui omoare in fel si chip cu crearea de idoli parintei dulcici de ciocolata care nui mustra sii lasa sa faca si sa creada ce vor. precum praful sunt acestia, asa si ceii care asculta de ei precum cenusa si vor fi spulberati de vint si nu se vor afla.
Dar so luam mai de la inceput de la- facerea-ce inseamna ca a “cunoscut”Adam pe Eva? ca nu zice sa impreunat, ci are doua inteleruri, iar cel ce se refera la aspectul material este in planul al doilea; si in prim plan avem intelesul spiritual ca nu traim pentru trup ci pentru salvarea sufletului. Deci a cunoscut Adam de ce a lasat Dumnezeu pe Eva in el , ca sal cheme prin ea la cunoastere, de aceea si pomul cunoasterii a fost plantat in rai sa fie omul atras de ceea ce nu are voie si aceasta atractie urmareste si azi pre fitescare si facindusi voia poftind cade in pacat de unde ar trebui sa recunoasca neputinta de a se afla pe sine ca este neputincios, caci nu se poate controla, si indirect de necunoastere a lui Dumnezeu. Omu nostru azi sia gasit scuza si credinta noua, predestinarea ca –mie mia fost scris sa ma casatoresc – nu nicidecum noi nu cunoastem o astfel de credinta-aceasta nu este ortodoxie ci repet erezie. Sa ne intoarcem dar iara la Adam. Caci mai intii curvia a facuto inauntru lui cum sint pacatele ce le facem cu gindul . ca in loc sa vorbeasca cu Dumnezeu vorbea cu el insusi adica cu Eva care era inauntru -gindul omului nul stie decit Dumnezeu (scris este) , deci nu putea sa stea de vorba cu el insusi necunoscindul pe Dumnezeu unicul in gradul sai arate ce gindeste. asa ca a lasat convorbirea cu Dumnezeu ceea ce azi chemam rugaciune neincetata si vorbea cu Eva –se sfatuia cu ea , ca doi prosti ce nu stiau nimic, nici ce e bine si nici ce e rau . cei de azi stiu insa ca de vor sa afle Adevarul rugaciunea insasi ii invata si scuza nu vor afla la judecata.
A mai zis Eva cind a venit Set pe lume ca ia dat Dumnezeu alta saminta , deci nu saminta lui Adam ci alta a suferintei, a plinsului , aparerii de rau, deci a rugaciunii care unea iarasi faptura cu Dumnezeirea deci a vietii, da saminta vietii. caci stia ca odata ce a mincat din mar va muri dar nu intelegea ci gindea ca va trai prin copiii ce i se vor naste cum multi cred si azi. Din moartea lui Abel a inteles ca nu poate trai cu pacatul neplins ca tot ce ii este drag moare si traieste temporar doar ce este rau (Cain) deoarece nu ajunsesera sa inteleaga cu inima caci nu chemau inca numele lui Dumnezeu.deci nimeni nu poate chema numele lui Dumnezeu si sa sporeasca,(ba chiar observa ca i se imultesc necazurile), fara ca sasi plinga mai intii pacatele. plinsul, tinguirea, parerea de rau pentru pacate goleste paharul si lumineaza si ne arata goliciunea si starea noastra de fapt; cit sintem de departe de Dumnezeu zecii de mii de galaxii daca incercam sa comparam. numai atunci simtim cu adevarat nevoia, necesitatea, de al chema si de a fi cu El cel ce nea facut pre noi – atunci rugaciunea avanseaza in ritm galopant si nu cind o repetam simplu ca papagalii intru plictiseala.(va urma)

pentru ava Zosima-patericul egiptean

Posted in despre marturisire, patericul egiptean-tilcuiri with tags , , , , , , , on martie 3, 2010 by ariveronica

catehumen Spune:
februarie 24, 2010 la 4:10 am e
În pateric, la avva Zosima, ce lecţie incredibilă:
… Că odată aveam în lavra aceasta iubit cu adevărat pe un diacon care nu ştiu de unde a luat prepus asupra mea pentru un lucru care îi aducea lui scârba. Deci a început a se purta către mine cu posomorâre. Iar eu văzându-l pe el posomorât asupra mea, l-am întrebat ca să ştiu pricina scârbei. Iar el mi-a zis: lucrul acesta l-ai făcut şi pentru aceasta sunt mâhnit asupra ta. Iar eu neştiind în sine-mi un lucru ca acesta, precum zicea acela că am făcut, îl încredinţam că n-am nicidecum ştire de lucrul acela. Iar el nu se pleca, ci mi-a zis: iartă-mă, nu cred! Deci, ducându-mă la chilie, mă încercam pe mine mai cu deadinsul, de am făcut un lucru ca acesta şi nu aflam. După aceea l-am văzut pe el ţinând sfântul potir şi împărtăşind pe fraţi şi l-am încredinţat pe el cu aceasta, zicând: nu mă ştiu să fi făcut ceea ce zici. Şi nici aşa nu s-a plecat. Deci iar venindu-mi întru sine şi aducându-mi aminte de cuvintele acestea ale sfinţilor părinţi şi crezându-le cu adevărat, am întors puţin gândul; şi am zis întru sine: diaconul cu adevărat mă iubeşte şi în dragoste pornindu-se, mi-a arătat ceea ce avea inima lui pentru mine, ca să mă trezesc şi să nu mai fac acest lucru. Însă, ticăloase suflete, de vreme ce zici că nu ai făcut acest lucru, adu-ţi aminte de celelalte rele care ai făcut şi nu le ţii minte şi socoteşte, că, precum cele ce ai făcut ieri şi alaltăieri le-ai uitat, aşa şi acest lucru, l-ai făcut şi l-ai uitat. Deci, din gândul acesta mi-am plecat inima aşa, cum că cu adevărat l-am făcut şi l-am uitat, ca şi pe cele mai dinainte. Apoi am început să mulţumesc lui Dumnezeu şi diaconului că printr-însul m-am învrednicit să-mi cunosc greşeala şi să mă pocăiesc pentru dânsa. Deci sculându-mă cu astfel de gânduri, m-am dus la chilia diaconului, ca să-i fac lui metanie şi să cer iertaciune, precum şi să-i mulţumesc. Şi stând lângă uşă, am bătut într-însa. Şi acela deschizând şi văzându-mă, mi-a pus îndată întâi el metanie, zicându-mi: iartă-mă, că de draci am fost batjocorit, bănuindu-te pentru lucrul acela! Căci cu adevărat m-a încredinţat Dumnezeu, că tu cu nimic nu eşti părtaş la acest lucru, nici nu ştii câtuşi de puţin pentru el. Dar începând şi eu să răspund pentru acesta şi să-l încredinţez, acela mi-a tăiat cuvântul zicând: nu este trebuinţă! Deci a adăugat fericitul Zosima zicând: iată smerenia cea adevărată, cum a arătat-o pe ea inima celui ce o iubeşte! Căci nu numai că nu s-a smintit asupra diaconului, una, că a presupus pentru dânsul ceea ce nu ştia şi fără de cuvânt s-a scârbit asupra lui iar alta, că nu a primit încredinţarile lui, care în aşa fel erau că puteau să plece şi pe un vrăjmaş, şi cu cât mai vârtos pe un prieten adevărat. Nu numai dar pentru aceasta nu s-a smintit, precum am zis, ci şi asupra sa şi-a luat greşala care n-a făcut-o, socotind cuvântul aceluia mai vrednic de credinţă decât inima sa şi nu numai atâta dar s-a ispitit a se pocăi înaintea lui, şi-i mulţumea că printr-însul s-a izbăvit de păcatul pe care nicidecum nu-l ştia.
Răspunde

