Arhivă pentru tilcuiri

Intrebari&raspunsuri-tilcuiri

Posted in Apocalipsa - tilcuiri, Comentariile mele la Sfanta tradiţie, INTREBARI&RASPUNSURI with tags , , , on Mai 19, 2011 by ariveronica

Catehumen:

“Destoinic iaste Mielul cel omorît să ia puteare şi bogăţie şi înţelepciune şi tărime şi cinste şi slavă şi blagoslovenie”

+Iudita:

Mielul poate fi  orice calugar adevarat care urmeaza intocmai lui Hriistos,iar destoinic foarte bine pregatit.

aduti aminte ce zic scriprurile despre Maica Domnului, caci ea iubind atit de mult starea acelei fecioare despre care vorbeau profetiile, cu atit de imensa umilinta ca voia sa fie serva ei numai de ar intilnio, sa aflat fiind ea insusi cea aleasa caci sa ales singura cu nemasurata ei iubire.nu ca altcineva nar fi putut ajunge caci nu este predestinare cum multi au tendinta sa creada ,  dar la o asa iubire numai ea a ajuns la vremea ei; si azi de ar ajunge altcineva la acelas nivel, locul e ocupat, deaceea trebuie fiecare sa intrebe si sa caute sa afle ce ii ieste lui mai bine caci nu stie ce locuri mai sint libere si care i sar potrivi lui cel mai bine.
Catehumen:

Ce este cinstea şi ce este slava? Cum se dă cinstea şi cum se dă slava?

+Iudita

Cinstea e ceva foarte complex, sa zicem asa onoarea ortodoxa aici pot sati dau un exemplu insa onoare ortodoxa o poate avea doar cel ce a fost catehizat cum trebuie si deci nimeni nu mai poate smulge de la el adevarul decit numai de se leapada de la el insusi,adica stiind ce este bine si facind raul,aceasta virtute este extrem de rara in ziua de azi …..
Catehumen:

Despre cinste am că se dă sfinţilor şi icoanelor şi moaştelor. Celor din vechime li s-a zis: cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta… iar mai pe urmă a lăsat Dumnezeu că: mamă şi frate e oricine care face voia Tatălui ceresc
Iar după ce a risipit Dumnezeu idolatria cea văzută de pe pămînt, prin sfinţii apostoli, mucenici, părinţi, li s-a părut unora că icoanele şi moaştele sfinţilor nu trebuie cinstite, după cuvîntul din vechime “să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare” lăsat celor scoşi dintre egiptenii închinători la şerpi, la soare, la idoli, halucinaţii, etc .. şi atunci sfinţii părinţi au vorbit despre cinstirea icoanelor

+Iudita: (este purtarea de grije, ca ceea ce ele simnifica sa nu fie uitat denaturat,schimbat si precum acea icoana are pe ea reprezentate simboluri ale tainelor crestine si nu trebuie scoase sau sterse ca atunci se uriteste si saraceste icoana asa si crestinul trebuie sa se pazeasca sa nu piarda nimic din credinta lui ci sa caute so impodobeasca so infrumuseteze,deci cinstirea este acea fapta care demonstreaza  spoririea spirituala  si nu poate sa se manifeste la cei ce nu sporesc -pe scurt cind cineva e cinstitor e o certitudine ca sporeste spiritual ca este pe cale de a deveni un adevarat crestin)

Catehumen:

si , moaştelor..
cum se aduce această cinstire? e aducere aminte, cercetare, mărturisire a faptelor celor din icoană, închinare prin plecarea genunchilor? ai zis ca în duh sînt mai multe feluri de închinări sau închinăciuni ..

+Iudita:

(felurimea inchinarilor difera de nivelul spiritual si motivul pentru care ne inchinam,acestea nu inseamna cinstire.poate in cazuri mai speciale)  Catehumen:

că îngerul din apocalipsă l-a oprit pe sf Ioan să-i aducă închinare, ci lui Dumnezeu să i se închine 

+Iudita:

(aceasta e o dovada clara ca era Ingerul lui Dunmezeu caci diavolul nu ar fi spus asta dar si un prilej ca sa creasca prin neacceptarea a ceea ce nu i se cuvine deci o atentionare tainica pentru noi ca o tentatie poate veni chiar din partea cuiva bineintentionat care se afla crescind din putere in putere; si trebuie refuzata) aici mai adaog un detaliu foarte important pentru ca acesta este un exemplu clar de ce nu trebuie sa idolatrizam pe duhovnici ,sfinti,ingeri, deoarece ne intindem singuri valul intunecarii, caci idolatria inseamna mindrie. acea siduranta ca duhovnicul e sfint(de ex.) ma aduce in starea de a sti, a cunoaste deci asemenea lui Dumnezeu si iata ca iam luat locul intrun mod foarte subtil nesimtitor. REZULTA CA CEEA IN CARE TREBUIE SA RAMINEM E INTREBAREA PERMANENTA LUCRU PE CARE NICI ADAM NU LA FACUT  ATRAGINDUSI CADEREA SI MAI APOI NEPUTINTA RIDICARII IMEDIATE.
Catehumen:

Şi cum se cade să dau slavă lui Dumnezeu?

+Iudita:

Nu poti de nu se odihneste peste tine Duhul Sfint,caci Slava e din esenta Lui Dumnezeu si deci ea nu poate ramine decit unde locuieste El in esenta. Catehumen:

De a da slavă sfinţilor în ortodoxie n-am auzit (poate mai nou, da)

+Iudita:

nu se poate da ceva Celui ce e datatorul acelui ceva..

Catehumen:

slavă e aceeaşi cu mărire? .. că se zice “mărire Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh” şi “slavă Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh

+Iudita

(marire cind exprimam dorinta de a se marii puterea in noi si imparatia,iar slava mai are si intelesul de datorita , de recunostinta,dar nu trebuie sa inlocuiasca intelesul principal ) ..

Catehumen:

iar mărirea e mă recunoaşte pe mine cu cele ale mele mici, iar pe Dumnezeu cu cele ale Sale mari?

+Iudita

..asta e prostie pe care o poate scorni doar un invidios – cel peste care odihneste Duhul poarta in el si imparatia (raiul si iadul)deci prin deductie logica numi pare unul ca acesta asa de mic.deci tu nu trebuie sa te recunosti ci sa te vezi cum esti acum ca doar sper ca nu voiesti sa ramii asa!
Catehumen:

slavă înseamnă laudă? că în bibliile noi scrie scrie:
“cel care vorbeşte de la sine îşi caută slava sa”, “cum puteţi voi să credeţi, cînd primiţi slavă unii de la alţii” +Iudita:(e gresit ) iar în scriptură veche scrie “cela ce grăiaşte de sine laudă şie caută”, “cum puteţi voi creade, aşteptînd laudă unul de la alalt, şi slava carea-i numai de la Dumnezău nu căutaţi”+Iudita :..(-adica nu cautati sa fiti biserici vii) din scriptura veche îmi rezultă că lauda e omenească iar slava e de la Dumnezeu .. si mai poate da slavă omul lui Dumnezeu sau poate doar să aducă laudă? +Iudita:(poate unui alt om a lui Dumnezeu dar nu prin vorbe )
se poate pune în cuvinte ce simte cel ce dă slavă lui Dumnezeu în adevăr? PAZESTE TOATA LEGEA.orice se poate pune in cuvinte problema e ca pentru cine? nu e interesat nimen sa inteleaga…tot ce sa scris spus e pentru ca au fost cei ce au voit sa implineasca toata legea.

