Pentru avva Ioan, ucenicul lui avva Pavel
Se spunea despre avva Ioan, ucenicul lui avva Pavel, că avea mare ascultare. „Că erau într-un loc mormânturi şi locuia acolo o leoaică;” iar bătrânul a văzut în locul acela balegi de bou(de cămilă în alte cărţi mai vechi) şi zicea lui Ioan să se ducă să le aducă. Iar el i-a zis: dar ce voi face, avvo, pentru leoaică? Bătrânul glumind a zis: de va veni asupra ta, leag-o şi o adu aici! Deci, s-a dus fratele acolo „seara” şi iată a venit leoaica asupra lui. Iar el, după „cuvântul” bătrânului, s-a repezit să o prindă şi a fugit leoaica. Şi alergând după ea, zicea: aşteaptă părintele meu să te leg. Şi prinzând-o a legat-o. Şi se necăjea bătrânul şi şedea aşteptându-l. Şi iată a venit, ţinând leoaica legată. Văzând bătrânul, s-a minunat. Şi vrând să-l smerească, L-a lovit zicând: nebunule! Câine nebun mi-ai adus aici? Şi a dezlegat-o îndată bătrânul şi a slobozit-o să se ducă.
Acest cuvînt,ca şi altele dealtfel,sau scris pentru vremurile cele de pe urmă ca nu cumva să se zică că nea părăsit Dumnezeu în lipsa de duhovnici(purtători de duh),deci oricine voieşte să făptuiască au călăuze pe sf. Părinţi şi negreşit nu se vor pierde.iar lipsa de duhovnici se datorează faptului că noi am părăsit pe Dumnezeu şi nu El pe noi.
Aici avem doi părinţi la două trepte diferite pe calea desăvîrşirii,deaceia am şi separat cu culorile roşu (inclinat) şi violet (ingrosat) pe fiecare,iar galben (intre ghilimele) e ceea ce face diferenţa dintre ei;si anume-moartea.ucenicul,cu care ne putem înfrăţii şi noi-adică săi luăm ezemplu,se află biruind pentru a doua oară moartea(si am insemnat cu roşu,căci e la nivelul primei mucenicii),bătrînul o biruise definitiv căci e gata să moară în orice clipă,ajunsese să cunoască dragostea lui Dumnezeu,deci mucenicia lui nu mai are limite şi de aceea am însemnat cu violet.să clarificăm că nu ascultarea de bătrînul-ci de cuvîntul bătrînului-fiind el purtător de duh,grăia cuvîntul lui Dumnezeu,mai departe:ucenicul a întrebat,nefiind el la înălţimea desăvîrşirii părintelui său,de aici reiese că leoaica mînca oameni.însă orice întrebare denotă o subţire mîndrie,căci în loc să ceară rugăciune de acoperire cu întrebarea nu a făcut decît să ceară socoteală părintelui,că adică-a uitat că leoaica mănincă oameni!? şi invidie că numai pe tine nu te mănîncă drept care spunemi ce să fac cu ea.observăm cum invidia stă întotdeauna la baza a tot păcatul numai că e aproape imperceptibilă în majoritatea cazurilor.prin aceste păcate foarte mici dar în realitate foarte mari,ucenicul şia atras ispita căci părintele la trimis la un lucru imposibil de înfăptuit în lumea materială.înţelegînd el că a greşit(căci toată ziua a lucrat-adică a făcut rugăciune)spre seară,adică văzînduse la apusul vieţii pămînteşti sa pregătit să iasă(din trup)după cuvînt,îndreptînduse spre cimitir unde îl aştepta leoaica adică diavolul la trecerea prin vămi.aşa că cu groază şi lacrimi socotinduşi tote păcatele plîngînd pentru ele,un singur lucru rămînîndui că nu a păzit cuvîntul bărînului,deci se gîndea măcar săi arate lui Dumnezeu că el a încercat să o prindă pe leoaică,dar,ea la mîncat.aşa că văzînd că vine asupra lui,sa repezit să o prindă pînă ce va fi mîncat.aici vedem cum frica de răspunsul ce avea să dea la judecată a biruit frica de leoaică în lumea materială;deci temînduse de Dumnezeu şi leoaica sa temut de el şi fugea.de voim să se teamă duşmanii de noi şi noi trebuie a ne teme să nu greşim la faţa lui Dumnezeu,să putem da răspuns pentru toate.