ariveronica Spune:
februarie 24, 2010 la 10:42 pm e
cum adica incredibila ,deaia ai postato sa vezi daca noi credem sau nu ? incredibil = de necrezut, deci crezi sau nu crezi ce citesti? mai dati o spalata la vocabular sau la mindrie ca altfel cum o sa ajungi sa faci si tu asemenea, daca nu stii ce spui-scrii.
Răspunde

catehumen Spune:
februarie 25, 2010 la 9:56 am e
Iartă-mă! Cu puţine cuvinte am scris o mare minciună, cu care am etichetat acest text sfânt. Cu puţina înţelegere ce o am, văd acest text mai mult decât minunat. Nu găsesc cuvânt ca sa-l calific sau să-l asemui. Aş vrea să-mi arăti lumina din adâncurile lui şi să-l tâlcuieşti, căci nu ştiu dacă sunt blocat la literă.
Răspunde
o
ariveronica Spune:
februarie 26, 2010 la 12:14 pm e
Dumnezeul minunilor sa te ierte!da mai intii trebuie sa til comentezi singur ,sau vrei para malaiata in gura lui natafleata.sau cum vei afla daca gresesti sau cit de mult intelegi sau nu.si daca e minunat si vezi lumina de ce trebuie sa tio mai arat si eu.eu intru bezna ma vad si caut lumina si de imi pare ca am vazut ceva ma tem sa ma bucur -ci zic -vai mie, ca inca nu ma pierdut Dumnezeu ci iar sa milostivit de mine- si pling de rusine ca nu merit sa vad nici o lumina.

catehumen Spune:
martie 1, 2010 la 9:19 pm e
S-a aflat călugărul pe sine învinuit de o faptă pe care n-o făcuse, şi a căutat să se îndreptaţească. Apoi şi-a venit întru sine, că până atunci petrecuse în afara sa, căutând la faţa diaconului ca să se găsească drept în ochii aceluia.Iar în sinea sa a găsit pe urmă cuvântul Părinţilor cum că: cel ce se învinovăţeşte pe sine în tot locul află odihnă.
Şi crezând şi-a întors gândul său. Şi s-a văzut pe sine dezvinovăţindu-se de un păcat, în timp ce înlăuntrul său şedeau multe alte păcate uitate care-l învinovăţeau în faţa dreptăţii. Şi a socotit păcatul acesta deopotrivă cu acelea, pe care le-a făcut şi le-a uitat.
Şi şi-a întors apoi şi inima întru pocăinţă, începând a-şi urî sufletul pentru nedreptatea sa în faţa lui Dumnezeu, apoi a găsit dragoste şi purtare de grijă la diacon faţă de dânsul. Şi a început a mulţumi lui Dumnezeu.
Şi şi-a întors bătrânul apoi şi fapta, mergând la diacon cu inima înfrântă şi smerită, pentru iertăciune şi mulţumire.
Dar Dumnezeu atotputernic, i-a arătat prin gura diaconului, nu că nu făcuse acea faptă de scârbă, ci că îl iertase pentru inima sa cea smerită, lăsândul pe bătrân în odihnă. Şi astfel cuvântul Sfinţilor Părinţi adeverindu-se: cel ce se învinovăţeşte pe sine în tot locul află odihnă. Că aşa cum putea bătrânul să rămână îndărătnic diaconului, la fel şi Dumnezeu putea să scoată la vedere, fapta sa vrednică de osândă pe drept cuvânt.

iata cum te inseli pre tine crezind ca ai inteles mare lucru, si de fapt ce era fundamental ca mesaj, si in publicatie si in textul patristic cu care ai venit aici; adica ca facind un pacat leai facut pre toate – nu lai inteles.
deci calugarul dupa ce mai intii sa desvinovatit neaflindusi pacea a rimpiatat pe locul intii dragostea zicindusi ca diaconul il iubeste si din dragoste ii arata ce a gresit ca nu cumva sa plece din lumea asta neplingindusi pacatul. dupa care a cautat sa se convinga intrun fel, cum ca la facut(pacatul) adaugindul la cele ce lea facut si a uitat, desi stia ca nul facuse , ca altfel nu sar fi desvinovatit mai intii. deci ia venit lui aceasta incercare pentru a se putea ridica iarasi intru desavirsire, pe o treapta mai inalta; si anume aceea de a purta pacat strain. Si plingindusi el pacatul acesta, sa intors pacea in inima lui si cunoscind aceasa stare ca unul incercat ce era, a transpus bucuria in mersul de asi cere iertare si multumi ca prin el la miluit Dumnezeu, deci smerenia este de a ne vedea pre noi mai rai decit ni se pare ca sintem si dragostea de a lua asupra noastra , nu numai cele de Care sintem invinuiti ci in primu rind cele ce zicem ca nefacindule cu fapta, nu leam facut de fel. Insa mai sunt si dintra ceia care ajungind la un oarecare nivel de desavirsire iau asupra lor pacatele altora , dupa cum am mai spus.deci aici in exemplul acesta din pateric avem a vedea acea treapta de trecere catre a deveni adevarati urmasi ai lui Hriistos.deci ia aminte cum parintii cind se intimpla lor bucurie , foloseau acest elan in multumire si smerenie cu fapta- aceasta caracterizindul pe crestin, caci daca fapte nu avem nimic nu avem intru noi.

PSALTIREA tilcuiri

Posted in PSALTIREA tilcuiri with tags , , , , on ianuarie 24, 2010 by ariveronica

intrebati aici si nu pe mesanger ca se sterge cind imi cade semnalul si nu ne mai intelegem… ………

RUGACIUNEA-Tatal Nostru-tilcuire-II

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, Despre rugăciune with tags , , , , , on ianuarie 22, 2010 by ariveronica

Traducerea unei rugaciuni este curata atunci cind nu lasa sa se strecoare in noi nici cea mai mica indoiala de neintelegere.numai arunci ea are putere sa izgoneasca  pe draci si sa ne dea putere intarindune prin curatia cuvinului pe care il contine.

Dupa ce termin cu cuvintele cheie o iau de la inceput cu tilcuirea,deci eram la

5 ) Noaua  aici–are 3 intelesuri :noua-celor multi si noua- imbracaminte noua si nu veche,noua mie si lui eva dinauntrul meu(mie si lui adam)ca zic parintii sa ne rugam de ca si cum toti sau mintuit si numai noi singuri am ramas.

spre fiinta –adica spre a fi vii ,iar piinea este cea care se coboara din ceruri adica Hriistos pe care de nul vom minca adica de nu vom face cele ce nea aratat nu vom ramine vii.