Anunțuri

RUGACIUNEA-Tatal Nostru-IV-pentru o intelegere mai amanuntita

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, Despre rugăciune, INTREBARI&RASPUNSURI with tags , , , , , , on Mai 3, 2011 by ariveronica

Catehumen-

Dupa ce sf Ioan Botezatorul la botezat pe Mantuitorul scrie ca “văzu Duhul lui Dumnedzeu pogorînd ca un porumb şi viind spre El”
iar apoi scrie “Atuncea Iisus dus fu de Duhul în pustie, să Să ispitească de diavolul”.

+Iudita-

Mai intii traducerea este gresita deoarece lasa loc de deraieri din  adevar.

Deci in loc de- Sa se ispiteasca- este corect “Sa se cerce”

Apoi tiam mai spus da tia intrat pe urechi si tia iesit pe nas, ca la toti mindrutii de altfel,ca la un anumit nivel de rugaciune este si optiunea de a alege sa cazi de buna voie.

Insusi pogorirea Lui Dumnezeu pre pamint in trup vorbeste despre asta celor ce au urechi sa auda.

Aceasta alegere este a acelor razboinici cei mai puternici ce sau aflat vreodata pre pamint; cei ce sau dus la Domnul stau pururea linga tronul Lui si orice cer de la El le este dat.Fetele lor nu se pot vedea ,asa precum si Domnul a zis “fata mea nimeni nu a vazuto” din cauza stralucirii puterii ce se afla in ei.deci nu ca ar fi interzis cuiva sa vada acestea dar trebuie ca sa aibe in el aceeasi putere pentru acea vedere;de unde rezulta ca de voiesti sa ramii intru smerenie ceartate pre tine pururea ca esti orb sati deschida Dumnezeul minunilor ochii sa poti vedea cea ce mintea nu poate imagina.

 

Catehumen-

La punctul 8 in tilcuire ai scris ca Dumnezeu nu duce in ispita. Dar aici scrie ca Dumnezeu Duhul Sfînt L-a dus pe Mântuitorul ca Să fie ispitit. Iar ispitele au venit de la diavolul. Eu înteleg de aicea ca e voia lui Dumnezeu ca firea omului sa treaca prin ispitele care vin de la diavol.

+Iudita-

Ispitele nu vin de la diavol,ci omul se ispiteste singur cu rautatea si necredinta lui asemaninduse diavolului dar si mai rau decit acesta.

In cazul caderii de buna voie nu este din rautate ci o cercare (cercetare)a celor mai incercati de a intelege cu inima bunatatea lui Dumnezeu.

El sa facut ca unul dintre noi pentru a ne invata cum sa iesim din aceasta:cind a zis-“de voiesti treaca de la mine paharul acesta”deci sa facut ca si cum sar teme prin aceasta atragindusi ispita si pregatindusi caderea de buna voie.

Daca ispitele ar veni de la diavol ar insemna sal recunosti de dumnezeu ceea ce este gresit, caci Dumnezeu, zice psaltirea “putere vam dat sa fitii Dumnezei si voi precum dobitoacele vietuiti”deci tu cind alegi gresit il chemi pe diavol cu ispita pe masura greselii tale si aceasta ti se pare grea deoarece nu vrei sa vezi gravitatea greselii tale.de unde rezulta ca nici insusi Dumnezeu nu mai are putere asupra ta deoarece tia daruit libertatea de a alege.

De aceea noi ne rugam Lui caci stim ca de la El suntem si nu voim sa ne despartim in veci de El,asa ca rugaciunea este o marturie a celor liberi;si cei ce sunt sclavii propriilor pofte nu se roaga de fel.

Atunci cind omul recunoaste (marturiseste) gravitatea greselii lui pedeapsa i se pare mica si deci poate trece cu usurinta peste ispita,calcind pe aspida si vasilic precum sa scris.

Dumnezeu nu mai are vointa asupra ta atita timp ce tia daruit libertatea,ci in vointa ta sta totul.

Catehumen-

Care e folosul ispitei? Ca spui ca tot El, Hriistos, e cel ce biruie pt mine, ca fara El nu pot face nimic. Deci biruind ispitele cu puterea Lui, biruintele Lui mi le da mie? Ce inseamna cresterea “din putere in putere”? Ca puterea cu care El biruie prin mine sau pt mine e din ce in ce mai mare? Si sa cunosc din ce in ce mai mult pe Domnul, vazind marea lui putere pe care o arata sub ochii mei?

+Iudita-

Ispita in sinea ei nu are folos,de aceea nici nu va dura in vesnicie.

El biruie pentru tine la inceput cit esti inca mic apoi pe masura ce puterea Lui este in tine esti din ce in ce mai liber sa faci ce voiesti cu ea de aceea esti cercat(ispitit de nevoie) sau te cerci (ispitit de buna voie)singur daca ai facut bine ce trebuia sa faci cu ea.tiam mai spus ca trebuie sa te lepezi de ideologia marxista de a da vina pe diavol ,ca pe Dumnezeu dai vina in final.

Creste din putere in putere acel ce nu foloseste puterea dupa pofta lui ci lasa pe Dumnezeu so foloseasca caci El stie cei binele si raul fara putinta de a gresi; de aceea El ii adaoga peste sii da mai multa ca inainte deoarece a demonstrat ca e unul ce nu voieste sa gresasca.

 

Din ultima intrebare se vede invidia ta catre Dumnezeu si dorinta luciferica de a fi deasupra lui,caci zici- pe care o arata sub ochii mei deci rezulta ca tu esti mai puternic ca El si deci nu ti se pare interesanta indeajuns demonstratia puterii lui drept care nu vezi sensul demonstratiei.

rugaciunea inimi”RUGATIVA NEINCETAT” -VI-

Posted in CONVORBIRI IN DIRECT, despre calugari, Despre rugăciune, INTREBARI&RASPUNSURI, rugaciunea inimii with tags , , , , , , , , , on Martie 17, 2011 by ariveronica

Catehumen:

mirenii merg la serviciu in fiecare zi, ca sa cistige bani pt trup .. calugarii se ocupa cu rugaciune, post, priveghere, meseria lor zilnica pt suflet.

+Iudita:

calugarii se ocupa cu toate si ei au cunoastere de la Hriisos de toate meseriile ,cei ce vor sa se faca calugari incep cu ce ai zis tu.calugarii nu merg doar cu sufletul in rai ci si cu trupul.meseria de baza a calugarului e sa faca voia lui Dumnezeu si prin asta le poate face pe toate dar in forma si acctiune care au un singur scop –sa pastreze pe Dumnezeu in el pt.todeauna.
catehumen:

eu am avut aspiratii si fapte de mirean .. acum am aspiratii de calugar si faptele de mirean .. nu vreau sa ma intoarc la aspiratii de mirean si vreau sa am fapte de calugar

+Iudita:

de aceea trebuie rugaciune sati dea Dumnezeu putere sa le poti face. Majoritatea aspira tot felul de informatii si apoi se iluzioneaza ca sint calugari, informatiile nu sint rele in sinea lor ci rau este ca nu le poti deosebi care iti fac bine si care rau daca le accepti. Pentru asta trebuie rugaciune sa ajungi sa te umbresca Duhul Sfint todeauna, atunci vei putea sa deosebesti binele de rau si sa ai fapte dar ele nu se vad nici de cel ce le face nici de altii numai Hriistos Dumnezeul Cel Adevarat le poate cintari ca a Lui e Puterea si Slava….
catehumen:

inainte vedeam de la 10 metri cu ochelari, acuma vad de la 30 de metri fara ochelari .. si daca ma apropii sa privesc de la 10 metri vad ca vederea de la 30 e peste vederea mea dinainte .. la fel stau lucrurile si cu intelegerea mintii ..

