CALUGARI ADEVARATI III

Cu ce obraz sa maninc si sa beau impreuna cu acesti sfinti parinti,eu,cel viclean si nemultumitor rob (al diavolului)(si iarasi poti sa adaogi toate cele ceti spune constiinta despre tine) care sint departe de fata Stapinului meu, pina cind nu ma voi pocai  sa iau iertaciune de la iubitorul de oameni Dumnezeu, dupa cum maninca si beau si se veselesc acei care nau gresit deloc, sau cei care au gresit si s-au pocait si au dobindit iertaciune de la Dumnezeu? Nu nu voi minca eu ca si  acestia, ci numai atit sa maninc si sa beau ca sa traiesc si sa ma necajesc si sa ma strimtorez si sa ma defaim pe sine-mi, ca sa vada Dumnezeu dintru inaltime strimtoarea mea si scirba mea cea de buna voie si sa ma miluiasca si sa-mi ierte pacatele mele cele multe. Acestea deci sa ti le amintesti sa le cugeti de-a pururea. Pentru aceasta osindeste-te sa maninci piine numai atit ca sa nu te saturi, dara nici prea putin fata de trebuinta si fata de cit poti sa te tii. La fel orinduieste-te ca si apa sa bei unul sau doua pahare, si acestea intro anumita vreme a zilei; iara cind maninci nu asculta de parerea ce te indeamna sa alegi vreuna din bucate sa maninci, ci sa te pazesti sa maninci numai aceea care este in fata ta. Si iarasi din ceea ce este in fata ta de este fruct sau oarecare alta mincare si iti place, si-ti zice gindul:aceea este buna,ia-o si o maninca, tu nevoieste-te sa nu te lasi biruit, ci nici macar sa no atingi….

Si de te indeamna fratii ce sed cu tine ca sa maninci sau sa bei mai mult, nu raspunde altceva nimica, ci impreuneaza miinile tale si ridicate putin, pleaca-ti capul si zii cu voce blinda “iertati-ma”, si nu numai la aceasta ci si la toate celelalte in acelasi chip sa raspunzi; si nici sa nu dai la altcineva din cele ce primesti de obste, nici de la altul sa nu primesti ceva, iar de nu bei vin, sa nu cauti sa-l iei spre a-l da altui frate, afara de numai e strain si a venit cu vreo nevoie si aceasta cu intrebare. sa nu cutezi vreodata sa gusti cu cineva sau nici dupa cina vreodata a doua oara, caci toate relele din asta se nasc si acestea sint cursele diavolului. de acestea trebuie sa se fereasca cel ce ma crede si pazeste cuvintele mele, caci  impreuna cu lucrarea darului lui Dumnezeu va ramine neispitit si nevatamat de catre diavol, iar ceilalti vor trai viata mireneasca cu cu chip calugaresc, si se vor prabusi si vor cadea in prapastie si asa aflindu-se nu o vor simti. De unde tu prea iuitul meu frate, hotaraste-te asupra celor ce tiam zis, atita, incit daca este nevoie sa si mori pentru asta, pentru ca in alt chip nu vei putea scapa de dracul imbuibarii. Si sa stii si asta, ca de vei pazi acestea, diavolul nu sufera si va ridica impotriva ta pe toti cei lenesi si vicleni ca sa te judece, cleveteasca, pismuiasca si besteleasca si sa-ti pricinuiasca necazuri nenumarate spre a te face sa lasi acest scop bun si sa incetezi de la aceste fapte care te duc la mintuirea sufletului; pe care de le vei rabda, vei afla mare mingiiere de la Dumnezeul si Mintuitorul nostru. Iar daca oarecarii stau la cina si maninca si tu nu maninci, ci slujesti sau stai sau altceva faci, nu uita sa zci cu mintea ta acestea: daca si eu m-as fi pocait si as fi luat iertaciune pentru pacatele mele, de buna seama ca as minca si eu si impreuna m-as veseli cu fratii mei. Dara de vreme ce eu ticalosul m-am facut de sine-mi nevrednic prin lucrurile mele cele spurcate, cu dreptate primesc acum dupa faptele mele…sa nu poftesti niciodata sederea inainte caci aceasta este cauza mindriei, ci sa o urasti din tot sufletul tau.

Ia seama sa stai cu barbatia sufletului tau si sati aduni cugetele in rugaciunea ta si sa nu le lasi sa se plimbe la alte lucruri;si impreuneaza-ti miinile in fata si picioarele sa ti le pastrezi drepte si nemiscate si inchideti ochii ca sa nu vada altceva si sa ti se raspindeasca mintea; apoi ridicati mintea si toata inimata spre ceruri si spre Dumnezeu si cere de la Dinsul mila Lui cu lacrimi si suspine….

Pentru aceasta sa-ti marturisesti cugetele parintelui duhovnic,de este cu putinta in tot ceasul, iar de nu sa nu lasi vre o zi sa nu te marturisesti…sa ai credinta sigura catre acesta, chiar daca lumea intreaga l-ar cleveti si l-ar osindi si daca tu singur l-ai vedea ca curveste, sa nu te smintesti, nici sa-ti imputinezi credinta care o ai pentru el, ascultind pe Hriistos care zice “Nu judecati si nu ve-ti fi judecati”…

De vreme ce am vorbit catre oameni care flaminzesc si insetoseaza pentru mintuirea lor, am socotit ca trebuie sa fac inceputul cuvintului de la acest nesecat izvor, de la Domnul nostru Iisus Hriistos, caci acesta este si la incepatori temelia credintei,si la cei de mijloc nadejde nerusinata si la cei desavirsiti dragoste si viata fara de sfirsit, Caruia ii auzim in fiecare zi glasul cel sfint care zice”Oricine nu va lasa pe tatal sau si pe mama sa si frati si toate cite are el, si luind Crucea sa-mi urmeze Mie nu este Mie vrednic”