6 ) noaua -un al 4 lea inteles si anume, din nou-iarasi.gresalele adica alea care le marturisesc,ca daca le marturisesc le si stiu si caut sa nu le mai fac ;si nu greselile adica in general da nu stiu care, deci nestiind ce am gresit ce sa mi se ierte? ca iarasi voi cadea in ele negresit ca miam facut obicei.

8 ) si nu ne lasa ,nu –si nu ne duce Dumnezeu la groapa sa ne impinga in ea,ca zice “in ispita”ci ne ducem singuri si cadem in ea ,ca sintem orbi si ca ne mai si iluzionam ca pe fundul ei sar gasi vreun margaritar sau pentru ca toti sar in acea groapa ca e la moda e.t.c.rezulta ca odata ce neam dus acolo si am perceput oarecum raul sau vrem sa fim siguri ca nu e rau ce am facut strigam- si nu ne lasa- aici unde e rau ,sau unde ne iluzionam ca e bine.

Iar de zicem ca nea dus si nea impins in acea groapa –ispita cu ce tupeu si pentru care motiv sa strigam sa ne scoata caci el e dumnezeu si face ce vrea cu noi-zic musulmanii deci este predestinare, asa a fost sa fie si de  acum sa ne consolam cu groapa sau poate sa strigam la vreun alt dumnezeu daca asta nea aruncat in groapa cum fac cei ce au alte religii poate ne va scoate.iata cum rugaciunea aici a dea dreptul eretica caci predestinarea este erezie.

9 ) viclean si nu rau pentru ca viclenia vine de la duhul cel cazut diavolul deci include si pe diavol si pe cei ce se aseamana lui ba chiar pe cei mai rai decit el, iar rau este pamintesc deci ar fi ca- izbavestema doar de oameni  sau de fiare insa pe draci lasai sa ma stapineasca sau sa ma apuce.

A Ta e imparatia,fara “ca” in fata deoarece acest ca arata o indoiala.da cine a zis ca imparatia e a altcuiva?iar daca a zis diavolul,cine va zis voua ca trebuie sal credeti pe el,deci la cine aveti credinta ?

Ci de voiesti sa marturisesti cu tarie :A Ta (fara nici o indoiala)e imparatia …..(va urma)

RUGACIUNEA-Tatal Nostru-tilcuire

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, Despre rugăciune with tags , , , , , on ianuarie 21, 2010 by ariveronica

0) Tatal nostru Carele esti in ceruri,

1) sfinteascase numele Tau,

2) viie imparatia Ta,

3) facase voia Ta,

4) precum in ceruri asa si pre pamint.

5) Dane noaoa astazi, piinea cea spre fiinta,

6 ) si ne iarta noaoa gresalele noastre ,

7) precum si noi iertam gresitilor nostri,

8 ) si nu ne lasa pre noi in ispita

9) ci ne ibaveste de cel viclean. A Ta e imparatia si puterea si slava in vecii vecilor.Amin

-cuvintele subliniate ,de obicei le gasim prin carti schimbate,lucru care nu este posibil deoarece  altereaza intelegerea  si deci, puterea rugaciunii, transformindo dea dreptul in rugaciune dracilor pentru intruparea lor,la grija burtii ,la a da vina pe Dumnezeu- ca ne duce in  ispita –deci acceptarea destinului si totodata negarea libertatii, si la eliminarea probabilitatii de existenta a diavolilor.

Rugaciunea este gasita in urmatoarele versiuni:

-«Tatăl nostru Carele eşti în ceriuri, sfinţască-se numele Tău.

10. Vie împărăţiia Ta, fie voia Ta, precum înceriu, şi pre pămînt.

11. Pîinea noastră cea de toate zilele,dă-ne-o noao astăzi.

12. Şi ne iartă noao deatoriile noastre,precum şi noi iertăm deatornicilor noştri.

13. Şi nu ne duce pre noi în ispită, ci ne izbăveaşte de cel rău. Că a Ta easte împărăţiia şi putearea şi mărirea, în veaci. Amin!»

-Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;

Matei 6:10 Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.

Matei 6:11 Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;

Matei 6:12 Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

Matei 6:13 Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

-Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

Luca 11:3. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă în fiecare zi.

Luca 11:4. Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi înşine iertăm tuturor celor ce ne greşesc nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Deci so luam de la 0 cuvintul “carele”nu poate fi inlocuit cu- care -deoarece are o semnificatie mai complexa adica –persoana- care cu toate cele ale ei-, pe cind simplu- care- se refera doar la persoana.

2) “viie”aici nu ne putem lipsi de cel de al doilea- i -deoarece vine eliminat cel deal treilea inteles.deci simplu vie poate insemna ,sa vina,sau ca e vie si nu moarta,pe cind viie mai poate avea si intelesul sa inviie in noi imparatia, ceea ce este cel mai important de fapt sa intelegem.

4)si aici avem marea dilema “ceruri” si nu cer,caci daca zicem prima data ceruri dupa  cum marturiseste si apostolul ca a fost ridicat pina la al treilea cer, fiind mai multe ceruri, de ce sa schimbam apoi cu cer?care dintre ele?ca nu e specificat si daca dam problema spre rezolvare unei inteligente artificiale-compiuter in lipsa specificarii, care cer?el va alege pe primul, adica acesta pe care il vedem cu ochii trupesti ,cum zice tot aostolul prin care zboara stihiile si stapiniile acestei lumi, adica dracii. rezulta ca ne rugam Dumnezeului din ceruri sa ne dea noua draci precum in cer asa si pe pamint- grozavenie!si nimeni din super teologii de azi de se dau in barci  prin toate scolile, nu sezizeaza si nu corecteaza, gresala din cartile de rugaciuni de 12 ani de cind am facut prima oara observatia.e bine sa fim milostivi pina intrasemenea hal ,daca nu mai avem altceva de facut incit sa ne rugam si pentru draci, dar nu face cazul pacatosilor de rind caci aceasta este rugaciune precum am mai spus pentru incepatori si nu pentru cei desavirsiti, dupa cum marturiseste si patristica.si se mai mira unii cum vrajitorii folosesc aceasta  rugaciune cu succes sai insele pe fraieri ca si ei se roaga lui dumnezeu-care?!!!!ca sint multi…..

