|
eu cred ca nu se pica deodata tare in erezii,cred ca se aluneca pas cu pas picatura cu picatura,cine are curaj sa arate drumul spre erezie sa ne arate,ca io cred ca drumul spre iad este insotit de idei nobile de ceva frumos asa ca o unditza frumoasa..
Erezia isi face loc cu repeziciune acolo unde nu sint mari rugatori.
Eretic e cine atentionat ca a deviat de la calea mintuirii continua sa mearga spre iad in lume fiind, atrage si pe altii dupa el.
Deci ereticul se indaratniceste sa nusi recunoasca gresala, pentru el cel mai greu lucru este sa intrebe, sa ceara sfat sau o fac mai nou de finta da tot cum ii taie pe ei capu fac.
Ereticii care au primit anatema spun canoanele ca trebuieste sa se boteze dupa indelunga perioada de catehizare (proba),pentru a se adeveri ca a inteles cum trebuie, calea adevarului.
In vremuri stravechi crestinii mergeau sute de km prin pustietati ca sa se intrebe unii pre altii, nu pentru ca nu ar fi stiut calea, daca le vorbeste Dumnezeu sau nu, ci pentru ca gindul ca stiu vocea Domnului sa nui atraga mai apoi in cadere si pentru pazirea legii nescrise de a intreba ( precum in ceruri asa si pre pamint – caci de au intrebat pre Dumnezeu intreaba si pe semeni abi atunci raspunsul e complet si pentru a da pilda de smerenie celorlalti si marturie lui Hriistos ca urmasi ai lui sunt) pe care au pazito toti dintru inceput cind si unii Apostoli nu se intelegeau citusi de putin intrebau pe Maica. Numai intru cel desavirsit minciuna nu este- adica orice ar spune acela Dumnezeu preface in adevar, el fiind un maestru al Cuvintului. De aceea sa scris ca adevarurile oamenilor minciuni sunt si invers- acest lucru fiind greu de inteles pentru cei mindri.
In erezie aluneca nesimtitor toti cei care calca o regula cit de mica lasata de sfintii parinti dezlegindusi singuri. Si nu e greu deoarece fiecare loc si situatie au regulile lor si pogoramintele de rigoare, asa ca se scuza repede ca nu trebuie altii sa se amestece in episcopia lor uitind ca Sfintii parinti intrebau pe altii mai de seama din toate partile ar fi auzit ca e cine sa fie intrebat, dar mai ales caderea vine din faptul ca le lipseste rugaciunea.
Orice evanghelie ca mai tot ce e sfint in special proorociile contin taine ce nu pot fi dezlegate de eretici oricite scoli de teologie ar avea.in scoala poti invata ca un papagal ce au teologisit sfintii dar nu poti intelege nimic, e de trebuinta mai mult decit rugaciunea inimii pt a intelege.atita timp cit citesti si ti se pare ca intelegi dar textul ti se pare potrivit aproapelui tau oricine ar fi el si nu tie te aflii in iluzie si de fapt nu intelegi nimic.
Textele patristice nu au fost scrise pentru cei ce nu se roaga, ci pentru cei ce o fac iar ele le sint acestora ca o harta , ca o busola pentru control, ca nu au gresit strada.
Erezia e ca furtuna de nisip, caii ca bisericile adevarate- sfinte , calaretii sint marii rugatori care mina biserica incontinuu de 2000 de a ni , nu cu mingiieri si cu vorbe dulci ci cu blesteme(vezi cite blesteme sint in psaltire care mai e numita si biciul pentru draci, din care se citeste si in prezenta celor ce se presupun ca ar fi indraciti bineinteles nu de oricine ci de un calugar adevarat ,din reactiile acestora intelegind de sint ori nu sau ce fel de drac(i)au ) cu mina tare si cu brat inalt.(tare adica nesovaitor unul care nu se mai intoarce de la calea pre care merge, si inalt pentru ca de nenumarate ori a inaltat rugaciuni Catre Dumnezeu deaceea inaltimea puterii bratelor lui sint deasupra puterii dracesti deaceea si ies dracii care vad aceasta inaltime prin unirea cu Hriistos si se tem nu de calugar ci de CEL ce ESTE cu el) calul e(baltat) in doua culori pentru ca nu toti care intra in biserica sint curati, deaceea si furtuna ereziilor fugareste pe cai si calareti. ( nu ca ar fi calaretii fricosi si slabi dar stau in biserica si o mina facind mila ca altfel ar inghitio furtuna pacatelor)
Daca crestinii sar pazi curati calul ar fi alb si furtuna sar potoli.(va urma)
|
Blog ortodox 
iulie 23, 2010 la 1:32 pm
+ spui ca ereticului ii este cel mai greu lucru este sa intrebe, sa ceara sfat iar daca cere nu o face ca sa afle ci in alt scop.