+Iudita:

inca nu vezi nimic ci te iluzionezi la fel ca si mai inainte doar pe o tema diversa, ai primit semintele Imparatesti, iar ca sa vezi ele trebuie sa dea roade. Acele roade le asteapta Dumnezeu de la tine si abi atunci vei capata vederea cea adevarata…….

Catehumen:

am auzit ca privegherea aduce stravederea mintii .. postirea ma scoate din nesimtire si imi da vlaga .. si prin rugaciune imi vin roadele

+Iudita:

nu privegherea aduce asta ci lupta ta cu lenea ,nu postirea ci lupta ta cu taierea primordialelor pofte si placeri. Rugacuinea este strigatul de ajutor catre Dumnezeu cind intri in disperare ca te vezi neputincios pentru asta este disperarea ca sa te faca sal chemi pe Cel ce te poate ajuta cu adevarat…roadele nu vin de nicaieri, ci sunt faptele tale dupa voia lui Dumnezeu.

Catehumen:
au fost parinti care toata viata lor s-au straduit sa dobindeasca rugaciunea mintii si a inimii si sa nu le piarda .. tu mi-ai vorbit de 12 trepte de rugaciune, in care rugaciunea inimii e pe treapta intai .. ca iadul smereniei e pe treapta a 2-a, ca rugaciunea a 4-a e nebunia pt Hriistos .. ca antihrist nu mai poate birui pe cel ce a trecut de rugaciunea a 4-a .. ca putini sfinti au ajuns dincolo de rugaciunea 4 .. ca Maica Domnului calauzeste pasii pina la rugaciunea a 8-a .. si Maica Domnului singura care are toate cele 12 rugaciuni ..

+Iudita: MAI INTII URIT LUCRU CUM INTELEGI SI TIAM MAI SPUS CA NU ASTA AM SPUS CI AI INTELES CUM TIA PLACUT TIE CA NU VREI SA LUCREZI ASA SAU INTERPRETAT SI SCRIERILE BIBLICE SI ALE SFINTILOR CUM FACI TU ACUM SI APOI TE MIRI CUM DE SUNT GRESITE CARTILE…..(nici macar nu ai o memorie vizuala prea buna ca nu te intereseaza de fapt un scop bun tiai fixat scopuri gresite in legatura cu Dumnezeu vezi ce faci cu ele ca te orbesc..)

atunci erau alte vremuri, de aceea sa scris ca greu va fi celor din urma si pentru un ceas se va da lor aceiasi plata si ca vor fi cei dintii, pentru ca nu numai rugaciunea inimii trebuie so capeti azi ca sati scapi sufletul de sclavie .

rugaciunea mintii este pe treapta 0 (de aceea multi traducatori nepracticanti au confundato cu a inimii care e pe treapta 1),deci trebuie sa anulezi in ea tot ce ai ingramadit in minte rugind pe Dumnezeu sati dea o minte noua curata dar sa ramina curata trebuie impinsa sabia de foc numele lui Dumnezeu Iisus Hriistos in inima la locul Lui (de aceia a luat biciul in templu caci era murdar acolo)a 2 a este convorbirea cu Tatal,iar iadul smereniei este a 5 a.Dumnezeu cind daruieste ceva nu ia inapoi pierderea rugaciunii este un termen gresit abordat de cei care nu stiu nimic despre rugaciune ci detin doar unele informatii.esti tu cel care te afunzi cu capul in jos la iad si in bezna si nu mai poti vedea. Antihrist nu poate birui pe cei ce au capatato pe a 5 a deci au ajuns la a 6 a , Maica a fost singurul vietuitor pe pamint constient de rugaciune, adica toate treptele pentru asta sau scris ca sabie va trece prin inima ei dar aceste lucruri sunt greu de perceput fara lucrare. Ea poate sa calauzeasca pasii orcui eu am spus ca tine de mina pe cel ce voieste sa se faca calugar adevarat. Oricine poate ajunge la orice nivel de rugaciune fie prin vointa sau disperare dar a fi constient de ele esti abi dupa ce Maica iti da drumul din mina ei adica trebuie sa ajungi la a9a atunci incepi sa vezi ca atunci cind se ridica ceata aburinda a diminetii cind rasare soarele…..

catehumen:

mi-ai vorbit de rugaciune mai puternica decit bomba atomica, sau de rugaciune care opreste timpul in loc .. de cel ce se naste care va lupta cu dracul mandriei sau cu antihrist care se va incarna de curind .. preotie dupa rinduiala lui Melchisedec .. taina crucii care s-a dezlegat si care oricine poate s-o invete .. femeia din apocalipsa si cel nascut dintr-insa .. sfintul Ioan e pe pamint de 2000 ani si pina la sfirsitul lumii .. pt mine acestea sint lucruri tari care nu le-am gasit scrise in carti, despre care tu mi-ai zis ca sint balene pe care eu nu pot sa le inghit dintr-odata
mai spune-mi despre rugaciune!

+Iudita:

oricine se naste si are vointa se poate lupta cu diavolul mindriei insa mai intii trebuie sa devina crestin caci puterea pentru aceasta lupta numai acestia o capata. Antihrist nu se incarneaza ca nu suntem yoghini sa folosim astfel de termene ,citeodata se fac comparatii dar nu ca sa se ramina la comparatii ci trebuie cautate intelesurile. Antihristi au fost de la rastignire mereu ciclic dar nici unul nu a ajuns la virsta de 30 de ani.cel de pe urma va fi lasat sa ajunga caci lumea il doreste nui place de Dumnezeu, in acel trup se va salasui insusi lucifer ca si in cele dinainte numai ca puterea lui va fi dezlegata pentru dragostea celor cei slujesc el ar trebui deja sa fie in virsta de 13 ani si creste in minastire. preot dupa rinduiala lui Melchisedec este orice calugar adevarat. Femeia din apocalipsa nu naste fizic ci spiritual, daca sa dezlegat puterea satanei sa dezlegat si taina ca nu se va da voua ispita pe care sa nu o puteti purta (sa scris). Ele sunt scrise in carti insa nu pot intelege cartile cei ce nu se roaga. Nu poti pt ca nu vrei oricine vrea sa cunoasca pe Dumnezeu poate de aceea sa scris unii in 3 ore altii in 3 zile altii in 3 luni altii in 3ani altii in 30 de ani altii in 70 altii in 100 …………

trebuie sa cauti in timp ce mintea se sprijina pe numele Lui Dumnezeu sa armonizezi orice faci si sa te misti asa de repede incit sa nu ai timp sa gindesti ex: cum te ridici si cum te asezi de pe scaun daca teai oprit gindindute cum sa faci mai bine atunci cazi in idolatrie. Daca te misti rapid nu inseamna ca trebuie sa darimi tot imprejur , la Dumnezeu toate danseaza insa nu e vizibil decit celor ce sunt rugatori, deci trebuie sa ai acea teama ca toate sunt ale Lui si nu trebuie sa le daunezi cumva. Aceasta este trezvia adica debarasarea de lene pe care parintii o impingeau adeseori pina la moarte facind mai ales ce nu le placea sa faca in acel moment. Deti zice gindul ca sa nu maninci de lene ca sati pregatesti scola si maninca fara sa dai atentie ci zicinduti (ex.)vai mie ca iar ma indop si voi mosteni iadul , deti vine gind ca tie somn ie si citeste sau altceva fa,de vin toate si dau navala stai intrun loc si  ie de striga la Hriistos sa te miluiasca ca esti neputincios, apoi nu putrezi iar acolo in lene ci te scoala si ie de fa altceva…

catehumen:

Ca sa constientizez cuvintele rugaciunii vad ca am mult de lucru.
Primu lucru care il vad e ca trebuie sa imi placa sa zic rugaciunea. Iar eu sint greoi aci, pt ca caut sa pun adinc in mine raspunsul la intrebarea: cum imi foloseste mie rugaciunea?