Aceasta deci am invatat-o din Scriptura, si am invatat-o si din incercare, ca Crucea sa pus la urma celorlalte ca sa ne arate scirbele si ispitele si in sfirsit insasi moartea cea de voie, pe care trebuie s-o rabde cel ce vrea sa se faca urmator lui Hriistos. In acele vremuri cind erau tiranii prigonitorii crestinilor, au rabdat multi cu bucurie moartea cu atitea prea felurite chinuri. acum ca este cu darul lui Dumnezeu pace la crestini, suntem incredintati ca nu este alta nimic Crucea si moartea decit desavirsita omorire si taierea voii de sine. Caci acela care isi face voia lui, fie oricit de mica, nu este cu putinta sa urmeze poruncile Lui. si atunci ca sa fac cuvintul meu catre dragostea voastra  ca unui frate, zic astfel: frate, roaga pe Dumnezeu adesea cu multa rivna ca sa-ti arate omul,care ar putea sa te povatuiasca bine si pe care sa-l ai tainic Dumnezeu cu darul sau, in chip vazut sau aratat printr-un rob al Lui, mergi la el si sa ai respect si evlavie catre dinsul ca si cum ai avea pe inusi Hriistos. Pentru ca precum ai nevoie sa te supui lui Dumnezeu, asa se cuvine sa te supui si catre dinsul, pentru ca sa te invete cele de trebuinta si orice iti spune sa le faci fara clintire, chiar daca pare potrivnic sau vatamator de suflet cele ce iti porunceste.Caci mai bine e sa te numesti ucenic al ucenicului, decit sa petreci viata ta de sine si sa-ti agonisesti fara folos rodurile voii tale proprii; si daca auzi de la dinsul astfel, iesi din pamitul voii tale si din rudenia cugetelor tale, nu socoti si nici cumva sa te rusinezi, biruit fiind de slava desarta, iar de ti-ar spune:”vino in pamintul ascultarii ce til arat”, alearga cu toata puterea ta; nu da somn ochilor tai, ca nu cumva sa te biruiesti de ticalosie sau de trindavie. Daca iti spune sa-l urmezi, srtabate cetatile impreuna cu dinsul cu  indrazneala, ca te vei folosi mult, daca privesti numai spre el si nu spre altceva. si daca il vezi ca maninca cu curve si vamesi si pacatosi, sa nu cugeti ceva patimas si omenesc, ci toate nepatimase si sfinte; cugetind in mintea ta aceea ca “m-am facut tuturor toate ca pe toti sa-i dobindesc”. Vazind-ul ca se pleaca(face pogoramint de la lege)spre patimile omenesti, sa nu dai crezare la asta nicidecum, caci te inseala si acestea dupa cum dupa cum am aflat cu lucrul(dupa cum reiese din lucrarea – faptele fiecarui), ci urmeaza-L si crede cuvintelor Lui si nu cauta spre cei ce sint impreuna cu tine si nici sa zici cumva pentru cineva: Doamne dar aceasta ce este? ci ia aminte todeauna de sineti si ai in fata ta moartea si cugeta cu luare aminte, cu ce fel de fapta buna sa slavesti pe Dumnezeu. Sa nu te mindresti pentru invatatorul tau, daca esti cinstit de catre cineva mai mare nici daca ai pe multi care se supun pentru numele Lui(a tacea si a nu marturisi ca toate le ai prin  parintele tau si cinstea si laudele lui se cuvin este agonisire de slava desarta si tradare)ci mai virtos sa te bucuri ca sa inscris numele tau in cerul smereniei.

De ai vedea pe demoni ca tremura de umbra ta, sa nuti inchipui ca asta ar fi iscusinta ta proprie, ci socotind totul rugaciunilor parintelui tau, atunci se vor infricosa demoni pentru smerenia ta. Daca iti zice sa stai la masa alaturi de el, primeste-o cu multumire si pazeste respectul si cinstea catre dinsul cu tacere si sa nu incepi a minca ceva, fara rugaciunea lui, dar nici sa nu indrasnesti a da ceva altuia, sau sa poftesti altceva, fara de stirea si porunca aleluia…. si nici sa dobindesti cu usurinta pe cele mai mari; si iarasi sa nu indraznesti a intinde mina ta in blid inaintea altora, tu impreuna cu el, pentru ca stii foarte bine cine a indraznit sa faca asta.

Iar de zice:”unul din voi ma va vinde”,sa nu ascunzi viclesugul, ci de cunosti ca ai facut-o marturiseste, iar de nu cunosti nimic cazi la picioarele lui cu lacrimi si intreaba-l: nu cumva sint eu Doamne? caci pacatuim multe si din nestiinta nu pricepem. Nu zic sa cazi pe pieptul parintelui tau ca nu iti este de folos. Ca desi Ioan din multa dragoste ce o avea catre Hriistos, a indraznit catre acesta, a poruncit si el impreuna cu ceilalti ca de ar face toate poruncile Lui, sa se numeasca pe sine rob netrebnic.

Daca vezi pe invatatorul tau ca face minuni si se slaveste, crede si te bucura si multumeste lui Dumnezeu ca ai intilnit asemenea invatator; si iarasi,daca il vezi ca se necinsteste si se palmuieste de se intimpla si se tiraste de acei care il pizmuiesc, sa nu te smintesti de dinsul, ci ia sabia si ca un alt Petru rivnitor si taie nu numai urechea celui ce se incumeta sa cleveteasca si sa palmuiasca pe parintele tau, ci taie si mina si limba lui, chiar daca vei fi mustrat, precum Petru, insa todeauna vei fi laudat si mai mult, pentru cea multa dragoste a ta cea catre El si credinta…..

Deci acestea le-am scris catre dragostea ta sa le citesti oricind voiesti,… numai ia seama, frate, sa nu se intimple sa urmezi fara sa vrei celor rai. Caci cei care stiu sa pastoreasca bine si sa vindece suflete cuvintatoare sunt in adevar foarte putini, mai ales in vremurile de fata, pentru ca multi poate sau aratat cu fatarnicie, ca postesc si privegheaza sau ca le fac si cu lucrul (exemplu asa-zisul sfint al bisericutei de stil vechi din Rominia care postind 40 de zile se lauda in predici ca e deasupra apostolilor si cu aceasta si privegherea si-a deschis raiul lui privat cu chei platite scump pe la Roma pe care i leau clonat dupa statuile sfintului petru de la vatican) avind si evlavie in afara ingaima cuvinte multe si invata poporul de obste cu usurinta.(de exemplu ca de intra vreunul la el-Flavian in minastire nu mai trebuie sa faca nimic ca se mintuie automat).