acest cuvint il simt si asupra mea.
iata unele motive care le vad la mine, nu stiu daca sint draci sau de la draci sau daca sint buna socoteala
– Cine are cuvintele Adevarului, la care sa mergi si sa intrebi, iar acela sa aiba cuvint curat si lamurit care invata cu buna inima, fara slava desarta, mindrie, sau alta patima, fara impresii pătimaşe. Cind gasesc o fîntîna pe cale, ea poate fie să nu aibă apă, fie să aibă apă împuţită, sau plină de broşte si mormoloci, sau poate să fie puţin tulbure, sau poate să fie curată şi rece şi limpede şi bună de băut. Precum apa aşa si învăţăturile, precum fîntînile aşa şi cei ce învaţă. Că în cuvintele oamenilor pe lîngă dogmă, sau învăţătură sfîntă de la părinţi e pusă alături şi rătăcire, sau minciună sau patimă. la unii mai mult, la alţii mai puţin
– tot aşa şi in cărţile care se scriu: ca unele au fost scrise sau traduse de iubitori de biblioteca sau dictionar sau literă, sau de iubitorii de forme gramaticale si semne de punctuaţie, sau de cei îndrăgostiţi de minţile proprii şi foarte puţine din acestea sunt scrise de iubitorii Cuvîntului, sau Adevărului care sint aceiasi cu iubitorii Domnului Hriistos: eu cred ca desi putine, multe din cartile vechi au fost scrise cu frica de Dumnezeu, si ca in limba vechi se pastreaza inca apa limpede şi curată, bună de băut
– şi mai e si modul in care eu insumi miam intinat sufletul şi miam pervertit mintea si intelegerea traind in aceasta lume moderna, evoluată-către satisfacerea poftelor, astfel că dacă eu cunosc numai gustul apei nenorocite din conductele orasului de unde să stiu gustul apei curate de izvor
– mai e si placerea de a da sfaturi, care o vad la mine si o banuiesc si la altii: n-am intilnit om care sa urasca a da sfaturi, toti par sa aiba raspunsurile, desi judecata acestora se anunta mai grea. „Nu stiu” a cam disparut din vocabulare, de parca toate tainele au fost descifrate, nu mai e nimic necunoscut nimanui. Toti par sa atentioneze, mai ales folosind cuvintele sfintilor parinti
– Maica Domnului cind vedea toate cele ale Fiului Său cind era pe pămînt, pînă să se desluşească tainele toate le punea în inima ei şi a adunat atîta cunoaştere ca multa se gaseste in evanghelia celui care a invatat de la ea, sfintul Ioan Evanghelistul .. starea aceasta a ei, de a pune in inima invatatura pt a mi se deslusi cind va veni vremea as vrea s-o cunosc
iulie 23, 2010 la 2:12 pm
aceasta stare vine numai celor ce se roaga neincetat…..atunci rugaciunea insusi te invata , ea se face ca sa comparam sa intelegi, cu un procesor care reglementeaza toate ale tale si nedespartindute de ea te duce pe calea mintuiirii. si dupa cum vezi oricum o dai se ajunge in acelasi punct – rugaciunea – (sau unirea ta cu Hriistos)
iulie 23, 2010 la 10:30 pm
+ spui ca numai în cel desavîrşit minciună nu este – orice ar spune acela Dumnezeu preface în adevăr.
sfîntul Ilie era desăvîrşit. văzînd nedreptatea oamenilor faţă de Dumnezeu el s-a rugat Lui să închidă cerurile să nu mai plouă timp îndelungat, şi Dumnezeu l-a ascultat prefăcînd rugăciunea lui în stare de fapt. dar în marea sa rîvnă, a pus pedeapsă prea mare şi Dumnezeu îi cerea să se milostivească şi să oprească pedeapsa. dar el stăruia în rîvna sa şi nu-şi întorcea gîndul. şi Dumnezeu deşi voia să oprească pedeapsa, nu a deschis cerurile pînă nu l-a făcut pe sfînt să înţeleagă ca să dezlege cerurile pt ploaie, cu rugăciunea lui. si Dumnezeu l-a iubit pe sfintul acesta, că el nu a văzut moartea şi l-a luat la ceruri şi pus deoparte pe sfîntul Ilie, ca să-l trimită în vremurile de pe urmă a lumii acesteia.