+Iudita:

nu poate sati placa atita timp ce ai educat alte placeri, si nici nu trebuie sa ajungi sati placa ca iar dai in idolatrie; si daca iti place ce lupta mai e? iar daca nu e lupta ce cistigi?rugaciunea nu trebuie sati foloseasca caci tu te folosesti de ea sa te apropii de Dumnezeu.nu trebuie sa constientizezi (atentie ce intelegi prin acest cuvint!) cuvintele rugaciunii ci in fiecare cuvint trebuie sa pui cit mai multe informatii despre el ca sa poti opri navala gindurilor si sa dai putere acelui cuvint prin credinta in el in semnificatia lui in faptul ca doresti si tu sa fii asemenea.
catehumen:

In trecut au fost multe pacatosenii pe care le faceam si acuma nu le mai fac, pt ca a intrat in mine un inteles care m-a convins sa renunt la pacat. Ca sa renunt la ceva dulce, vad din experienta ca trebuie sa am un inteles mai tare decit gustarea dulcelui. La fel se intampla si cu lucrurile care nu le-am facut in trecut si trebuie sa le fac in viitor. Acestea se intampla pe masura intelesurilor pe care le adun.
Din tot ce am citit, imi razulta ca nu se poate mantui omu fara rugaciune, pt ca la vointa omului trebuie sa se adauge harul lui Dumnezeu, adica rugatorului trebuie sa i se adauge raspunsul rugaciunii. Nu exista mantuire fara amindoua acestea.

+Iudita:

raspunsul este deja in tine nu trebuie sal cauti, trebuie doar sa faci curat sa demonstrezi ca voiesti aceasta de aceea se cer fapte, la inceput ele nu sint tocmai perfecte aidoma vointei lui Dumnezeu de aceea trebuie sa cauti din ce in ce si fara incetare sa le perfectionezi caci El Este Perfect.El se uita la intentia ta si nu la fapta dar ca sa fii sigur de intentia ta reala si nu ca te afli in iluzii, faptuiesti si mai tirziu vei intelege din fapte de avansezi sau nu; sau mai bine spus imprejurarile iti vor arata.

Catehumen:
Vad ca acest inteles nu e de ajuns pt mine ca sa imi dea bucuria rugaciunii. Greu ma urnesc sa ma rog. Oare de ce? E posibil sa-mi lipseasca vreun inteles? Tu ai dat mai sus un inteles la cuv. mantuire, pe care il simt adevarat? Ce-mi trebuie ca sa ma bucur mai mult de mantuirea sufletului meu, si sa alerg catre Viata? Multe din cuvintele pe care le rostesc nu au in mintea mea inteles care sa ma traga la mintuire asa cum rezulta din intelesurile tale. Cine a ascuns de la mine si mi-a dinamitat semnificatiile cuvintelor de nu gasesc in ele puterea de a dori viata si a ma bucura de rugaciune mantuitoare?Al doilea lucru pe care il vad, din cauza caruia nu constientizez rugaciunea, e ca ma vad pe mine dezmembrat si fara control. Eu nu sint stapinul mintii mele, inima n-o simt parca nici nu e exista ca sa-i dau vreo importanta, gindirea mea e o adunatura de imaginatii, superstitii, magnet pt desertaciunile din jur, plina de mandrie si toate celelate patimi .. trupul meu e un consumator de placeri, un degustator de dulceturi care imi consuma tot timpul si taria .. ochii mei tresar la erotisme si pornografii, si umbla cu viteza maxima ca sa gaseasca greselile altuia .. deschid gura numai ca sa dau sfaturi si sa-mi atrag lauda oamenilor .. de auzit nu aud intreg cind imi vorbeste cineva, numai frinturi, si nu inteleg bine cele ce mi se spun de catre altii, pt ca gindurile mele imi disturba atentia de ascultator.
Cum am ajuns in halu asta?
eu trebuia sa fiu un om intreg .. cu inima sa simt.. cu mintea sa discern .. cu picioarele sa alerg catre Viata .. cu mainile sa-mi lucrez cele de trebuinta .. cu urechile sa aud cele ce mi se spun de catre altii ca sa caut cele spre folos .. cu ochii sa-mi vad greselile si dâra de haos pe care o las pe unde trec

+Iudita:

nu trebuie sa cauti bucuria rugaciunii caci trebuie sa treci dincolo de ea, tiam spus mai sus trebuie lupta  sa te debarasezi de lene.tu ti leai ascuns cu obisnuintele ,obiceiurile altor placeri dracesti. Puterea o capeti cind cu mult chin te stradui sa te rogi si te vezi pe tine total neputincios si strigi cu tot eserele tau la Hriistos dupa ajutor.demoleaza babilonul din tine si dai foc, apoi din lacrimi si cenusa construieste iar cu ajutorul Celui ce Este Adevarat.ai ajuns dindute cu sania la vale acum cind te urci iti pare ca e mai greu dar de fapt frumos e cind urci si cind ajungi in virf de bucurie iar te dai la vale ca sa te poti urca iar mai repede.tu tiai creat placere din datu la vale si nu din urcat aice e diferenta.iesi din iluzia ta.dira lasi cind te dai la vale,cind urci lasi urme iar cei mai experimentati razboinici nu lasa nici pe acelea…….

Catehumen:

Cind ma rog cu aceasta rugaciune “Doamne Iisuse Hriistoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuieşte-mă pe mine păcătosul” .. vad ca trebuie sa ma preocup serios ca sa o zic pana la capat cu toate silabele ei, ca sa nu o trunchiez si sa o abandonez din cauza imprastierii minţii .. si sa-i urmaresc doar un inteles simplu, prin care, macar sa nu uit ca ma rog lui Dumnezeu. Vad ca sint doi inauntru care lucreaza cind ma rog: cel ce vegheaza si cel ce se sileste. Cel ce vegheaza are grija ca cel ce se sileste sa spuna rugaciunea intreaga, si continuu sa nu o abandoneze. Cel ce sileste spune rugaciunea in soapta cu gura intre-deschisa, misca limba uneori si tine gitu incordat. Cuvintele rugaciunii merg incet. Ca sa mearga mai repede l-am pus pe cel ce se sileste sa gindeasca rugaciunea, nu sa o zica, iar pe cel ce vegheaza sa fie atent la gind, nu la vorba. Gindu pare mai inauntru, vorba mai in afara. Dar cel ce vegheaza nu poate sta prea mult inauntru neintrerupt, si atunci el sare cind inauntru, cind afara, cind pe ganduri cind pe vorba. Imi rezulta ca trebuie sa mai insist, ca cel ce se sileste sa miste gindu, nu vorba la rugaciune, iar cel ce vegheaza sa stea si el mai inauntru. Constientizarea cuvintelor rugaciunii pare a fi treaba celui ce vegheaza, numai ca el nu poate face inca asta pt ca e ocupat ca cel ce se sileste sa-si faca treaba neincetat. Iar de simtirea rugaciunii nici nu poate fi vorba.