şi mîndrinduse el iarăşi(căci a obosit)-de aceea auzim în biseric㔺i iarăşi şi iarăşi cu pace Domnului să ne rugăm”adică să nu ne pierdem duhul şi iarăşi să punem inceput-alergînd după leoaică,a zis luişi-stai(pînă cînd vei păcătui) că aşteaptă Dumnezeu să intri pe poarta raiului,a zis părintele să te leg(adică pe diavol) deci credinţa că pazind cuvîntul la mîntuit.însă leoaica nu a stat,nu la ascultat,pînă ce nu sa văzut in siguranţă căci auzind că va fi dusă la părintele care cunoştea dragostea sa lăsat legată ştiind că acesta avea să o elibereze,precum nici Hriistos nu ia legat pe diavoli trimiţîndui în iad ci ia lăsat liberi voii lor de a intra în porci.un simplu-stai-şi nu mai păcătui nui de ajuns,căci trebuie să ne smerim şi să mărturisim pe cel ce ne păzeşte pre cale,deci să ne aducem aminte de cel ce ne învaţă să purtăm putere şi săl mărturisim, căci pe Hriistos în adevăr îl pomenim şi iată El va fi cu noi prin el,cel ce ne învaţă.iară cei ce îşi asumă loruşi vre un lucru,ştiut să le fie clar că se înşeală şi nici o putere nu capătă şi nici unde nu ştiu a merge ci orbecăie în iluzia întunericului dumnezeului creat după placul lor,căci mulţi hristoşi se vor arăta…celor ceşi fac voia, chiar de se vor întilni cu cel Adevărat precum dracii,nu voiesc săl recunoască căci voia lor este ocupată şi vor trece pe alăturea,nevăzînd şi neauzind.întorcîndune la începutul textului trebuie să mai detaliem puţin pentru a nu se crede că e umplutură,ci tot ce sa scris are un înţeles tainic de aceea sa scris să nu se modifice nici măcar o cîrta sau o iota(punct sau virgulă)ci cei ce aveau să traduca era musai să fie purtatori de duh pentru a traduce cu cuvinte care să nu blocheze înţelesul tainic.aşa că acel bou sau cămilă din cimitir putea fi chiar unul care trăia precum animalele-adică fără nici o grijă gata sa sufere orice aversitate (bătaie) precum boul,să se hrănească doar cu strictul necesar precum camila bea din cocoaşa ei atit cît îi trebuie,iar faptul că se balega acolo arată că vieţuia acolo-lîngă morminte ca săşi aducă aminte aşi plînge păcatele,de ceasul morţii-ca un mort.deci trimiţindul pe ucenic după baligi la trimis să ia aminte la acel fel de vieţuire.”şi prinzîndo a legato”deci cu alte cuvinte controla rugăciunea căci putea să o scape. iar necăjala bătrînului nu este ca a noastră ci se ruga cu rugăciune mare care ajungea la tronul lui Hriistos căci şedea,şi aştepta răspuns cu nădejde întru răbdare ştiind că rugăciunea lui va fi auzită,că putea să se ducă după el în cimitir. şi iată ucenicul,a venit pre calea sfinţilor ţinînd dreapta socoteală,iar minunarea bătrînului nu este precum neam mira noi,ci sa aflat in faţa unei adevărate minuni nu pentru că ar fi adus leoaica legată, ci pentru că a văzut pe ucenicul biruitor crescînd în duhul că acestea sunt minunile cele mai mari după cum mărturiseşte sf. Varsanufie cel Mare deşi nouă ni se pare la prima vedere minunea ucenicului mai mare dar în realitate totul se datorează bătrînului.voind săi ficseze smerenia definitiv adică să rabde şi pe nedrept căci întru aceasta se cîştigă puterea,la lovit zicîndui- nebunule(după Hriistos) drac legat miai adus aici şi la dezlegat lăsîndul în voia lui Dumnezeu.iar această ultimă parte o vom detalia mai mult în”despre rugăciunea inimii şi păstrarea ei”după cum puteţi să luaţi aminte,voi ăştia cu articole tari,luavar muma pădurii şi cuvioasa pustiei orice călcare de cuvînt duce inevitabil la lipsirea de duh Sfînt şi mai bună e moartea mîncaţi de leoaică decît lepădarea duhului Sfint;şi să nu vă văitaţi că nu aveţi de cine să faceţi ascultare că voi aţi sodomi şi gomori pe oricine dacă nu puteţi fizic măcar spiritual că e la modă,doar sînteţi căutatori sinceri ai adevărului…………
Blog ortodox 