şi înteleg din asta, ca de rîvna sfintului Ilie e nevoie in vremurile de pe urmă, cînd nici o pedeapsă nu e prea mare în vremurile despre care şi tu spui că sînt vremurile acestea pe care generaţia de azi o prinde. oare apostazia să fie atît de mare că e nevoie să fie rugători care să ceară venirea sfîrşitului? că sfîntul Ilie credea că a rămas singur, dar Dumnezeu i-a spus că are 7000 de bărbaţi puşi deoparte care nu şi-au plecat genunchii lui baal. şi de atunci şi pînă acum au trecut mii de ani.
iulie 24, 2010 la 11:21 am
ILie nu era desavirsit , dar sint virtuti pe care Dumnezeu le apreciaza in mod deosebit si care si ieri si azi ramin rare anume – rivna –
Fiecare om se naste cu ea numai ca lenea il biruie si nu o creste pre ea ca pe o floare rara ci o lasa sa se ofileasca. nu pentru ca era mare pedeapsa ci pentru ca Ilie sa mearga pe calea desavirsirii sa inteleaga taine mai ascunse ale Dumnezeirii. pentru unul singur care merge hotarit pe calea desavirsirii Dumnezeu poate tine pamintul, daca Ilie ar fi fost desavirsit ar fi stiut asta adica nu sar fi necajit , ca mai apoi sa afle de cei 7000, care in realitate nu erau inca nascuti pe pamint ci aveau sa fie in viitor dar pentru a nu cadea in mindrie sau disperare de aceea a primit asa raspuns care pentru ereticii ar fi ca Dumnezeu a mintit. insa pentru ca la el nu este timp iata ca nici minciuna nu este.
Un mare rugator chiar de ar vrea sa se roage pentru sfirsit stie ca insusi existenta lui pre pamint face sa stea timpul in loc, asta nu inseamna ca nu ar putea so faca ci asteapta intru rabdare voia Domnului. nu e asa usor sa te joci cu focul rivnei trebuie sa fii mare ascultator de Dumnezeu si aceasta inseamna sa cauti saL intelegi pre El intru adincime.
Tiam mai spus da nu ai luat aminte ca Ilie a si fost Hriistos a marturisit, cei ce vor avea cuvint impotriva lui antihrist sunt Ioan si Enoh acestia moartea nu o vad ca dupa 3 zile se vor ridica cu trupurile la ceruri in vazul tuturor care vor voii sa nusi tina ochii inchisi…..
iulie 26, 2010 la 5:31 am
+ spui ca la Dumnezeu nu este timp
sf. Andrei spune ca timpul, veacurile sint prima creatie a lui Dumnezeu, si ca acestea sint un duh frumos care este o călătorie cu început dar fără sfîrşit, de la care si omul a luat minte. Cel născut „mai înainte de veci”, Fiul si Cuvîntul lui Dumnezeu prin care s-au făcut toate, Acesta este însă fără început.
Înţeleg de aici, că omul nu poate înţelege lămurit prorociile cu mintea sa, căci a luat minte din duhul veacurilor, deci nu poate judeca faptele prorocite fără să le aşeze în timp, să le dea o durată şi să le pună într-o succesiune. Cînd se vorbeşte în apocalipsis despre „cele ce vor să fie degrab” sau cînd zice Domnul „viu curînd”, sau sfinţii vorbesc de „apropierea” sfîrşitului, mintea celui ce proroceşte are altă înţelegere decît mintea omului care aude. Şi atunci ce pare minciună pentru unul e adevăr pentru altul şi invers. Au fost sfinţi care au prorocit sfîrşitul, şi el n-a venit în vremea în care au înţeles-o oamenii. Nu cumva omul trebuie să înţeleagă că trăieşte sfîrşitul pt a se îngrozi întru îndreptare? chiar dacă Dumnezeu îi dă zile multe pe pămînt
iulie 26, 2010 la 7:20 am