+Iudita:

tiam mai spus ca peste fiecare cuvint trebuie sa suprapui informatii despre el, la inceput merge mai greu apoi mintea se obisnuieste sa alerge din ce ince mai repede.daca vezi 2 inauntru sunt draci, inauntru nu e decit eva dar nu o poti vedea inca decit cind capeti rugaciunea mintii ca iti pare ca o banda ca se roaga in mintea ta iar mai apoi cind sa invatat la rugaciune lepadinduse de lume, doar ce vei vrea numai sa gindesti ceva ce nu trebuie ea te apostrofeaza zicinduti dobitocule ia si te roaga(ia aminte ca nu e vocea constiintei caci constiinta e ca un cutit dar eva iti vorbeste ca cineva pe care il cunosti demult si te bucuri ca tia adus aminte cum te bucuri de un prieten cati salveaza viata). trebuie sa te unesti cu ea in rugaciune altfel nu merge in jos in inima. Tu nu poti sa pui nimic sau ai uitat ca esti neputincios ai ajuns la curvie spirituala cu acestea, si gura inchisa ca te vad dracii ce faci sii intariti fara motiv. E normal sa sara ca dracii topaie incontinuu, rezulta ca metoda care tiai inventato singur trebuie abandonata degraba, toti cei ce curvesc cu dracii sint nesimtiti e logic.ma faci sa rid , teai indulcit cu toate mizeriile si acum vrei dulceturi din rai. Scoateti dulcegariile din cap si bucuriile pune ca sa terminat cu ele pentru todeauna altfel nu te vei putea ruga niciodata….

despre erezie V de ce nu se intorc ereticii…

Posted in Despre rugăciune, INTREBARI&RASPUNSURI, ORTODOXIE VOIESC with tags , , , , , , on Ianuarie 26, 2011 by ariveronica

lui catehumen

spui că un purtator de Duh poate să calce canoane pt oarecare motiv … si intorcindu-se poate adaoga mai multa putere .. nu înteleg treaba asta

e normal sa nu intelegi ca eu nu am spus asa ceva, asta e deductia ta de invidios (si nu mai adaog ca le stii si singur pe celelalte)

spune apostolul ca unora ca acestia toate le sint cu putinta , dar tocmai de aceea puterea sta cu ei ca nu fac uz de ea. Ei acctioneaza doar constrinsi de situatii , iar aceasta constringere este mai mica sau mai mare depinzind de nivelul de rugaciune.eu am spus oarecare dar in mintea ta suna oricare. Mindria schimba intelesul cuvintului, asa citesti si din scripturi si te smintesti in subconstient ca doar constiinta iti spune sa nu o faci ca doar din scripturi citesti; iar apoi te miri ca nu intelegi sau ti se pare ca ai inteles , dar nu poti explica si altora ca sa inteleaga.

ce înteleg e ca canoanele au fost asezate de sfintii parinti ca si călăuze pt noi, adică faruri care sa ne lumineze calea spre mîntuire. cel ce le încalcă sau umblă

incalcarea si umblarea sint de buna voie, ir caderea sau impiedicarea nus de buna voie despre asta spune si psalmistul – laturi au aruncat mie sami prinza piciorul…

în afara canoanelor,

deci nu se poate umbla in afara sau inauntru canoanelor, daca vrei putem sa le comparam cu puncte de referinta sau cu o harta fara de care nuti poti atinge scopul; si sa nu uitam ca sint facute de Dumnezeu Duhul Sfint ceea ce inseamna ca nu sint doar niste cuvinte scrise pe ceva ca altfel am fi ramas la acele legi scrise pe pietre. Canoanele ajungem sa le pazim pe masura cu care faptuim, asa ca repet ele sunt un ghid care semnaleaza ca un far directia pe care trebuie so ia faptele noastre in vederea scopului final – viata cea vesnica. Despre ele putem afla prin scoli dar nu pot fi invatate decit de la Cel ce lea dat – Duhul Sfint. El se afla peste tot insa in purtatorii de Duh sub o forma extrem de perceptibila si asemanatoare Celui ce Este si lui Adam cind a fost sadit in rai. (cum ar fi ca sfintii sint luminile noaptea din orasul portual iar farul este purtatorul de Duh)

se găseşte acolo unde sînt amăgirile, hulele, ereziile si pierzarea sufletului. cel ce ţine canoanele

nu tinutul canoanelor trebuie pus in primul plan ci tinutul lui Hriistos in inima si nestingerea Duhului prin fapte caci acestea ne dau puterea sa le pazim din ce in ce mai bine, fapt din care iti dai seama ca nu teai pierdut ca nu ai ramas impiedicat, cazut.

se găseşte unde este buna înţelegere, dreapta socoteală, dobândirea sufletului. Dumnezeu Cuvîntul a spus: rămâneţi în Mine şi Eu în voi, fără de Mine nu puteţi face nimic. Eu înţeleg de aicea că trebuie să rămân în cuvintul Lui,

tu nu poti sa te afli cu putere in nici un cuvint daca nu ai fixat pe Dumnezeu Cuvintul – pomul cunoasterii, cu radacini adinci – faptele, in inima ta.

în poruncile Lui, în învăţăturile Lui, şi în dragostea Lui mai presus de orice poruncă.

Dragostea nu este porunca ci una din fetele libertatii, aceea care le oglindeste pe toate celelalte, darul suprem daruit noua prin Duhul Sfint.

Cum poate cineva să adaoge mai multă putere, ieşind din Cuvîntul Lui – încălcînd sau stricînd canoanele – pt că fără El nimeni nu poate face nimic, şi e fără de nici o putere?

Si inca odata repet iesirea, incalcarea si stricarea sunt d in voia ta si nui acelas lucru cu impiedicarea si caderea. Straduiestete sa faci sa intre Iparatul Hriistos cu tot si toti ai Lui in inima ta, ca sati ajute sa calci si sa strici toata facatura satanei.

despre copiii nascuti din pacat si cei de la Domnul, despre erezia predestinarii, vietuirea crestina…II

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, ORTODOXIE VOIESC with tags , , , , , , , , , on Aprilie 16, 2010 by ariveronica

catehumen Spune:
martie 24, 2010 la 8:12 am e

Mărturiseşte Sfîntul Ioan Damaschin, vorbind aşa către sfinţii şi drepţii dumnezeieşti părinţi: “O, fericită însoţire, Ioachime şi Ano! din rodul pîntecelui vostru cu adevărat fără de prihană v-aţi cunoscut!” După cuvîntul Domnului: “Din rodurile lor îi veţi cunoaşte pe dînşii”. Aţi rînduit viaţa voastră precum a fost plăcut lui Dumnezeu. Pentru că vieţuind în curăţie şi cuvioşie aţi răsărit vistieria fecioriei, pe Fecioara aceea ce a fost mai înainte de naştere fecioară, cu mintea, cu sufletul şi după naştere fecioară şi totdeauna fecioară, cu mintea, cu sufletul şi trupul de-a pururea feciorind.
Deci şi Maica a avut o naştere deosebită, din credinţa sfinţilor părinţi Ioachim şi Ana.
Cum se înţelege totuşi că, chiar şi pruncii născuţi prin credinţa părinţilor lor, moştenesc păcatul lui Adam? bineînţeles afară de Mântuitorul, întrupat de la Sfântului Duh, născut din Maică neavând vreun păcat, care a luat asupra Sa păcatele lumii.
Că ereticul pelaghie spunea că pruncii se nasc fără de păcat, şi astfel făcea ca botezul nou-născuţilor să fie mincinos, deoarece botezul se face întru iertarea păcatelor. În sinodul de la Cartagina, Părinţii au desfinţat erezia aceasta aduncând împotrivă cuvântul Apostolului: “Printr-un om păcatul a intrat în lume şi prin păcat moartea. Şi aşa la toţi oamenii a trecut, pentru care toţi au păcătuit” (Romani 5, 12).