Insa foarte putini se gasesc sa desradacineze patimile…deci nu cumva sa urmezi pe lup, drept pastor, nici sa intri in turma care ar avea boala sufleteasca si patimi, nici sa te afli singur aparte,.. ca sa fii inghitit ori te vei imbolnavi de vreo boala peste boala si patima peste patima si sa mori sufleteste ori aflindu-te singur sa cazi si cistigi pe vai si amar,vai unuia de ar cadea.

Pentru acela care a intilnit un bun povatuitor si se da pe sine cu totului tot acestuia, nu va avea grija si se va mintui intru Hriistos, Domnul nostru, Caruia este slava in veci. Amin.

(…cit sunt de actuale aceste cuvinte scrise de Duhul Sfint prin mina Sfintului nostru parinte Simeon Noul Teolog si rescrise de Sfintul nostru parinte Ioan Iacob Hozevitul; ce raspuns vom da de nu vom urma mai intii cu faptele acestora? si nu vom marturisi Adevarul, adica pe Dumnezeul nostru, iar de se gaseste cineva caruia nu-i place ca le-am copiat si eu, dar mai ales ca am martrisit Adevarul in paranteze ANATEMA lui, si de se va gasi oarecare caruia ii vor place dar mai ales sa le faca pe acestea sa fie blagoslovit pina ce va trece de portile raiului si inapoi nu se va mai uita.+Iudita)

despre sodomia si gomoria de azi…si asa zisii invatatori

catehumen Spune:
aprilie 22, 2010 la 7:42 pm e

ai scris ca sodomie inseamna a forta pe cineva sati faca tie pofta .. cum sodomeste lumea azi pe Dumnezeu si pe sfinti? .. cum forteaza lumea pe Dumnezeu?

Uitindune asa mai atent ca tot omul care nu e inca duhovnicesc printro lupa sa zicem ca ai facut grozavenie de pacate, nu e cazul tau caci facinduti tie ai pacatuit in biserica ta deci nu e sodomie, dar poate fi gomorie,depinde ce faci.sa zicem ca ai facut oral sex, depinde cu cine faci e sodomie sau si sodomie si gomorie la un loc; chiar daca celalalt a incuviintat; caci sufletul lui care stie de unde vine si cunoaste pe Dumnezeu nu incuviinteaza deci e fortarea lui: acoperindul mai inainte de a face pacatul fizic cu parasirea pazirii legii, caci de maninci in post cirnati si hamburgheri de soia adevarat  iti zic- carne ai mincat; a posti, e a minca ce nuti place sati tii viata de necredincios ca cei ce cred postesc fara a minca nimic si nu de voia lor se apuca de postit chinuinduse sa rabde asa cum o faci la inceput ci pur si simplu nu simt nevoia caci Dumnezeu se ingrijeste de nevoile acestora.oral sex de exemplu  nu fac numai femeile sau cei ce se fac pe ei femei ci si cei ce fac acestora, caci prin participarea la pacat il faci si tu asemenea si teai facut si tu femeie chiar daca te bati cu pumnu in piept ca unii fratiorii ca eu nam facut. Deci in aceste cazuri nu se poate primi preotia(chiar daca ai gindit numai indulcindute cu gindul , ca cum ar fi?)deoarece  va trebui sa povatuiesti pe altii si tu care ai facut cu gura ta asfel de pacate cu ce curaj indraznesti, chiar de nu ai facuto fizic pacatul e acolo in mintea ta in tine in saliva ta si cind vei deschide gura, te vei afla mincinos invatind pe altii, ca ce garantie ai ca ti sa iertat pacatul? Poti oare sa muti muntii din loc?sau altele de gen? si nici atunci nu trebuie sati deschizi gura ta ci sa lasi pe Dumnezeu sa vorbeasca prin minunile lui.si sa nu zici ca nu mai sunt povatuitori, sint, da nui vede si nui aude nimeni iar preoti poate El sa trimita din ceruri sau sa scoata din pietre, numai tu sa te stradui in toate zilele tale sa pazesti legea.Dumnezeu da cuvint cu putere mare celor ce o pazesc pre ea. cind vechii calendaristi au vazut cum propovaduiesc curvele imbracate de calugarite de stil nou sau inversunat a uri pe femei si a le considera ca evreii inferioare barbatului si prin aceasta prostie sau mindrit facinduse pe ei insisi curve inca si mai rele decit primele caci dracul curviei se supune celui al mindriei facindui loc si de aceea ei nu vad curvia lor.asa ca sa stam bine si cu teama ca nu stim voia Domnului dar de vom astepta faptuind intru rabdare o vom afla.ia si citeste pedalionul ca nu exista catehism fara de el si cind nu intelegi ziti tie ca esti prost si intreaba ca sa intelegi ; ca de vei tilcui dupa capul tau chiar daca vei intreba nu vei intelege.si fi convins ca esti prost ca aceasta prostie e dupa Dumnezeu si multi sau imbogatit intru ea.(vezi Pavel cel prost casi zicea luisi ca nu stie sa se roage si spunea dracului sa iasa pentru rugaciunile parintelui lui Antonie cel Mare care sau demonstrat fara efect ca  na vrut sa iasa cind acesta sa rugat,oricum acolo sint mai multe intelesuri ca in toate scrierile patristice dealtfel)iar cind o sa poftesti sa pui mina pe lopata pentru spinarea ta si nu pentru altii atunci am sati explic mai duhovniceste de asa pentru moment sper sa fi inteles ce tiam scris…