(va urma)

rugaciunea inimi”RUGATIVA NEINCETAT”-5-

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, rugaciunea inimii with tags , , , , , , , on ianuarie 15, 2010 by ariveronica

Catehumen a intrebat:

S-a scris “rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită” (Luca 22, 40), “rugaţi-vă neîncetat” (I Tes 5,17). Pe de altă parte Domnul ne învaţă: “Şi rugându-vă să nu grăiţi multe ca păgânii; că li se pare că, întru multă vorba lor vor fi auziţi. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a cere voi dela dânsul” (Matei 6, 7-8). Cum să înţeleg acestea? Să mă rog neîncetat şi să nu spun multe? Şi ce trebuie să-i cer Tatălui ceresc? Putem a ne ruga cu rugăciunea Tatăl nostru, neîncetat?
Domnul nostru Iisus Hristos şi Mântuitorul oamenilor, când se ruga, el se retragea în pustie, aparte de oameni şi chiar de ucenicii săi, şi ne-a învăţat şi pe noi aşa: “Iar tu când te rogi,intră în cămara ta şi, şi încuind uşa ta, roagă-te Tatălui tău celui întru ascuns, şi Tatăl tău cel ce vede în ascuns, va răsplăti ţie la arătare” (Matei 6,6). Cum putem noi a ne ruga, fiind în lume, şi neavând pustia la îndemână, şi mai ales cu rugăciune neîncetată? Trebuie să părăsim lumea şi să mergem la pustie, în retragere?
Mantuitorul n-a venit sa mântuiască lumea toata aşa gratis. Pare-mi-se că El aşteaptă să-i cerem. Cum sa-i cer? ca nu stiu sa cer? M-am invatat doar să repet nişte formule mentale. Odată m-am simţit aproape de El, şi n-am ştiut ce s-ai cer. Deatunci parcă sunt paralizat, şi nu mă simt în stare sa-L rog ceva, şi zic doar cu indiferenţa. Dă-mi Doamne ce stii tu ca este bine!
şi mai e ceva
Ca de multe ori mi-am zis .. că mă voi aşeza la rugăciune si am să încerc să strig către El, cumva .. da intr-un an întreg odata am încercat mai tare .. da m-am plictisit repede .. şi de atunci am făcut de câteva ori nişte genuflexiuni numite metanii sau am repetat mental niştre mantre cum fac yoghinii
în rest .. nimic .. numa deşertăciuni
si trec zilele

-“rugaţi-vă ca să nu cadeti în ispită”-traducere de literati-antihristi destia de se sparg in perfectiuni gramaticale si dupaia isi mai iau si titluri de teologi de parca are cineva nevoie de gramatica lor ca sa mearga la rai, ce e aia intrati?doar nu intram in supermercat? ca e plin de ispite supermercatu e altceva,  dar e prea limitat, ca nu numai in supermercat sint ispite.deci prin deductie logica,ispita e localizata in jos si nu in sus, adica vine de la diavol a carui locuinta e la iad-(ingerul cel cazut) si nu de la Dumnezeu,asa ca nu putem spune, ma intru in beci, ci ma cobor in beci.dar in beci( ispita) daca ma cobor o fac de buna voie si deci fac si atentie aceasta fiind ea insusi o rugaciune (atentia-trezvia de care vb.parintii) caci stiu ca e intuneric si pot sa si alunec pe scari e.t.c. asa ca am fost avertizati cu rugativa pentru a nu cadea, caci caderea poate fi atit de rea ca sa nu ne mai putem ridica rezultind de aici un pericol caruia i se potriveste un avertisment.(sa nu cadeti precum a cazut ingerul)

-“să nu grăiţi multe ca păgânii”-adica sa va adesati lui Dumnezeu si nu ca unuia ca voi care are nevoie sai spui ceti trebuie,ba chiar indeamna la intelepciune ca in putine cuvinte sa le ceri pe toate lasind pe Dumnezeu sati dea la momentul potrivit ceti este spre folos ca tu nu poti deslusi; altfel la ce ai mai avea nevoie sa te rogi, daca nu crezi ca El poate sati dea orice.

-cu rugaciunea “tatal nostru”nu se poate sa se roage nimeni neincetat, caci este pentru cei ce cad neincetat-pt.pacatosi si nu pentru cei ce siau curatat inima.si nu ca cei ce siau curatato nu mai fac sau nu ar mai fi pacatosi dar sau invatat sa steasga repede-neincetat pacatul pe care il fac,si astfel sa se mentina in lumina.

-cind Mintuitorul se retragea,o facea sa ne arate calea cea mai usoara ca stia ca suntem slabi asta nu inseamna ca in lume nu poti practica rugaciunea inimii(doar cind El scotea draci, nu se ruga?) insa este atuul celor mai tari si probati, acum insa toti sint impinsi catre aceasta rugaciune in lume, deoarece locurile tiam mai spus ,au ramas doar cele din fata.

-Si daca zice sa intri in camara ta intrascuns inseamna ca si acolo poti sa te retragi in pustie,caci inima omului este pustie fara de duhul lui Dumnezeu.

-Ba sintem mintuiti chiar gratis, numai sa voim ,ca nu putem sai platim cu nimic lui Dumnezeu, doar ce avem sa fie al nostru si sa nul fi primit  de la El mai inainte,iar faptele noastre demonstreaza ca voim cu adevarat si fara fapte vointa si credinta sint moarte .

-Exista si in cerinte o trinitate, adica :mai intii ceri cu gindul apoi cu gura si apoi cu fapta.de aceea si parintii mai intii psalmodiau cu gura si cu fapta :un exemplu-metanii ,ca sa intareasca, sa dea putere cit mai multa gindului, pe care sal impinga ca pe o sabie (vezi psaltirea numele Domnului sabie de foc) in inima  si sa taie de acolo toata necuratia,iar mai apoi sa apere intrarea sa nu mai intre nimic care sa lase murdarii inapoi.

-Poti sa compari rugaciunea si cu o formula dar ca sa fie cit mai eficace trebuie so imbunatatesti chiar deadreptul neincetat,si anume cind o repeti trebuie sa cugeti la semnificatia ei si sa aduni incontinuu ginduri (informatii), care sa intareasca credinta ta.citeodata cind ne simtim foarte departe de cum ar trebui sa fim trebuie sa repetam rugaciunea si mecanic caci dracu cauta sa ne faca so intrerupem,el neputind sa foloseasca anumite formule de rugaciune ,nici macar de finta, de aceea trebuie catehism ca sa stim cum si cui ne rugam.

-Un ava avea nu de mult timp un ucenic si a venit acesta la el intrun tirziu si ia zis:parinte eu vad ca nu ma pot ruga precum fratii, cu greu ma abtin la mincaruri, nu am mila ,nu am dragoste, nu sporesc nicicum si mam gindit ca rau am facut venind aici la tine si mai bine ma intorc in lume,ca si pe voi va necajesc. Si a zis ava lui:ba nu stai si fale pe toate de ca si cum leai avea.si dupa 30 de ani sa dus cu slava la Domnul, prefacinduse, iar 30 arata ca ajunsese la virsta barbatului desavirsit. Fiecare lucru pe care il facem, semnul crucii, metania si celelalte,trebuie facut incit dracii sa nu poata sa le faca si ei ,cum zici tu genoflexiuni, iar ca sa se arda si sa fuga in final,acesta lucrare pe care o faci trebuie sa contina tainele mintuirii sa ai cunoasterea despre cele ce le faci.

-Indiferenta la rugaciune vine din lipsa informatiei adevarate al lucrurului pe care il faci.nu esti singurul care face genoflexiuni toti fac de la cei mai mici pina la cei mai mari.celor mici,pentru prostime, li se mai pune si ca rugacine ,dar cei mai mari se inchina direct diavolului ,neinvatind pre prostime cum trebuieste sa practice.