este si asta ca omul trebuie sa traiasca cu luare aminte ca nusi cunoaste ziua de pe urma, „calatoria cu inceput dar fara sfirsit” este ca omul care calatoreste in aceasta viata este chemat sa calatoreasca dincolo de timp in viata vesnica. atita timp cit omul gindeste cu mintea cea data din duhul veacurilor ramine limitat la acest timp si nu poate intelege proorociile, de nu se va stradui sa capete mintea lui Hriistos, sa se aleaga singur iesind din lume (si bine inteles din acest timp) tot ce citeste in proorocii i se pare o dezordine din care nu intelege mai nimic sau i se pare ca ar intelege ceva. e scris clar cind vine sfirsitul si ca e in generatia noastra cind se va pune semnul fiarei in frunte sau pe mina dreapta cu laser (adica invizibil veti fi pacaliti) ceea ce se practica deja si nu e nevoie sa fii intrebat deoarece primind cipuri buletine cu semnul si alte asemenea esti deja sinucigas si inconstient. deci atentie ca nu va fi nimeni intrebat , te vei prezenta la politie pentru inoirea actelor si compiuterul va fi dotat de o mini masinarie (scriu asa sa inteleaga tot sarmanul care nu prea le are cu tehnologia) care iti va stampa cu laser codul pe care deja lai primit.(cu inselaciune se vor face toate)
zilele pe pamint ti le dai singur ca esti liber de la nastere sa alegi intre moarte si viata, iar copilul de cind suge gindeste bune sau rele chiar daca nu vorbeste inca intelege tot, dar cauta sa se adapteze la situatia vietii in care sa nascut adica sa intre in normalitatea lumeasca. sint si din cei care au refuzat in trecut si au urmat de mici lui Hriistos. azi nu stiu daca mai sint caci tehnologia omoara mai mult decit gloantele….
august 17, 2010 la 8:13 pm
cine a fost primu eretic?
august 19, 2010 la 9:18 am
Iuda dintre cei 12
august 19, 2010 la 11:12 am
care era erezia lui?
august 19, 2010 la 1:56 pm
raspunsul il ai in articol ca vadit fiind in gresala a continuat in ea, la fel cum a facut Iuda face orice eretic primul sau pas.
august 19, 2010 la 1:41 pm
ce dogma a calcat el de sa facut primul eretic?
august 19, 2010 la 3:13 pm
a credintei ca ea sa numit docma dupa ce a fost scrisa (docma = regula ce nu poate fi incalcata deci careia nu i se poate aplica pogoramintu.)
august 19, 2010 la 9:01 pm
nu au fost si altii care au calcat dogma asta inaintea lui? de ce este el primu?
august 19, 2010 la 9:44 pm
nu pentru ca nu a fost nimeni asa de aproape de Dumnezeu si sa aibe si atitea marturii precum au avut Apostolii, deci si credinta lui era deajuns de mare, nu ca a crestinilor de finta de azi, dar sa lasat biruit de slava desarta deci a cazut in idolatrie si deaceea il vedea pe Hriistos ca imparat al lumii materiale cu care de fapt el sa dus sa se laude in sinderiu gindind ca nimic nul poate opri ca sa troneze, iar aceasta momeala pe care el a inghitito vine din umblare fara de bagare de seama la fata lui Dumnezeu ceva de genu ca iti pare ca credinta ca a ta nu are nimeni si atunci devii trufas.
august 23, 2010 la 6:35 am
daca iuda avea in fata pe Hriistos, si îL vedea, cum putea săL idolatrizeze? Poate cineva saL idolatrizeze pe Dumnezeu adevărului?
miai spus ca la intrarea in inima stau doi draci: dracu teolog si dracu imaginatiei .. cu primu se cade in erezie, cu al doilea in idolatrie ..
adica iuda cind se uita la Hriistos .. nu il vedea pe El? ci o imagine deformata a Lui dupa cum ii dictau dracii aia?
si apoi daca in mintea si inima lui era idolatru si eretic iar cu fapta era vînzător de Dumnezeu, mai era el conştient ce face?
august 24, 2010 la 11:51 am
asa cum si mai tirziu au fost idolatrizati si Sfintii de aceea de multe ori fugeau dintr un loc in traltul sau prin pustietati, dar mai ales se faceau nebuni-adica se prefaceau perfect ca nu practica legea.