despre marturisire lui catehumen IV

catehumen Spune:
martie 19, 2010 la 11:33 am e

Intr-un comentariu anterior am scris ca sunt un mare labagiu. Acum cand scriu a doua oara asta, e mai usor. Rusinea e mai mica. Dar rusinea aceasta ar fi mult mai mare daca as face cunoscut acest lucru in fata cunoscutilor si necunoscutilor, faţă către faţă. Daca as avea puterea sa exteriorizez tot ceea ce este rau in mine, ma gandesc ca n-as mai putea trai in aceasta lume printre oameni. Aproape nimeni n-ar putea suporta sa-i spun de pilda: nu-mi place de fata ta, ma enervezi de-mi vine sa te bat cu lopata, nu ma intereseaza sentimentele tale si viata ta pt ca eu am interesele mele care sunt singurele care conteaza. Iar daca ar reactiona in vreun fel, nu stiu daca as avea puterea sa-mi iau palmele si picioarele pe care le merit, ci mai degraba sa le dau şi îndărăt. Poate de aceea parintii au recomandat curatirea in taina si marturisirea catre un doctor de suflete. Nu stiu. Pe de alta parte daca as tainui acestea, cum se intampla de fapt, vad cum necuratia din suflet ia proportii, nerusinarea in fata pacatelor creste si ea, examinarea constintei si a sufletului dispare, pentru ca paralizeaza simtul acela care ma face sa ma uit inlauntrul meu si sa-mi vad patimile si sa-mi constinetizez pacatele. Iar când ajung în faţa duhovnicului mă văd pe scena la o piesă de teatru, în care regia spune că trebuie să plâng sau să-mi pară rău de cele mărturisite. Deci marturisirea rusinii in public o vad mai buna.
Ma uit la cei care au facut ceva de genu asta deja. Adica au scris carti despre experientele lor pacatoase si nepacatoase, si le-au vandut. Alti au jurnale pe bloguri, care pot fi citite de oricine, cunoscuti sau necunoscuti de-ai lor. Insa nu simt ca ar face parte din pocainta lor. Ci mai degraba reclama. Unii chiar ajung sa se vada pe ei înşişi acei “doctori de suflete” pentru ca au avut “curajul de a se marturisi public”. Insa in sfaturile lor eu nu gasesc nici o doctorie pentru bolile mele. Au înlocuit bolile sufletesti, acelea multe, povestite în jurnale cu altele mai grave, pe care nu ştiu dacă ei le bănuiesc măcar, pt a se mai vindeca vreodată. Ei vorbesc împotriva unor păcate şi patimi, pe care le-au mărturisit sau pe care le văd la ceilalţi, şi fără să realizeze propagă alte păcate şi patimi mai grave către cei care îi citesc sau îi ascultă. N-aş vrea să ajung nici aici cu mărturisirile mele publice. Ci vreau să ajung după cuvântul apostolului: staţi drept aceea, încingându-vă mijlocul vostru cu adevărul. Cum să fac?

Pai se ajunge la sodoma si gomora  spirituala din cauza nesimtirii sufletului care ajunge in starea asta foarte usor azi mai ales ca mas media ajuta foarte mult la asta,iar informaticienii sint loviti puternic si toti cei care stau pe net cu alte scopuri chiar daca se chiama pe ei crestini sint departe galaxii lumina de adevar.toate pleaca de la lipsa de catehism.toti sint botezati de obicei si nu de Duhul Sfint.sint niste canoane care trebuie pazite altfel botezul nu e valabil, intre care si lipsa catehismului care anuleaza botezul si preotia celui care a facut un astfel de asazis botez.am mai tratat deja acest subiect ai putea sa recitesti blogul daca ai uitat,oricum tot ce e pe acest blog e de recitit ca nu poti intelege din prima tot. problema e foarte acuta in bisericile asa zise recunoscute de stat de aceea si vine antihristul ca i se face loc. mintile si inimile sint deja cucerite de inainte mergatorii lui. Toti merg ca oile(ca cica trebuie sa faca ascultare) la iad iluzioninduse ca se mintuie(si asta au spuso sfintii mai inainte). marturisirea publica are putere mare numai in cazul cind cel ce o face paraseste lumea urcinduse pe prima treapta cum zice Scararu, facinduse calugar si facind aceasta marturisire in fata fratilor ce au parasit deja lumea ce au putere sa se roage pentru el.si nicidecum publicind carti sau articole pe net.asta e curata precurvie spirituala de care multi sint practicanti azi ca nu e cine sai invete adevarul si nici nu le trebuie ca ei nu primesc. ca sau invatat sa sodomeasca si gomoreasca pe Hriistos spiritual devenind astfel apostolii cei mai de pe urma ai lui antihrist care vor mosteni cele mai grozave locuri la iad. este aproape imposibil ca unii ca acestia sa se mai trezeasca,deaceea a ars Dumnezeu sodoma si gomora ca sa nu se ajunga prea devreme la acestea. asa ca simtamintele tale nu erau departe de adevar. cureaua primita la calugarie reprezinta acea putere de care zice apostolu. insa nu cureaua in sine are putere, caci trebuie sa fii calugar inainte de a o primi. ca nu hainele lungi si negre ne fac calugari,ci mai intii trebuie sa fim in inima, iar haina vine ca o adeverire a ceea ce sintem; deci puterea este in noi de la Hriistos, iar haina se imbiba si ea de putere pentru cei ce au credinta. au fost si dintracei ce prin ascultarea fata de parintii lor duhovnicesti au devenit mai apoi calugari dar azi nu mai sint pentru ca nu mai pot avea acea ascultare.presiunea spirituala e foarte mare sa scis ca se vor pierde pina si dintre cei alesi. deci nu dintre cei chemati adica calugari, ci dintre cei cu rugaciune si cu daruri(acestia sunt alesii)-si ai exemplu pe Flavian care avind rugaciunea inimii si putere sa scoata draci, lea pirdut pe amindoua din mindrie si acum se iluzioneaza ca vorbeste cu Dumnezeu, ca Moroi cu asa zisii 3 sfinti. asa ca azi fiecare de voieste sasi ia crucea sa, sa se invete sa asculte direct de Dumnezeu, caci El ne vrea sai fim prieteni si nu ucenici.au dreptate multi sa se inversuneze impotriva celor pe stil-vechi ca iam vazut ca stau dedesuptul la toti in iad deci sint mai rai ca toti, in loc sa se faca pilde de smerenie sau facut urmatori gloatei si calcatori ai legii ei care pina nu demult sau aflat in lumina, trecind de la vechi calendaristi la stilisti ce tin calendarul iulian intrun timp foarte scurt. niciodata biserica adevarata nu sa supus statului ci uneori la aratare statul bisericii, iar in duh intodeauna. nu exista viata pe pamint decit inrtu Hriistos si biserica vie e oricine e purtator al Lui.rezulta deci ca cine sa supus lui Hriistos ca sa se faca purtator al Lui nu se poate supune nimanui altcuiva ca ori pe unul il va iubi si pe altu il va uri ori invers. Deaceea calugarii adevarati mai sunt supranumiti si imparatii lumii caci ei tin pamintul si prin ei pulseaza viata. multi vor sa ajunga presedinti nestiind ca aceia nu sint decit marionetele dracilor pentru poftele lor,iar imparatii sunt altii in realitate pe care lumea nui cunoaste.