Rugaciunea inimi ,devine ca o bomba atomica impotriva dracilor cind acumulind cit mai multa cunoastere despre Adevar in catehism putem sa srafulgeram cu gindul prin aceasta cunoastere cu viteza necunoscuta pe pamint;acea viteza ne poarta dincolo de timp in lumea cea vesnica.la oameni nu e cu putinta dar la Dumnezeu orice, deci sa batem sa ni de deschida sa cerem si ni se va da.mai intii sa scris sa batem (nu pe cineva cum se practica prin asa zisele biserici de toate culorile pe vechi si pe nou care iau la bataie pe oricine le sta in git ca le spune adevarul)ci pe noi insine sa ne batem cu toata constringerea(cu postul, cu dormitul pe jos, cu privegherea,e.t.c.)ca sa ni se deschida usa cea pietrificata a inimii si sa lasam pe Hriistos sa intre si sa faca lumina pe care trebuie sa ne straduim sa nu o stingem iara cu invidia lui cain.(va urma)

„rugativa neincetat”

Posted in rugaciunea inimii with tags , , , , , on decembrie 22, 2009 by ariveronica

Pt.catehumen

Nu tiam raspuns pina acum ca sati mai treaca pofta de a scrie cearsafuri pe blogul meu.tiam spus ca apreciez ca ai citit multe asta te ajuta sa verifici mai usor ca altii daca ce scriu eu aici e conform invataturii lui Hriistos,dar daca incepi sa dai lectii in timp ce te rogi cu- pacatosu-(vezi mai jos) te vei afla ca esti mincinos si nu ai cum sa te ridici.

Rugaciunea inimii este aceea despre care apostolul a scris ca prefera sa se roage cu 5 cuvinte.in aceste 5 cuvinte Doamne,Iisuse Hriistoase,fiul lui Dumnezeu,mintuiestema, pe mine pacatosu,este concentrata intreaga scriptura.deci oricine incepe sa se roage e bine sa cunoasca semnificatia ei caci altminteri e dificil sa o capete  si daca a capatato dupa mari sirguinte o pierde ca nu are cunostinta ce a capatat si aici e cel mai grav ca nerealizind caderea ajunge sa creada ca sta de vorba cu Dumnezeu. Hai sati explic prin deductie logica ca vad ca te duce capul la tot felul de dracii intelectuale.

Ce inseamna –Doamne-?vedem ca in vechiul testament,de vedeau inger,foc in rug pe Dumnezeu Tatal sau Fiul (zice David –Domnul Domnului meu-)se adresau cu Doamne,cind Iisus a vietuit pina la rastignire cu oamenii pe pamint il chemau Doamne,si mai apoi pina azi il chemam Doamne deci acest cuvint cuprinde Sfinta treime Tatal ,Fiul,si Duhul Sfint.acum care dintre acestia3 ne mintuie pre noi?scris e –fara de mine nu puteti face nimic-si aceasta a ziso Iisus Hriistos.mai departe :cine e acesta?fiul lui Dumnezeu.si cemi face mie ,sau mai bine zis ce inseamna acest cuvint-mintuieste-?simplu il despartim pe silabe:

min-de la mina

tu-de la ta

ies-de la iesirea(din egipt,sau mai bine zis din robia diavolului)

te-de la scoate

ma-de la mine

deci mina ta ma scoate pe mine din robia lui satan(caci acestuia se inchinau egiptenii)e frumos sa descoperim ca poetul are dreptate cind zice:limba noastrai limba sfinta limba vechilor cazanii ,pe care din nefericire au terfelito noi talmaci de ieri si de azi cu traducerile moderne si talmaciri dupa cum le place lor.mai departe ceo fi aia pacatosu ca ce scrie la dictionarul de limvistica nu prea ajuta la mintuire?

Pa -de la pamintul

ca-de la cauta

to-de la todeauna

su-de la sufletul

pamintul ,adica trupul,cauta todeauna sufletul sal traga in jos la cele pamintesti.deci cel ce se declara pe el pacatos se arata pe el celorlalti ca sa nu cumva sa fie luat de exemplu,  sau de bun si sfint ce face si zice el, ca este unul care e tirit de trupul lui catre iad.multi isi pun lozinca de pacatos dar nu stiu ce zic si se fac de ris.deci ia aminte sa nuti treaca prin cap sa scurtezi rugaciunea ,caci aceasta este  a celor mai incercati si care nu se mai tem sa se ia de git cu dracii .deci straduiestete sa o spui intreaga constietizind fiecare cuvint….(va urma)

Comentariu pe scurt la evanghelia samarineanului

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, evanghelii-tilcuiri with tags , , , on decembrie 6, 2009 by ariveronica

Comentariu pe scurt la evanghelia samarineanului ,omagiu prietenilor lui Hriistos de pretutindeni.-trebuie sa specificam ca textul e luat dintro evanghelie in limba veche romineasca de la 1914 tiparita pe vremea lui carol I regele rominiei la cererea fiului sau mihai care primise credinta ortodoxa-