Este dumnezeu Atotputernic ?Este !atunci poate orice,nu ?cind sa pogorit prin Fecioara Maria a facuto prin minune deci ca Dumnezeu ce este nu avea nevoie de singele ei trupesc ca sa traiasca in Ea ,in oricecaz nu sa unit cu saminta din Ea ,nu avea logica, sa presupunem ca ar fi crescut in pintece din trupul ei, sa nu uitam ca Ea de mica a fost invatata de catre ingeri in altar cum sa se pastreze feciorelnica, Ea fiind singura cunoscatoare (adica care a constientizat- inteles), intreaga taina a desavirsirii.altceva este cind El se pogoara dind viata semintelor de parte femeiasca sau barbateasca,dar acestea fac parte din trupul omului cu acele informatii genetice de la facere, deci incluzind si pacatul lui Adam ;care a pacatuit prin neascultare –caci nemaivorbind(nemairuginduse Lui) cu Dumnezeu ,ci cu Eva care era inauntru lui in principiu sa facut primul curvar cu gindul : deaceea a venit Hriistos ca sa arate  legea(sa o implineasca cum spun parintii) care era fireasca dintru inceput ,dar greu de perceput pentru majoritatea, sa nu gresim precum Adam. ca nu numai cel ce va fi cu alta femeie ci si cel ce o va pofti cu gindul a facut pacatul si acesta e mai mare decit celalalt pentru cei ce stiu si il fac pe el(ca sa nu mai zic ca se si numesc pe ei crestini-adica cunoscatori-practicanti ai legii)…..(va urma)

despre copiii nascuti din pacat si cei de la Domnul, despre erezia predestinarii, vietuirea crestina…

Posted in Comentariile mele la Sfanta tradiţie, Despre rugăciune, ORTODOXIE VOIESC with tags , , , , , , , , , , , , on Martie 7, 2010 by ariveronica

catehumen Spune:
martie 3, 2010 la 8:49 pm e
Cum e cu copii ce se nasc din pacat si cei ce se nasc de la Domnul?