nu sint dracii intodeauna de vina, tiam mai spus asta, dar odata ce omu isi construieste imaginea dumnezeirii dupa placul lui dracii il pot ajuta la asta. si anume apare orbirea printro ceata pe care dracii o creaza in jurul persoanei respective in care ei apar in formele in care ar putea placea celui ce zburda cu imaginatia in loc sa se roage. de aceea sa si scris „si vor avea ochi dar nu vor vedea…”
constiinta nu mai are rezonanta 100% cind persoana este indracita (este de multe feluri ex: de la nastere, din blestemul bisericilor vii, sau pentru pacate,autoblestem..)de multe ori persoana pare constienta dar in realitate nu e decit intrun procent foarte mic caci nu se ia de tot de la om si sint cazuri cind Dumnezeu se milostiveste de acela, pentru el sau cei ce sint apropiati lui sii face sa ajunga in apropierea unei biserici vii; atunci diavolul din acea persoana se face cuminte de frica lui Hriistos ce locuieste in inima aceluia si procentu de constiinta creste in masura cu care e masurata persoana in acel moment, dar si de puterea bisericii vii de care se apropie acela. in vremea de apoi va fi o singura persoana in jurul careia va fi pustiu de draci, scrie in Apocalips doar pentru cei ce au intelepciune sa inteleaga ceea ce Duhul spune bisericilor (caci cum este catedrala si biserici de toate marimile de cataroaie asa si intre cei ce merg pe calea lui Dumnezeu este diferenta)
in cazul lui iuda -era constient. a devenit aproape inconstient dupa ce Domnul a fost rastignit si adeverinduise inselarea iarasi a refuzat sa fie judecat de ceilati si sia aplicat singur judecata spinzurinduse.
oricum e bine daca incepi sa te pui in locul celor din Scripturi ca sa intelegi, dar sa nu te insele gindul niciodata ca ai fi fost mai bun in locul lor. si eu imi ziceam vai mie sa numi fie sa pacatuiesc ca Moise si cautam sa inteleg contextul in care a cazut, dar mai ales ma rugam sa sami vad gresala in care stau sa cad fiind convinsa ca si eu in locul lui Moise mai rau as fi cazut.
septembrie 5, 2010 la 12:29 am
eu am citit scripturile pâna acum cu curiozitatea celui care citeste literatură, si nu ca să înţeleg păcatul. şi până nu demult consideram mândria virtute, nu păcatul capital. o confundam cu stăpânirea de sine, voinţa puternică. departe de mine, era gândul de a mă pune în locul personajelor biblice pt a vedea păcatul. de fapt, în sinea mea întotdeauna mă vedeam şi mă văd şi acuma deasupra personajelor din biblie în virtute: deasupra lui Adam, deasupra lu Eva, deasupra lui Cain, deasupra tuturor celor până la Noe, deasupra poporului scos din egipt, deopotrivă cu prorocii şi apostolii, apropiat Mântuitorului. Acum găsesc în memorie doar câteva din personajele biblice care m-au minunat: curajul lui David, blândeţea lui Iosif, răbdarea lui Iov, rîvna sf. Ilie, asceza sf. Ioan Botezătorul, sf. Ioan ucenicul cel iubit care a pus capul pe pieptul Mântuitorului, nerăutatea sf. Ştefan care se ruga lui Dumnezeu pt iertarea celor care ii aplicau moartea, neodihna sf. Pavel si peste toate bunătatea şi înţelepciunea Mântuitorului. De fapt alfabetul acesta al păcatelor şi virtuţilor mie aproape necunoscut.
septembrie 25, 2010 la 11:07 am
nu trebuie sa cauti a vedea sau intelege pacatul la altii, ci trebuie sa fie in tine puternica teama de a nu gresi la fata lui Dumnezeu. atunci cind vei citi sau vedea la ceilalti sa poti zice intru tine cu infiorare – vai mie sa numi fie asemenea sau si mai rau de asa. ca degeaba poftesti la virtuti daca cea dinainte nu are radacini puternice.
septembrie 25, 2010 la 12:33 pm
se mai pot numi virtuti acelea care nu au ca radacini această teamă bună? Există virtute în afara lui Dumnezeu, la cel ce nu cunoaşte drept pe Dumnezeu? Dacă cineva caută pe Dumnezeu dar nu L-a găsit încă ca să-L cunoască cum e în adevăr, poate avea vreo virtute umblînd căutîndu-L?
septembrie 25, 2010 la 1:37 pm
in cel ce cauta cu adevarat pe Dumnezeu toate virtutile incoltesc, dar aceasta cautare continua pina la sfirsitul vietii pe pamint. – vezi pilda semanatorului ,unu 30 altu 60 altu 100…
octombrie 6, 2010 la 12:44 pm
Care este calea de urmat dupa ce mirenii, preotii, episcopii, Biserica in intregul Ei constientizeaza caderea in schisma si/sau erezie si se doreste revenirea in hotarele Sfintilor Parinti ?