Un om-de aici inteleg ca poate fi o femeie,poate fi un barbat caci mai intii Dumnezeu a facut om(evanghelia marturiseste ca eva era inauntru lui adam) ,”oarecareleinteleg mai departe prin –oarecare -ca poate fi tinar sau invirsta, ,scolit sau nescolit, plugar sau preot iar prin-le– (care nu mai exista in limba moderna de azi)acele lucruri  care il circondeaza pe acel om materiale sau spirituale,bogat sau sarac;”se pogora”(este un cuvint vechi care explica exact modul prin care sa intrupat Iisus Hriistos din fecioara Maria prin Duhul Sfint datatorul de viata)deci se intel. o persoana spirituala si nu se poate inlocui cu se cobora caci de coborit putem-pe scari,de la munte, dintrun oras intraltul, iar de pogorit mai intii  numai in duh este cu putinta. “din ierusalim in ierihondeci nu de la ierusalim la vale la ierihon,cum ar fi logic literar,ci din– adica dinauntru orasului -celui ceresc,-ierusalimul cel de sus,in-adica inauntru(mijlocul,profunzimea) faradelegilor ierihonului (iadului-material sau spiritual ori amindoua in acelasi timp, constienti fiind sau nu de aflarea in acea stare)”si a cazut in tilhari nu intre ei(sau in mijlocul lor)ci in ei,deci acela a gresit caci sia asimilat prin gindire-a intrat in starea de tilhar(pacatul il facem mai intii cu gindul chiar daca zicem am facut fara sa ma gindesc,gindirea a fost ca un flash de scurta durata-fara a se repeta si am uitat),sa facut tilhar in spirit si aceasta e o cadere de la o stare la alta(si au cazut lucifer si toti ce au urmat lui din ceruri(dintru lumina),prefacinduse in draci intunecati-si a zis arhanghelul Mihail:sa stam bine sa stam cu frica…si a incetat caderea(cind a zis Dumnezeu sa facem om dupa chip si asemanarea noastra lucifer care era mai marele ingerilor a zis ca el nu va sluji niciodata omului caci fiind el aproape de Dumnezeu (aflinduse in lumina)a vazut slabiciunea omului si ca avea sa greseasca deci prin judecata(despre ea vom detalia in cartea despre rugaciunea inimi) a luat locul lui Dumnezeu si sa trezit ca nu mai asculta de el ,prin neascultare sau dezbracat de duhul lui  Dumnezeu si au primit haina intunericului,a necunoasterii adevarului,a iluziei.(se poate intimpla ca din cei nebotezati sa fie  luminati de Duhul datorita faptelor celor placute la fata lui Dumnezeu lumina care duce intodeauna prin aprofundarea invataturii crestine-catehism la botez) in cele mai multe cazuri, unei caderi spirituale fara de voie urmeaza si caderea fizica spre atentionarea noastra, ca nu umblam cum trebuie la fata lui Dumnezeu;dar mai e si o alta-cadere de buna voie-a celor foarte experimentati sau desavirsiti si aceasta se observa la nebuni pt. Hriistos,acestia fiind foarte  intariti se prefaceau ca sint cazuti,facind cu trupul multe mascarii care pareau pacate in ochi celor trupesti,dar raminind neclintiti in Duhul;de aceea si Hriistos ia iubit cu iubire eterna caci ei au copiat intocmai pe Mintuitorul lor care a fot primul nebun,care Dumnezeu fiind sa pogorit in trup de carne spre a ne invata pre noi cum sa devenim biserici vii;care fara de pacat fiind minca la masa cu vamesii si curvele, de multe ori calca legea,dar nu ca sa o nedreptateasca ci sa o intareasca in duh spre a fi inteleasa in viitor mai mult in duh decit in litera dupa puterea(straduinta) fiecaruia. Orice lucru nebunesc si fara explicatie imediata pe care il facea,avea sa aibe o explicatie si un sens spiritual fara limite in viitor;ca atunci cind scria cu de degetul pe pamint in sinagoga,nu facea altceva decit sa scrie in inimile noasre  legea cea noua,taind inima  imprejur si separinduo de lumea materiala caci acolo  a binevoit dintodeauna sa locuiasca-in inimile noastre. ”cariisi nu care-precum in traducerile evangheliilor modere caci fiecare dintre aceste cuvinte inseamna altceva-carii inseamna ca orice fel de tilhari fizici sau spirituali ar face o fapta ca asta(adica chiar si noi insine-chiar daca tilhariile sunt mici tot tilharii ramin si de la cele mici inconstiente suntem atrasi sa facem din ce in ce mai mari,tocmai pentru ca nu le luam in seama si nu le marturisim), iar care specifica numai pe acestia din cazul de fata,fara a lasa loc de intelegere in duh,deci blocheaza si ramine doar intelesul in litera-fariseic, adica aceia au facut dar noua nu ni se potriveste, ca daca am fi fost in locul lor am fi fost mai buni-si aici observam subtirimea  mindriei care ne patrunde aproape imperceptibil. ”dezbracindul pre elinteleg ca nu lau recunoscut a fi de al lor ci ca unul imbracat intro haina straina ca sa se ascunda (precum adam si eva la rai sau rusinat si sau ascuns ca sau vazut pe ei in gresala goi dezbreacati de haina de lumina pe care nu au constietizato deoarece nu cunoscusera inca raul(despre bine si rau si taina libertatii omului vom detalia in alta carte) si nici pe Cel ce ia creat,in cazul nebunilor pt.Hriistos, bataia de multe ori pina la moarte de la draci si de la oameni pe nedrept  nu facea decit sa le adaoge slava si rasplata mai mare la rai si chiar pe pamint de multe ori- exemplu: sf.andrei murind (paminteste)de frig inghetat,sa invrednicit de vederile cerurilor si inapoiata ia fost viata (paminteasca),pentru  a marturisi si noua, dar mai ales pentru a creste si mai mult in desavirsire,caci pt.aceasta traim aceasta viata,pentru cistidarea unui loc cit mai aproape sau mai bine zis al cunoaste cit mai bine pe Dumnezeu) – nu pentru faptul ca erau dezbracati sau rusinat (adm si eva) ci pentru ca au gresit si prin aceasta dezbracinduse de haina de lumina a duhului lea ramas numai vederea ochilor celor de carne necurata deoarece influentata de spiritul cel rau care sa facut stapin asupra-mintii-care fiind alungata din inima sa aflat orbecaind in intunericul cel din afara-de aceea sf.parinti vorbesc de rugaciunea mintii care trebuieste impinsa inapoi in inima la locul ei dintru inceput;deci  gresala neascultarii lea deschis  ochii si au vazut ca erau goi sau mai bine zis leau inchis ochii cei serafimici ai duhului raminind cu cei trupesti-materiali si fiind nevoiti sa puna inceput spre deoseb. binelui si a raului,a se curati spre al cunoaste-vedea pe Dumnezeul cel Adevarat in toata maretia lui,care nea facut pre noi si nu noi pre el,aducindune de la intuneric la lumina.de aici e clar ca nimeni din cei ce aleg raul constient sau inconstient nu au cum sal vada pe Dumnezeu fara fapte de sacrificiu prin care intarim credinta noastra, a crede nu numai cu mintea,ceea ce este pamintesc,ci neaparat trebuie sa ajungem a crede cu inima pt. a pasi in viata cea vesnica si a fi totdeauna cu Cel ce nea daruito; asa ca lau dezbracat ca sal arate cine e de fapt.pre si nu pe ca in traducerile moderne;pre inseamna si prin prejur ca poate avea camile,slugi, e.t.c. si prinauntru-adica de puterea fizica si spirituala, iar-pe se refera numai la persoana fizica-adica pe acel trup.”si ranindul sau dus lasindul abia viuprin ranindul inteleg  dezbracarea fortata de haina de tilhar,din abia viu inteleg ca lau dezbracat complet de tot ce avea afara de suflet(precum sa scris la iov/de sufletul lui sa nu te atingi/).prin dezbracarea completa se intelege ca acel om isi lipise acea haina de el deci intrase desavirsit in acea stare de tilhar.(trebuie sa specificam ca tot omul a fost creat bun in principiu”chip si asemanarea Noastra”de aceea cine e pamintesc trupesc material este inevitabil tilhar si va fi dezbracat mai devreme sau mai tirziu de haina temporara si care nui apartine din principiu dar care poate deveni eterna prin dezbracarea de buna voie-si acesta e principiul crestinismului la care concluzionare se ajunge dupa catehism) ”si sa intimplat de a trecut un preot oarecare pre calea aceeapreot oarecare,adica de oricare din cele 9 trepte ale ierarhiei;iar pre nu poate fi inlocuit cu pe care limiteaza intelegerea-la pe drumul acela-iar pre se poate intelege si ca fiind prin imprejurimi,a luat cunostinta de situatia aceea.”si vazindul pre dinsuladica vazinduse pe el insusi intro astfel de situatie si avind confirmarea ca asa este si nu altfel”a trecut pe alatureasa facut ca nu intelege,ca na auzit si na vazut bine,sau sia gasit scuza ca nu e treaba lui,ca el trebuie sa se roage,sau ca e neputincios si sarac si nu are posibil., sau ca se teme sa nusi ia si el bataie ajutindul pe acela,sau ca nu are blagoslovenie si oricare alte motive.”iar un samarinean mergind pre calepre adica prin zona  fiind acesta- considerat un om pacatos caci in samaria au parasit pe Dumnezeu si sau facut inghinatori la idoli,insa mai apoi au primit pe Hriistos si cuvintul lui;a auzind de situatia acelui om”a venit la el si vazindul”deci sa dus sasi adevereasca cele auzite si intelegind situatia puinduse in locul aceluia “i sa facut mila si apropiinduse” deci sa gindit cum ar fi de sar afla si el intro astfel de situatie si prin apropiere inteleg ca sa facut frate de suferinta cu acela, si “a legat ranele lui”adica la intarit ca sa nu deznadaj- duiasca si sa se piarda sufletul lui”turnind undelemn si vin;”imuind inima lui si curatinduio,indepartind indoielile si smintelile,aducindul la starea de pocainta, dindui putere ingrijinduse de el din toate punctele de vedere ca sa reziste mortii ”si puindul pre dobitocul lui la dus” puindul un cuvint vechi,diferit de punindul,si  anume nu numai ca la pus dar mult mai mult adica ca a voit dintru toata fiinta lui sa faca acel act.pre dobitocul si nu pe animalul inseamna ca si pe animal-cal,magar e.t.c.,dar in acelasi timp dobitocul poate fi chiar el sarac fiind si  smerit,caci la starea de dobitoc ajunge cineva care nu are de niciunele si asteapta de la Dumnezeu sa se ingrijeasca de el nepunindusi problema zilei de miine,(mai e si un alt inteles,adica unul care traieste precum animalele).deci putea sal ia in spate sau sal traineze cumva dupa el.”la o casa de oaspeti” biserica, minastire,caci cine poate primi oaspeti decit numai cine traieste in bine,deci in lumina lui Dumnezeu.”si a purtat grija de el”adica la asigurat ca merge pe calea cea buna”si a doua zi iesind”din groapa-capcana caderii acelui om in care el a intrat ca sal scoata”si scotind doi dinari”(ca si cei doi bani ai vaduvei sarace)adica reprezentarea trupului si a sufletului pe care el lea riscat pentru salvarea acelui om”a dat gazdei si a zis lui poarta grija de dinsul;” preotului,staretului a dat gazdei marturia sacrificiului lui zicindui sal pazeasca, sal calauzeasca in  pastrarea duhului lui Dumnezeu,”si orice vei mai cheltui eu cind ma voi intoarce,”deci orice va suferi ca sal pazeasca pe acesta pe calea cea buna cind se va intoarce(-de unde sa se intoarca?)caci daca calea in duh reprezinta aceasta viata!cine sa intors vreodata din lumea cealalta?-afara numai decit cei vii;si mai intii Hriistos care pururea se intoarce catre noi ori de cite ori il chemam intru  pocainta,preasfinta lui Maica impreuna cu toti sfintii si toate puterile ingeresti servitorii cei minunati ai lui Dumnezeu.deci iata ce ne face pe noi vii si eterni si ca sa odihneasca peste noi Duhul cel Sfint pururea.-sacrificiul-  faptul ca sintem gata sa ne dam viata pentru Hriistos ori de cite ori el ne o cere,iar cerinta e intodeauna cind putem sa facem fapta cea buna:aceasta ne face sa fim ortodocsi si nu numai faptul ca am fost botezati dupa traditie.-scris e ca faptele voastre va vor arata pre voi de sunteti urmasi ai lui Hriistos si nu pecetea botezului de care ne lepadam  prin faptele cele nelegiuite,si mai mare pacat avem decit cei nebotezati ca am stiut si nam facut. ”voiu da tie.” voiu si nu iti voi da inseamna  ca voiesc si nu imi pare rau,deci e si o fagaduinta,o asigurare ca asa va fi si nu altfel,pe cind iti voi,ramine doar o promisiune fara finalizare (Dumnezeu priveste intotdeauna scopul final al oricarei actiuni, numai ca pe El nul putem insela niciodata,nici ne putem intoarce de la promisiunile facute caci aceasta ne separa pe noi inevitabil de lumina calauzitoare a Duhului)nimeni nu poate spune voiu decit numai in Duh caci acest cuvint arata puterea de a infaptui cele spuse,de cunoastere, de marturisire a lui Hriistos cu inima, fapt spre care ar trebui sa tindem cu totii….nu ne putem numi pe noi insine sfinti in aceasta viata,dar trebuie sa facem orice ca sa devenim in ceea ce va sa viie,caci porunca avem “fiti sinti ca eu sfint sunt”-aceasta prunca fiind cea mai mare dintre toate.