sint de mai multe feluri si unii si altii, omul are in el chemarea de al cunoaste pe Dumnezeu, insa el se limiteaza in general la idolatrie . crestinii sint cei care cauta cu adevarat sal cunoasca, dar au ramas foarte putini. dintre cei ce au informatii crestinesti sint multi si se autointituleaza crestini, dar nu pun in practica si deci acestia se fac cum zic parintii la canoane mai rai si decit paginii .cei ce pun in practica doar unele legi care le plac lor si calca pe altele chiar si numai pe una, tot in categoria asta se numara. caci au stiut si nau binevoit sa faca decit ce le place; si nu au voit a cunoaste, ca ce le place e rau , deoarece nu sau lepadat de voia lor cea rea spre a cunoaste pe Dumnezeu care ii invata ce este bine lor; adica sa traiasca vesnic, ca pentru asta a facut Dumnezeu pre om si nu ca sa moara, dar ia dat libertate de alegere ca altfel nu sar mai putea numi viata si nimic nu ar mai avea sens daca credem in predestinare, asa cum cred toti asa-zisii crestini de azi -vezi la sacsiv pe blogul lui si comentariile de acolo.( Dar nu toţi sunt făcuţi să fie călugări. Unii sunt făcuţi să… să se înmulţească. –declaratia lui sacsiv de credinta in predestinare.) insa acesta e cel mai naiv poate dintre toti ca sia luat o alta teapa-nadajduiesc sa nu ramina infipt acolo. sint alte bloguri unde se semneaza ca preoti teologi, ieromonahi toti de finta bineinteles si pecetluiesc aceasta erezie a predestinarii in ei si cu asta nu sint cu nimic mai prejos de acei evrei care au rastignit pe Hriistos, si care ziceau ca sunt fiii lui Avraam , dar au primit raspuns ca sint fii ai lui satana .
Apostolul Pavel spune ca el voieste ca toti sa fie ca el (calugari ) iar daca in el locuia Hriistos si avea mintea LUI si vointa inseamna ca era tot a LUI Hriistos. in Noul Testament de la 1648 zice asa:cartea I lui Pavel Apostol la corinteni; cap.7, vers.7 “Ca as vrea toti oamenii sa fie cumu-s si eu , ce fietes carele are darul al sau , de la Dumnezau, unul asa, iara altul intr-alt chip.” Deci teologi de azi se pot duce sa se mai plimbe pe la scoli ca astfel de teologie nu se invata decit la scoala rugaciunii , ei vor plati infricosat aceste titluri pe care si leau luat . numele pe care il pot folosi e de scoliti in teologia sfintilor parinti si trebuie sa se abtina de la comentarii proprii caci cu acestea se ocupa calugarii ce lucreaza legea pazindo pre ea. Din textul vechi se intelege clar pentru cine voieste sa inteleaga –ca el voieste ca toti-ce inseamna ca fiecare are darul la sine din principiu , unul asa ca de la Dumnezeu adica duhovnicesc , iara altul dupa alt chip si nu dupa asemanarea Dumnezeirii ci a animalelor sau dracilor precum citim si in Sfintul Lazar de Sfintul Velimirovici postata si aici pe blog. Iara darul cel mai mare este- libertatea– de a alege intre acestea trei si pentru cei ce au ales sa se iubeasca unul pe altul precum animalele si nu pre Dumnezeu precum spune la prima porunca, Bunul lea mai lasat o portita de scapare casatoria-care are regulile ei sai ajute sa iasa din starea de animale, pazindule- ca doara vazind ca acea cale e mai grea poate se vor intoarce catre prima sau macar pe copiii lor vor invata cu teama de Dumnezeu ca aceasta si lor lear fi fost mai usoara si mai buna dar sau inselat in alegerea lor si nu au cautat indeajuns sa capete puterea de a urma calea calugariei ; iar la porunca a doua stiti ce zice …numai sa nu va inselati ca puteti iubi pe aproapele cu iubirea lui Hriistos de nu veti pazi pre prima caci a doua porunca vine ca o implinire a primei (deoarece nu stii cum sa iubesti cu adevarat de nu va locui Hriisos in inima ta sati arate), asa ca de va va invata vreunul imbracat in haina calugareasca sa va casatoriti asa sa stiti ca acela nui calugar ci lup in piele de oaie care va minte pre voi. Si daca aveti gind si pofta sa va casatoriti nu umblati pe la calugari sai intrebati ci intrebati pe cei de mir ca si acestia de se vor afla in dificultate sa va raspunda vor intreba cu teama de Dumnezeu pre calugari (presupunind ca mai exista calugari sa poata fi intrebati), iar de nu sa pliga fitescare pina ce va afla raspuns .(vezi la cartea Sfintului Varsanufie Cel Mare-aici pe blog – doua raspunsuri clare ale sfintului pt. cei casatoriti si cu copii in privinta calugariei) Dumnezeu nu a lasat ca oamenii sa se impreuneze ci chiar a avertizat ca aceasta cale e mai dureroasa ….caci cu durere mare se vor desparti de trup, adica de materie; dar din cauza necredintei, ei siau ales aceasta . citi dintre cei ce mutau muntii din loc sau impreunat? asadar sa cerem mai intii credinta inainte de a alege sa nu ne caim apoi de sila. Si stiut este si ca cei mai mari sfinti si vechi si noi nu din impreunare au venit pe lume ci pentru rugaciunea lor intru suferinta si umilinta, sa milostivit Dumnezeu de ei. altfel Sara femeia lui Avraam de ce ar fi ris ? oare fara motiv ? si Zahariia oare de ce a cerut semn? cei naivi si neduhovnicesti isi cauta scuze pentru placerile lor si citesc in litera si alearga la popi dulcici sa se linga cu ei in consolari ca la psiholog dar care nui ajuta cu nimic in realitate decit sa alunece mai lin la iad, Duhul se descopera tuturor celor ce se straduie sal capete cautindul pe Hriistos din tota inima si tot sufletul lor. celor ce le place impreunarea mai mult decit cunoasterea trebuie sa se teama de cei ce siau ales cunoasterea si sa stea in ascultare fata de acestia si sa nui omoare in fel si chip cu crearea de idoli parintei dulcici de ciocolata care nui mustra sii lasa sa faca si sa creada ce vor. precum praful sunt acestia, asa si ceii care asculta de ei precum cenusa si vor fi spulberati de vint si nu se vor afla.
Dar so luam mai de la inceput de la- facerea-ce inseamna ca a “cunoscut”Adam pe Eva? ca nu zice sa impreunat, ci are doua inteleruri, iar cel ce se refera la aspectul material este in planul al doilea; si in prim plan avem intelesul spiritual ca nu traim pentru trup ci pentru salvarea sufletului. Deci a cunoscut Adam de ce a lasat Dumnezeu pe Eva in el , ca sal cheme prin ea la cunoastere, de aceea si pomul cunoasterii a fost plantat in rai sa fie omul atras de ceea ce nu are voie si aceasta atractie urmareste si azi pre fitescare si facindusi voia poftind cade in pacat de unde ar trebui sa recunoasca neputinta de a se afla pe sine ca este neputincios, caci nu se poate controla, si indirect de necunoastere a lui Dumnezeu. Omu nostru azi sia gasit scuza si credinta noua, predestinarea ca –mie mia fost scris sa ma casatoresc – nu nicidecum noi nu cunoastem o astfel de credinta-aceasta nu este ortodoxie ci repet erezie. Sa ne intoarcem dar iara la Adam. Caci mai intii curvia a facuto inauntru lui cum sint pacatele ce le facem cu gindul . ca in loc sa vorbeasca cu Dumnezeu vorbea cu el insusi adica cu Eva care era inauntru -gindul omului nul stie decit Dumnezeu (scris este) , deci nu putea sa stea de vorba cu el insusi necunoscindul pe Dumnezeu unicul in gradul sai arate ce gindeste. asa ca a lasat convorbirea cu Dumnezeu ceea ce azi chemam rugaciune neincetata si vorbea cu Eva –se sfatuia cu ea , ca doi prosti ce nu stiau nimic, nici ce e bine si nici ce e rau . cei de azi stiu insa ca de vor sa afle Adevarul rugaciunea insasi ii invata si scuza nu vor afla la judecata.
A mai zis Eva cind a venit Set pe lume ca ia dat Dumnezeu alta saminta , deci nu saminta lui Adam ci alta a suferintei, a plinsului , aparerii de rau, deci a rugaciunii care unea iarasi faptura cu Dumnezeirea deci a vietii, da saminta vietii. caci stia ca odata ce a mincat din mar va muri dar nu intelegea ci gindea ca va trai prin copiii ce i se vor naste cum multi cred si azi. Din moartea lui Abel a inteles ca nu poate trai cu pacatul neplins ca tot ce ii este drag moare si traieste temporar doar ce este rau (Cain) deoarece nu ajunsesera sa inteleaga cu inima caci nu chemau inca numele lui Dumnezeu.deci nimeni nu poate chema numele lui Dumnezeu si sa sporeasca,(ba chiar observa ca i se imultesc necazurile), fara ca sasi plinga mai intii pacatele. plinsul, tinguirea, parerea de rau pentru pacate goleste paharul si lumineaza si ne arata goliciunea si starea noastra de fapt; cit sintem de departe de Dumnezeu zecii de mii de galaxii daca incercam sa comparam. numai atunci simtim cu adevarat nevoia, necesitatea, de al chema si de a fi cu El cel ce nea facut pre noi – atunci rugaciunea avanseaza in ritm galopant si nu cind o repetam simplu ca papagalii intru plictiseala.(va urma)

pentru ava Zosima-patericul egiptean

Posted in despre marturisire, patericul egiptean-tilcuiri with tags , , , , , , , on Martie 3, 2010 by ariveronica