Trebuie intodeauna sati fie rusine de zecile de mii de sfinti care te privesc din ceruri,si orice faci fa ca pentru Dumnezeu, acumuleaza cit de multa informatie despre sfinti si legi si rugaciune ca iti vor fi utile in vremurile grele ce vor sa vie si roagate lui Dumnezeu cu simplitate FIE MiE DUPA VOIA TA si multumeste pentru orice iti vine in viata.nu alerga dupa himere ca ereticii  de stil nou care se inchina la luminari cu rituri vrajitoresti aproape care cauta bunastare lumeasca si se iluzioneaza ca pot sa blesteme.numai cei ce tin legea au aceasta putere. este halucinant cit e de prost rominu nostru si popi lor cei orbi nu zic nimic. doar cear putea sa zica daca sunt mamaligari declarati pe you tub. umbla cu luare aminte deacum de ai luat o astfel de decizie  cale inapoi nu mai este, nuti irosi timpul ca deacum ceasul vietii tale a pornit de la zero,ca si cum abia acum ai inceput sa existi intro noua viata in care vezi lucrurile lui Dumnezeu.tot ce te inconjoara e Dumnezeu si poate sati arate calea de il cauti pre El din toata inima si tot sufletul tau.

despre marturisire lui catehumen – III

Deci trebuie cu orice pret sa cauti a te scirbi grozav de tine insuti cel care facea pacatele, si sa cauti sa fugi ca de un altul. Iar de vezi ca ispita te pindeste inseamna ca inca nai fugit cu destula viteza, nu teai prigonit indeajuns, nu teai urgisit, umilit, indeajuns, (si nu mai zic plins ca azi nu prea mai are nimeni lacrimi decit impinsi de draci) nu teai tinguit pe masura cu care ai fost masurat in principiu. Deci este un semn ca poti mai mult, si nicidecum ca ai fi neputincios cum incearca satana sa te pacaleasca. Faptul ca te simti slab e un adevar dar nu uita ca exista Hriistos de la care poti cumpara putere. El nu iti va cere bani si nici ceea ce tu nu poti sai dai ci fiecaruia ce ii e in putinta caci El este Bunul. noi cu nimic nui vom putea rasplati dar prin faptele noastre demonstram ca cu adevarat voim a fi cu El, imbracati cu darurile Lui, invatati de El in fiecare moment cum este bine a folosi aceste daruri. Daca nu ne vom lupta sa ne despartim de lume, de materie, de trup, nu vom putea purta darurile caci ele sint purtate de suflet cind acesta e gata in orice clipa sa iasa din trup, darurile se fac aripile sufletului. Si trupul fiind curat in acest caz e gata si el a urma sufletului, caci nu mai este un pamint din lume ci unul curatit(vezi psaltirea). Asa ca scoalate si urastete pe tine cel pacatos si dati razboi pina ce nuti va veni razboi mare din afara si te vei vedea prabusit si poate nu vei mai avea nici un chef sa te ridici.pune mina pe bici si intra in inima si rivneste a pazii toata legea ca aceasta am mostenit de voim sa ne numim crestini si nu cum fac majoritatea precum a zis si sfintul Ioan Iacob, crezind ca isi lucreaza mintuirea se indreapta spre poarta cea larga a iadului.cel ce are haina murdara si incearca socurete imbracat fiin cu ea se inseala, ci trebuie musai so dezbrace.(va urma)