+iudita, seprembr.2009

…………Despre ascultarea cea dupa Dumnezeu-din patericul egiptean:

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, patericul egiptean-tilcuiri with tags , , , , , , , on decembrie 6, 2009 by ariveronica

Pentru avva Ioan, ucenicul lui avva Pavel

Se spunea despre avva Ioan, ucenicul lui avva Pavel, că avea mare ascultare. „Că erau într-un loc mormânturi şi locuia acolo o leoaică;” iar bătrânul a văzut în locul acela balegi de bou(de cămilă în alte cărţi mai vechi) şi zicea lui Ioan să se ducă să le aducă. Iar el i-a zis: dar ce voi face, avvo, pentru leoaică? Bătrânul glumind a zis: de va veni asupra ta, leag-o şi o adu aici! Deci, s-a dus fratele acolo „seara” şi iată a venit leoaica asupra lui. Iar el, după „cuvântul” bătrânului, s-a repezit să o prindă şi a fugit leoaica. Şi alergând după ea, zicea: aşteaptă părintele meu să te leg. Şi prinzând-o a legat-o. Şi se necăjea bătrânul şi şedea aşteptându-l. Şi iată a venit,  ţinând leoaica legată. Văzând bătrânul, s-a minunat. Şi vrând să-l smerească, L-a lovit zicând: nebunule! Câine nebun mi-ai adus aici? Şi a dezlegat-o îndată bătrânul şi a slobozit-o să se ducă.

Acest cuvînt,ca şi altele dealtfel,sau scris pentru vremurile cele de pe urmă ca nu cumva să se zică că nea părăsit Dumnezeu  în lipsa de duhovnici(purtători de duh),deci oricine voieşte să făptuiască au călăuze pe sf. Părinţi şi negreşit nu se vor pierde.iar lipsa de duhovnici se datorează faptului că noi am părăsit pe Dumnezeu şi nu El pe noi.