catehumen Spune:
februarie 24, 2010 la 4:10 am e
În pateric, la avva Zosima, ce lecţie incredibilă:
… Că odată aveam în lavra aceasta iubit cu adevărat pe un diacon care nu ştiu de unde a luat prepus asupra mea pentru un lucru care îi aducea lui scârba. Deci a început a se purta către mine cu posomorâre. Iar eu văzându-l pe el posomorât asupra mea, l-am întrebat ca să ştiu pricina scârbei. Iar el mi-a zis: lucrul acesta l-ai făcut şi pentru aceasta sunt mâhnit asupra ta. Iar eu neştiind în sine-mi un lucru ca acesta, precum zicea acela că am făcut, îl încredinţam că n-am nicidecum ştire de lucrul acela. Iar el nu se pleca, ci mi-a zis: iartă-mă, nu cred! Deci, ducându-mă la chilie, mă încercam pe mine mai cu deadinsul, de am făcut un lucru ca acesta şi nu aflam. După aceea l-am văzut pe el ţinând sfântul potir şi împărtăşind pe fraţi şi l-am încredinţat pe el cu aceasta, zicând: nu mă ştiu să fi făcut ceea ce zici. Şi nici aşa nu s-a plecat. Deci iar venindu-mi întru sine şi aducându-mi aminte de cuvintele acestea ale sfinţilor părinţi şi crezându-le cu adevărat, am întors puţin gândul; şi am zis întru sine: diaconul cu adevărat mă iubeşte şi în dragoste pornindu-se, mi-a arătat ceea ce avea inima lui pentru mine, ca să mă trezesc şi să nu mai fac acest lucru. Însă, ticăloase suflete, de vreme ce zici că nu ai făcut acest lucru, adu-ţi aminte de celelalte rele care ai făcut şi nu le ţii minte şi socoteşte, că, precum cele ce ai făcut ieri şi alaltăieri le-ai uitat, aşa şi acest lucru, l-ai făcut şi l-ai uitat. Deci, din gândul acesta mi-am plecat inima aşa, cum că cu adevărat l-am făcut şi l-am uitat, ca şi pe cele mai dinainte. Apoi am început să mulţumesc lui Dumnezeu şi diaconului că printr-însul m-am învrednicit să-mi cunosc greşeala şi să mă pocăiesc pentru dânsa. Deci sculându-mă cu astfel de gânduri, m-am dus la chilia diaconului, ca să-i fac lui metanie şi să cer iertaciune, precum şi să-i mulţumesc. Şi stând lângă uşă, am bătut într-însa. Şi acela deschizând şi văzându-mă, mi-a pus îndată întâi el metanie, zicându-mi: iartă-mă, că de draci am fost batjocorit, bănuindu-te pentru lucrul acela! Căci cu adevărat m-a încredinţat Dumnezeu, că tu cu nimic nu eşti părtaş la acest lucru, nici nu ştii câtuşi de puţin pentru el. Dar începând şi eu să răspund pentru acesta şi să-l încredinţez, acela mi-a tăiat cuvântul zicând: nu este trebuinţă! Deci a adăugat fericitul Zosima zicând: iată smerenia cea adevărată, cum a arătat-o pe ea inima celui ce o iubeşte! Căci nu numai că nu s-a smintit asupra diaconului, una, că a presupus pentru dânsul ceea ce nu ştia şi fără de cuvânt s-a scârbit asupra lui iar alta, că nu a primit încredinţarile lui, care în aşa fel erau că puteau să plece şi pe un vrăjmaş, şi cu cât mai vârtos pe un prieten adevărat. Nu numai dar pentru aceasta nu s-a smintit, precum am zis, ci şi asupra sa şi-a luat greşala care n-a făcut-o, socotind cuvântul aceluia mai vrednic de credinţă decât inima sa şi nu numai atâta dar s-a ispitit a se pocăi înaintea lui, şi-i mulţumea că printr-însul s-a izbăvit de păcatul pe care nicidecum nu-l ştia.
Răspunde

ariveronica Spune:
februarie 24, 2010 la 10:42 pm e
cum adica incredibila ,deaia ai postato sa vezi daca noi credem sau nu ? incredibil = de necrezut, deci crezi sau nu crezi ce citesti? mai dati o spalata la vocabular sau la mindrie ca altfel cum o sa ajungi sa faci si tu asemenea, daca nu stii ce spui-scrii.
Răspunde

catehumen Spune:
februarie 25, 2010 la 9:56 am e
Iartă-mă! Cu puţine cuvinte am scris o mare minciună, cu care am etichetat acest text sfânt. Cu puţina înţelegere ce o am, văd acest text mai mult decât minunat. Nu găsesc cuvânt ca sa-l calific sau să-l asemui. Aş vrea să-mi arăti lumina din adâncurile lui şi să-l tâlcuieşti, căci nu ştiu dacă sunt blocat la literă.
Răspunde
o
ariveronica Spune:
februarie 26, 2010 la 12:14 pm e
Dumnezeul minunilor sa te ierte!da mai intii trebuie sa til comentezi singur ,sau vrei para malaiata in gura lui natafleata.sau cum vei afla daca gresesti sau cit de mult intelegi sau nu.si daca e minunat si vezi lumina de ce trebuie sa tio mai arat si eu.eu intru bezna ma vad si caut lumina si de imi pare ca am vazut ceva ma tem sa ma bucur -ci zic -vai mie, ca inca nu ma pierdut Dumnezeu ci iar sa milostivit de mine- si pling de rusine ca nu merit sa vad nici o lumina.

catehumen Spune:
martie 1, 2010 la 9:19 pm e
S-a aflat călugărul pe sine învinuit de o faptă pe care n-o făcuse, şi a căutat să se îndreptaţească. Apoi şi-a venit întru sine, că până atunci petrecuse în afara sa, căutând la faţa diaconului ca să se găsească drept în ochii aceluia.Iar în sinea sa a găsit pe urmă cuvântul Părinţilor cum că: cel ce se învinovăţeşte pe sine în tot locul află odihnă.
Şi crezând şi-a întors gândul său. Şi s-a văzut pe sine dezvinovăţindu-se de un păcat, în timp ce înlăuntrul său şedeau multe alte păcate uitate care-l învinovăţeau în faţa dreptăţii. Şi a socotit păcatul acesta deopotrivă cu acelea, pe care le-a făcut şi le-a uitat.
Şi şi-a întors apoi şi inima întru pocăinţă, începând a-şi urî sufletul pentru nedreptatea sa în faţa lui Dumnezeu, apoi a găsit dragoste şi purtare de grijă la diacon faţă de dânsul. Şi a început a mulţumi lui Dumnezeu.
Şi şi-a întors bătrânul apoi şi fapta, mergând la diacon cu inima înfrântă şi smerită, pentru iertăciune şi mulţumire.
Dar Dumnezeu atotputernic, i-a arătat prin gura diaconului, nu că nu făcuse acea faptă de scârbă, ci că îl iertase pentru inima sa cea smerită, lăsândul pe bătrân în odihnă. Şi astfel cuvântul Sfinţilor Părinţi adeverindu-se: cel ce se învinovăţeşte pe sine în tot locul află odihnă. Că aşa cum putea bătrânul să rămână îndărătnic diaconului, la fel şi Dumnezeu putea să scoată la vedere, fapta sa vrednică de osândă pe drept cuvânt.

iata cum te inseli pre tine crezind ca ai inteles mare lucru, si de fapt ce era fundamental ca mesaj, si in publicatie si in textul patristic cu care ai venit aici; adica ca facind un pacat leai facut pre toate – nu lai inteles.
deci calugarul dupa ce mai intii sa desvinovatit neaflindusi pacea a rimpiatat pe locul intii dragostea zicindusi ca diaconul il iubeste si din dragoste ii arata ce a gresit ca nu cumva sa plece din lumea asta neplingindusi pacatul. dupa care a cautat sa se convinga intrun fel, cum ca la facut(pacatul) adaugindul la cele ce lea facut si a uitat, desi stia ca nul facuse , ca altfel nu sar fi desvinovatit mai intii. deci ia venit lui aceasta incercare pentru a se putea ridica iarasi intru desavirsire, pe o treapta mai inalta; si anume aceea de a purta pacat strain. Si plingindusi el pacatul acesta, sa intors pacea in inima lui si cunoscind aceasa stare ca unul incercat ce era, a transpus bucuria in mersul de asi cere iertare si multumi ca prin el la miluit Dumnezeu, deci smerenia este de a ne vedea pre noi mai rai decit ni se pare ca sintem si dragostea de a lua asupra noastra , nu numai cele de Care sintem invinuiti ci in primu rind cele ce zicem ca nefacindule cu fapta, nu leam facut de fel. Insa mai sunt si dintra ceia care ajungind la un oarecare nivel de desavirsire iau asupra lor pacatele altora , dupa cum am mai spus.deci aici in exemplul acesta din pateric avem a vedea acea treapta de trecere catre a deveni adevarati urmasi ai lui Hriistos.deci ia aminte cum parintii cind se intimpla lor bucurie , foloseau acest elan in multumire si smerenie cu fapta- aceasta caracterizindul pe crestin, caci daca fapte nu avem nimic nu avem intru noi.