pentru ava Zosima-patericul egiptean

catehumen Spune:
februarie 24, 2010 la 4:10 am e
În pateric, la avva Zosima, ce lecţie incredibilă:
… Că odată aveam în lavra aceasta iubit cu adevărat pe un diacon care nu ştiu de unde a luat prepus asupra mea pentru un lucru care îi aducea lui scârba. Deci a început a se purta către mine cu posomorâre. Iar eu văzându-l pe el posomorât asupra mea, l-am întrebat ca să ştiu pricina scârbei. Iar el mi-a zis: lucrul acesta l-ai făcut şi pentru aceasta sunt mâhnit asupra ta. Iar eu neştiind în sine-mi un lucru ca acesta, precum zicea acela că am făcut, îl încredinţam că n-am nicidecum ştire de lucrul acela. Iar el nu se pleca, ci mi-a zis: iartă-mă, nu cred! Deci, ducându-mă la chilie, mă încercam pe mine mai cu deadinsul, de am făcut un lucru ca acesta şi nu aflam. După aceea l-am văzut pe el ţinând sfântul potir şi împărtăşind pe fraţi şi l-am încredinţat pe el cu aceasta, zicând: nu mă ştiu să fi făcut ceea ce zici. Şi nici aşa nu s-a plecat. Deci iar venindu-mi întru sine şi aducându-mi aminte de cuvintele acestea ale sfinţilor părinţi şi crezându-le cu adevărat, am întors puţin gândul; şi am zis întru sine: diaconul cu adevărat mă iubeşte şi în dragoste pornindu-se, mi-a arătat ceea ce avea inima lui pentru mine, ca să mă trezesc şi să nu mai fac acest lucru. Însă, ticăloase suflete, de vreme ce zici că nu ai făcut acest lucru, adu-ţi aminte de celelalte rele care ai făcut şi nu le ţii minte şi socoteşte, că, precum cele ce ai făcut ieri şi alaltăieri le-ai uitat, aşa şi acest lucru, l-ai făcut şi l-ai uitat. Deci, din gândul acesta mi-am plecat inima aşa, cum că cu adevărat l-am făcut şi l-am uitat, ca şi pe cele mai dinainte. Apoi am început să mulţumesc lui Dumnezeu şi diaconului că printr-însul m-am învrednicit să-mi cunosc greşeala şi să mă pocăiesc pentru dânsa. Deci sculându-mă cu astfel de gânduri, m-am dus la chilia diaconului, ca să-i fac lui metanie şi să cer iertaciune, precum şi să-i mulţumesc. Şi stând lângă uşă, am bătut într-însa. Şi acela deschizând şi văzându-mă, mi-a pus îndată întâi el metanie, zicându-mi: iartă-mă, că de draci am fost batjocorit, bănuindu-te pentru lucrul acela! Căci cu adevărat m-a încredinţat Dumnezeu, că tu cu nimic nu eşti părtaş la acest lucru, nici nu ştii câtuşi de puţin pentru el. Dar începând şi eu să răspund pentru acesta şi să-l încredinţez, acela mi-a tăiat cuvântul zicând: nu este trebuinţă! Deci a adăugat fericitul Zosima zicând: iată smerenia cea adevărată, cum a arătat-o pe ea inima celui ce o iubeşte! Căci nu numai că nu s-a smintit asupra diaconului, una, că a presupus pentru dânsul ceea ce nu ştia şi fără de cuvânt s-a scârbit asupra lui iar alta, că nu a primit încredinţarile lui, care în aşa fel erau că puteau să plece şi pe un vrăjmaş, şi cu cât mai vârtos pe un prieten adevărat. Nu numai dar pentru aceasta nu s-a smintit, precum am zis, ci şi asupra sa şi-a luat greşala care n-a făcut-o, socotind cuvântul aceluia mai vrednic de credinţă decât inima sa şi nu numai atâta dar s-a ispitit a se pocăi înaintea lui, şi-i mulţumea că printr-însul s-a izbăvit de păcatul pe care nicidecum nu-l ştia.
Răspunde
•
ariveronica Spune:
februarie 24, 2010 la 10:42 pm e
cum adica incredibila ,deaia ai postato sa vezi daca noi credem sau nu ? incredibil = de necrezut, deci crezi sau nu crezi ce citesti? mai dati o spalata la vocabular sau la mindrie ca altfel cum o sa ajungi sa faci si tu asemenea, daca nu stii ce spui-scrii.
Răspunde
•
catehumen Spune:
februarie 25, 2010 la 9:56 am e
Iartă-mă! Cu puţine cuvinte am scris o mare minciună, cu care am etichetat acest text sfânt. Cu puţina înţelegere ce o am, văd acest text mai mult decât minunat. Nu găsesc cuvânt ca sa-l calific sau să-l asemui. Aş vrea să-mi arăti lumina din adâncurile lui şi să-l tâlcuieşti, căci nu ştiu dacă sunt blocat la literă.
Răspunde
o
ariveronica Spune:
februarie 26, 2010 la 12:14 pm e
Dumnezeul minunilor sa te ierte!da mai intii trebuie sa til comentezi singur ,sau vrei para malaiata in gura lui natafleata.sau cum vei afla daca gresesti sau cit de mult intelegi sau nu.si daca e minunat si vezi lumina de ce trebuie sa tio mai arat si eu.eu intru bezna ma vad si caut lumina si de imi pare ca am vazut ceva ma tem sa ma bucur -ci zic -vai mie, ca inca nu ma pierdut Dumnezeu ci iar sa milostivit de mine- si pling de rusine ca nu merit sa vad nici o lumina.
•
catehumen Spune:
martie 1, 2010 la 9:19 pm e
S-a aflat călugărul pe sine învinuit de o faptă pe care n-o făcuse, şi a căutat să se îndreptaţească. Apoi şi-a venit întru sine, că până atunci petrecuse în afara sa, căutând la faţa diaconului ca să se găsească drept în ochii aceluia.Iar în sinea sa a găsit pe urmă cuvântul Părinţilor cum că: cel ce se învinovăţeşte pe sine în tot locul află odihnă.
Şi crezând şi-a întors gândul său. Şi s-a văzut pe sine dezvinovăţindu-se de un păcat, în timp ce înlăuntrul său şedeau multe alte păcate uitate care-l învinovăţeau în faţa dreptăţii. Şi a socotit păcatul acesta deopotrivă cu acelea, pe care le-a făcut şi le-a uitat.
Şi şi-a întors apoi şi inima întru pocăinţă, începând a-şi urî sufletul pentru nedreptatea sa în faţa lui Dumnezeu, apoi a găsit dragoste şi purtare de grijă la diacon faţă de dânsul. Şi a început a mulţumi lui Dumnezeu.
Şi şi-a întors bătrânul apoi şi fapta, mergând la diacon cu inima înfrântă şi smerită, pentru iertăciune şi mulţumire.
Dar Dumnezeu atotputernic, i-a arătat prin gura diaconului, nu că nu făcuse acea faptă de scârbă, ci că îl iertase pentru inima sa cea smerită, lăsândul pe bătrân în odihnă. Şi astfel cuvântul Sfinţilor Părinţi adeverindu-se: cel ce se învinovăţeşte pe sine în tot locul află odihnă. Că aşa cum putea bătrânul să rămână îndărătnic diaconului, la fel şi Dumnezeu putea să scoată la vedere, fapta sa vrednică de osândă pe drept cuvânt.