Aici avem doi părinţi la două trepte diferite pe calea desăvîrşirii,deaceia am şi separat cu culorile roşu (inclinat) şi violet (ingrosat) pe fiecare,iar galben (intre ghilimele) e ceea ce face diferenţa dintre ei;si anume-moartea.ucenicul,cu care ne putem înfrăţii şi noi-adică săi luăm ezemplu,se află biruind pentru a doua oară moartea(si am insemnat cu roşu,căci e la nivelul primei mucenicii),bătrînul o biruise definitiv căci e gata să moară în orice clipă,ajunsese să cunoască dragostea lui Dumnezeu,deci mucenicia lui nu mai are limite şi de aceea am însemnat cu violet.să clarificăm că nu ascultarea de bătrînul-ci de cuvîntul bătrînului-fiind el purtător de duh,grăia cuvîntul lui Dumnezeu,mai departe:ucenicul a întrebat,nefiind el la înălţimea desăvîrşirii părintelui său,de aici reiese că leoaica mînca oameni.însă orice întrebare denotă o subţire mîndrie,căci în loc să ceară rugăciune de acoperire cu întrebarea nu a făcut decît să ceară socoteală părintelui,că adică-a uitat că leoaica mănincă oameni!? şi invidie că numai pe tine nu te mănîncă drept care spunemi ce să fac cu ea.observăm cum invidia stă întotdeauna la baza a tot păcatul numai că e aproape imperceptibilă în majoritatea cazurilor.prin aceste păcate foarte mici dar în realitate foarte mari,ucenicul şia atras ispita căci părintele la trimis la un lucru imposibil de înfăptuit în lumea materială.înţelegînd el că a greşit(căci toată ziua a lucrat-adică a făcut rugăciune)spre seară,adică văzînduse la apusul vieţii pămînteşti sa pregătit să iasă(din trup)după cuvînt,îndreptînduse spre cimitir unde îl aştepta leoaica adică diavolul la trecerea prin vămi.aşa că cu groază şi lacrimi socotinduşi tote păcatele plîngînd pentru ele,un singur lucru rămînîndui că nu a păzit cuvîntul bărînului,deci se gîndea măcar săi arate lui Dumnezeu că el a încercat să o prindă pe leoaică,dar,ea la mîncat.aşa că văzînd că vine asupra lui,sa repezit să o prindă pînă ce va fi mîncat.aici vedem cum frica de răspunsul ce avea să dea la judecată a biruit frica de leoaică în lumea materială;deci temînduse de Dumnezeu şi leoaica sa temut de el şi fugea.de voim să se teamă duşmanii de noi şi noi trebuie a ne teme să nu greşim la faţa lui Dumnezeu,să putem da răspuns pentru toate.şi mîndrinduse el iarăşi(căci a obosit)-de aceea auzim în biseric㔺i iarăşi şi iarăşi cu pace Domnului să ne rugăm”adică să nu ne pierdem duhul şi iarăşi să punem inceput-alergînd după leoaică,a zis luişi-stai(pînă cînd vei păcătui) că aşteaptă Dumnezeu să intri pe poarta raiului,a zis părintele să te leg(adică pe diavol) deci credinţa că pazind cuvîntul la mîntuit.însă leoaica nu a stat,nu la ascultat,pînă ce nu sa văzut in siguranţă căci auzind că va fi dusă la părintele care cunoştea dragostea sa lăsat legată ştiind că acesta avea să o elibereze,precum nici Hriistos nu ia legat pe diavoli trimiţîndui în iad ci ia lăsat liberi voii lor de a intra în porci.un simplu-stai-şi nu mai păcătui nui de ajuns,căci trebuie să ne smerim şi să mărturisim pe cel ce ne păzeşte pre cale,deci să ne aducem aminte de cel ce ne învaţă să purtăm putere şi săl mărturisim, căci pe Hriistos în adevăr îl pomenim şi iată El va fi cu noi prin el,cel ce ne învaţă.iară cei ce îşi asumă loruşi vre un lucru,ştiut să le fie clar că se înşeală şi nici o putere nu capătă şi nici unde nu ştiu a merge ci orbecăie în iluzia întunericului dumnezeului creat după placul lor,căci mulţi hristoşi se vor arăta…celor ceşi fac voia, chiar de se vor întilni cu cel Adevărat precum dracii,nu voiesc săl recunoască căci voia lor este ocupată şi vor trece pe alăturea,nevăzînd şi neauzind.întorcîndune la începutul textului trebuie să mai detaliem puţin pentru a nu se crede că e umplutură,ci tot ce sa scris are un înţeles tainic de aceea sa scris să nu se modifice nici măcar o cîrta sau o iota(punct sau virgulă)ci cei ce aveau să traduca era musai să fie purtatori de duh pentru a traduce cu cuvinte care să nu blocheze înţelesul tainic.aşa că acel bou sau cămilă din cimitir putea fi chiar unul care trăia precum animalele-adică fără nici o grijă gata sa sufere orice aversitate (bătaie) precum boul,să se hrănească doar cu strictul necesar precum camila bea din cocoaşa ei atit cît îi trebuie,iar faptul că se balega acolo arată că vieţuia acolo-lîngă morminte ca săşi aducă aminte aşi plînge păcatele,de ceasul morţii-ca un mort.deci trimiţindul pe ucenic după baligi la trimis să ia aminte la acel fel de vieţuire.”şi prinzîndo a legato”deci cu alte cuvinte controla rugăciunea  căci putea să o scape. iar necăjala bătrînului nu este ca a noastră ci se ruga cu rugăciune mare care ajungea la tronul lui Hriistos căci şedea,şi aştepta răspuns cu nădejde întru răbdare ştiind că rugăciunea lui va fi auzită,că putea să se ducă după el în cimitir. şi iată ucenicul,a venit pre calea sfinţilor ţinînd dreapta socoteală,iar minunarea bătrînului nu este precum neam mira noi,ci sa aflat in faţa unei adevărate minuni nu pentru că ar fi adus leoaica legată, ci pentru că a văzut pe ucenicul biruitor crescînd în duhul că acestea sunt minunile cele mai mari după cum mărturiseşte sf. Varsanufie cel Mare deşi nouă ni se pare la prima vedere minunea ucenicului mai mare dar în realitate totul se datorează bătrînului.voind săi ficseze smerenia definitiv adică să rabde şi pe nedrept căci întru aceasta se cîştigă puterea,la lovit zicîndui- nebunule(după Hriistos) drac legat miai adus aici şi la dezlegat lăsîndul în voia lui Dumnezeu.iar această ultimă parte o vom detalia mai mult în”despre rugăciunea inimii şi păstrarea ei”după cum puteţi să luaţi aminte,voi ăştia cu articole tari,luavar muma pădurii şi cuvioasa pustiei orice călcare de cuvînt duce inevitabil la lipsirea de duh Sfînt şi mai bună e moartea mîncaţi de leoaică decît lepădarea duhului Sfint;şi să nu vă văitaţi că nu aveţi de cine să faceţi ascultare că voi aţi sodomi şi gomori pe oricine dacă nu puteţi fizic măcar spiritual că e la modă,doar sînteţi căutatori sinceri ai adevărului…………