iata cum te inseli pre tine crezind ca ai inteles mare lucru, si de fapt ce era fundamental ca mesaj, si in publicatie si in textul patristic cu care ai venit aici; adica ca facind un pacat leai facut pre toate – nu lai inteles.
deci calugarul dupa ce mai intii sa desvinovatit neaflindusi pacea a rimpiatat pe locul intii dragostea zicindusi ca diaconul il iubeste si din dragoste ii arata ce a gresit ca nu cumva sa plece din lumea asta neplingindusi pacatul. dupa care a cautat sa se convinga intrun fel, cum ca la facut(pacatul) adaugindul la cele ce lea facut si a uitat, desi stia ca nul facuse , ca altfel nu sar fi desvinovatit mai intii. deci ia venit lui aceasta incercare pentru a se putea ridica iarasi intru desavirsire, pe o treapta mai inalta; si anume aceea de a purta pacat strain. Si plingindusi el pacatul acesta, sa intors pacea in inima lui si cunoscind aceasa stare ca unul incercat ce era, a transpus bucuria in mersul de asi cere iertare si multumi ca prin el la miluit Dumnezeu, deci smerenia este de a ne vedea pre noi mai rai decit ni se pare ca sintem si dragostea de a lua asupra noastra , nu numai cele de Care sintem invinuiti ci in primu rind cele ce zicem ca nefacindule cu fapta, nu leam facut de fel. Insa mai sunt si dintra ceia care ajungind la un oarecare nivel de desavirsire iau asupra lor pacatele altora , dupa cum am mai spus.deci aici in exemplul acesta din pateric avem a vedea acea treapta de trecere catre a deveni adevarati urmasi ai lui Hriistos.deci ia aminte cum parintii cind se intimpla lor bucurie , foloseau acest elan in multumire si smerenie cu fapta- aceasta caracterizindul pe crestin, caci daca fapte nu avem nimic nu avem intru noi.

despre marturisire -lui catehumen II

Cum tiam mai spus sint mai multe feluri de marturisire , mirenii in general marturisesc pacatele care le realizeaza cu fapta si mai putin cu gindul; azi si asa zisii calugari fac la fel , dar nu a fost asa dintodeauna ci si mireni stiau sa se marturiseasca curat pe vremuri.asta din lipsa de catehism si a celor ce pot sal faca cu putere.adica sa fie purtatori de Duh.catehismul nu este o invatatura despre traditie, sau reguli, sau istorie crestina,ci dea drept-cuvintul o marturisire de credinta .deci e important de la cine primim a fi catehizati, caci credinta si puterea aeluia ni se vor implanta si noua in inima,dintru inceput. si iar vedem cum marturisirea si aici isi are locul ei. parintii isi cautau cu mare sirguinta pe acela care sai calauzeasca ca sa fie siguri ca nu se vor pierde(azi majoritatea cred ca merg la rai). tot ce facem e marturisire de credinta sau necredinta,chiar si aerul cind il respiram(ca intrun fel il respia crestinul –spre mintuire,spre viata vesnica si altfel asa zisul-calugar chaolin spre indracire ,spre moarte vesnica.)dar sa ne intoarcem la marturisirea curata cea care ne poarta spre sfintire. A se marturisi omul curat inseamna a intelege cu toata fiinta sa, ca facind un pacat lea facut pe toate, la inceput e foarte greu de purtat cuvintul acesta insa cu ajutorul lui Dumnezeu toate se fac cu putinta.sa detaliem deci :sa zicem ca neam imbatat, se poate cu vin, cu apa de bem peste masura (3pahare ),sau cu iluzii. Si daca neam imbatat cu cine am facuto cu Hriistos? nu! ca nu am pastrat cumpatarea, deci cu dracii ca de ei am ascultat sau chiar de facem de capul nostru multe rautati ca nu trebuie dat vina pe draci cind nam ajuns la deosebirea gindurilor , avem si la pateric ex.cu oul copt la luminare dupa use.oricum dracii sint prezenti oriunde se intoarce omul de la Dumnezeu. asa ca de am baut cu dracii am si curvit cu ei ca la bautura mai stii ce spui sau ce faci ?mai rar se duce omu si se culca, da si atunci nu e ca a facut vreo fapta de sfintire.si daca am curvit cu dracii pe ei iam iubit si pe Hriistos lam urit, ca asa zice predania ,si de lam urit, lam si omorit (rastignit) caci ura naste crima (crima cu gindul)de aceea avem porunca sa ne iubim dusmanii. si daca am facut crima am facut si pacat impotriva Sfintului Duh.si de aici de se detaliaza inca, se vede cum au toate legatura ,cum am furat judecata lui Dumnezeu si chiar lam sodomit, fortindul fara sa intrebam ce facem (adica fara sa stam la rugaciune)dezbracindul de trup sufletul ale carui legaturi nu leam infaptuito noi, desi stiam ca nu trebuie facut. si tot ce stim ca nu trebuie facut si facem, iar e pacat impotriva Sfintului Duh,si omorire a constiintei si a vietii ce este in noi. cind parintii zic- ca nisipul de pe fundul marilor , pacatele de multe – e ca omul pe ce se curata si isi plinge pacatele ce le vede incepe a le vedea si pe celelalte de care nusi mai aduce aminte sau care i se par neinfaptuite de el si greu de acceptat ca lear fi facut; caci legaturile mentale dintre ele sint foarte imperceptibile si este nevoie de trezvie cum spun parintii ca mintea sa ramina curata transparenta pentru a se putea percepe si vedea legatura dintre toate intre ele si mai ales cu Dumnezeirea care vorbeste fiecarei celule in acelasi timp si dinauntrul ei si din afara. deci dracii se straduie in general sa ne ascunda pacatele, iar cele ce nu le vedem , intru prostime zicem ca fiind facute cu gindul dintre ele sint mici ,dar nu este asa ;ci toate ce nu le vedem in principiu sint mari si le vedem doar pe cele mici. de aceea spun parintii ca ceea mai mare vedere si dar e sasi vada omul pacatul. aceasta inseamna ca neam scos birna di ochi. insa mai este si pentru ca parintii purtau pacatele altora, altii ale poporului lor, ba chiar a tot pamintul, cum exemplu a dat Mintuitorul purtind neputintele oamenilor , iata deci care este rolul calugarilor . de aceea omul de rind cu teama si cutremur ar trebui sa umble prin preajma acestora ca nu stie care dintre acesti vietuitori ce viaza intre cele doua lumi vazuta si nevazuta poarta pacatele neputintei lui. acestia sit razboinici infricosati ce lupta impotriva stihiilor si stapiniilor acestei lumi . in inceputurile vietuirii lor se izoleaza , pentru ca la fata lumii , lupta lor indirjita cu demonii e infricosatoare la aratare pina ce ajung sa se deprinda in purtarea tuturor armelor biruintei precum spune apostolul si sa supuna pe diavol cu ajutorul lui Hriistos , deci ei nu se retrag in pustietati asa precum cred majoritatea naivilor pentru recreere si liniste(aceia nu sint calugari adevarati).acea liniste si pace despre care vorbeste sfinta traditie la care parintii ajungeau era in inima lor iar de afara diavolul todeauna ia pindit si scrisnit din dinti ziua si noaptea ca nu este ragaz unora ca acestia, numai de nu ii ia Dumnezeu prin locurile unde ochiul nu a vazut si urechia nu a auzit acolo unde nu este spatiu si timp.
Marturisirea trebuie facuta cu luare aminte ca in fata tronului judecatii cu fringere de inima , sa voiesti ati fringe inima in doua pentru a o curatii cu parerea de rau pentru fapta cea rea, atuul marilor razboinici e sasi asume lor pacate pe care nu leau facut; exemple sint multe in sfinta traditie cele mai cunoscute poate in scara raiului.insa pentru aceasta mare razboi de la draci se ridica, ba chiar si de la oamenii ce slujesc dracilor caci acest lucru e cel mai infricosat pentru ei si nu facerea de minuni sau vindecarile sau prevestirea viitorului care sint minuni, dar nu duc pe om la rai caci e cu putinta sa se intoarca la mai rele foarte curind dupa ce lea vazut,insa de va vedea omul ca se poare ridica va simti pina in esenta lui mila lui Dumnezeu si puterea ce se afla in robii Lui si va dorii si el sa se faca asemenea cautind sa se invete a se ridica si singur(caci acesta e scopul uceniciei) si aici diavolul la pierdut de slujbas. iata de ce e important cui ne marturisim ca daca acela nu va putea purta pacatele noastre ne va fi f greu si aflati in mare pericol. efectul marturisirii curate nu e simtamintul de plutire ca esti usor si dracu poate sati dea asemena senzatii,ci cind vezi ca nu te mai poti indrepta sa faci pacatul care pina atunci era obisnuinta ,si te scirbesti de el foarte, vazindute in toata spendoarea prostiei ce te aflai facindul…..(va urma)

despre marturisire -lui catehumen

e cea mai mare taina dintre toate, caci fara ea nu se poate face nimic.”marturisimavoiu  Domnului  ca este bun  ca in veci este mila Lui” Ea este de mai multe feluri,sau mai bine zis pe trepte dupa puterea  fiecaruia.a fost lasata de parinti una din trepte ca regula in biserica ,dar ea nu este de o treapta superioara insa nici daunatoare oricui orcit de duhovnicesc ar fi; si pentru faprul ca este regula se pazeste pentru a  fi pilda celor mai slabi chiar daca nu este necesara  celui  ce o face ba chiar pentru infrinarea mindriei,si ca sa fim mai clari cei de sau mintuit prin pustietati cui se spovedeau sub patrafir?dar atunci cind este cu putinta sa fie facuta ea trebuie pentru pazirea legi ce am primito de la parinti daca nu pentru alte motive ,deci sa nu creada nimeni ca poate ajunge la vreun nivel si nu mai are nevoie sa o faca caci se inseala.prin  fiecare pacat marturisit aruncam afara un diavol ce lam crescut in noi facind acel pacat,deci iata ca marturisind creste puterea noastra si nicidecum nu scadem la fata semenilor cum cred majoritatea ca neam arata slabicunile altora , ne face vulnerabili;  dar sa fim clari de la inceput ca marturisire ortodoxa este cind o fac pentru mintuire  cu parere de rau nadajduind in iertarea pacatelor , ca si cum as fi in fata tronului Dumnezeiesc caci altfel impartasania iti este spre mai mare alunecare spre iad, si nu ca sami fac publicitate sau oricare alt motiv chiar daca mi se pare mai mult sau mai putin  folositor.pentru a marturisi ceva spre folosul altora trbuie mare putere duhovniceasca caci prin marturisire se pierde ceea ce marturisesti.spre exemplu, faptuiesti o lucrare pt Dumnezeu si se intimpla o minune chiar,deci marturisindo altora pierzi rasplata pentru acea lucrare si te afli gol fara nici o lucrare sa zicem ca nu mai ai altele, atunci esti atacat de draci ca orice incepator cu toate fortele lor.aceasta marturisire este numita de parinti ca sacrificiu,mucenicie-caci daca pentru unii este greu sa se mentina doar cit de tare trebuie sa fii ca vazind bunatatile Dumnezeiesti sa renunti la ele ,pt. a pune un nou inceput de ca si cum nimic nu ai avea(“fericiti cei saraci cu duhul ca alor e imparatia cerurilor”);iar marturisirea crestinului adevarat sunt faptele lui cele placute lui Dumnezeu.de aceea e scris “marturisitiva unii altora “caci la aceasta marturisire ,de a alerga fiecare catre celalalt ,cu vreo fapta buna( si atunci pacatul nu ar mai avea loc sa intre) trebuie orice crestin sa tinda sa ajunga.de aceea si cererea iertarii fara marturisire este cea mai mare fatarnicie si mizerie sufleteasca,deoarece ajungi sa crezi inauntrul tau ca lai jicnit pe Dumnezeu cum se vede prin traducerile moderne de vieti de sfinti. NU! nu este cu putinta sa fie El  jicnit ca nu e om pacatos , ci Dumnezeu, El poate fi doar infruntat de cei ce se cred mai destepti,pilde ne sunt si Sfintii –urmasii  Lui caci nu au raspuns nimanui cum ca au fost jicniti ci au tinut pe –ca asa se cuvenea pe dreptate sau nedreptate ,pt. invatatura lor sau a altora ,asa ca cel ce se simte jicnit e departe de calea crestinilor.pentru a putea  marturisi cineva direct tronului Lui Dumnezeu trebuie sa stie sa se marturiseasca  curat  si asta e foarte greu de perceput de aceea parintii isi luau atita bataie de la draci in pustie caci se inselau in acest punct de vedere… (va urma)